Orice job ai avea, fă-l bine!

Se presupune că oamenii care au locuri de muncă „de jos” sunt oameni nu foarte inteligenți, și în mare parte, e adevărat, însă la fel de adevărat este că acești oameni sunt foarte importanți și acest articol este dedicat tuturor, inclusiv lor.

Știți cum e? majoritatea oamenilor se poartă urât cu muncitorii, cu gunoierii, cu femeile de serviciu, cu orice om care are un loc de muncă fizică, în principiu (pentru că, de obicei, munca fizică este asociată cu lipsa de inteligență – nu-ți folosești creierul, ok, folosește-ți mâinile și picioarele) sau îi desconsideră, dar puțini se gândesc că dacă n-ar fi ei n-am mai avea în clădirile de birouri toalete curate, n-am mai avea clădiri ridicate, n-am mai avea cum să scăpăm de gunoiul și deșeurile lăsate în urma consumului etc.

Ideea este că fiecare om care muncește, indiferent de slujbă, fie că vrem, fie că nu, are un rol important în societate și depindem de el și rugămintea mea este către toată lumea ca indiferent de locul de muncă pe care-l are, să și-l respecte și să-l respecte și pe al celorlalți și să încerce să și-l facă cât de bine poate pentru că, chiar dacă nu este ceea ce îi place, chiar dacă nu este ceea ce a ales sau atât a putut să aleagă, va fi apreciat acel lucru dacă este făcut BINE.

Este păcat, și-mi pare rău, sincer, că majoritatea comportamentelor negative aparțin oamenilor needucați și tot ei au munca grea de făcut și totodată munca de care ceilalți depind foarte mult. Mă întreb, cum ar fi dacă ar exista o lume în care munca pe care o faci sau care ți-a fost dat să o faci, ar fi făcută cu plăcere și foarte bine și de către niște oameni care chiar au ales să facă asta pentru că ar putea să o transforme în artă?

Bănuiesc că multe dintre aceste joburi vor dispărea în viitor datorită tehnologiei care avansează și poate înlocui multe lucruri făcute de om însă este clar că oamenii care programează acea tehnologie să facă anumite treburi vor avea mereu de muncă și va trebui mereu să muncească bine pentru ca lucrurile să funcționeze cum trebuie însă până atunci, ce-ar fi să ne acceptam cu toții rolul și să ne facem treaba cu mândrie? pentru că, dacă la prima vedere pare ceva josnic, de fapt, este un lucru extrem de important și contribuie la bunăstarea întregii societăți.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame

De ce rămân oamenii fără bani

Cel mai ușor răspuns este acela că „îi cheltuiesc” dar nu asta este problema, problema este că îi cheltuiesc fără cap și doar pentru că îi au (de fapt nu-i au). “Cu banii pe care nu-i au, oamenii cumpără lucruri care nu le trebuie, pentru a impresiona persoane care nu contează” Will Smith.

Dacă nu te naști bogat, ai doar o alternativă de a-ți îmbunătăți situația financiară respectiv aceea de a economisi și, ulterior – eventual – de a investi inteligent. Mulți cred că atunci când vor câștiga mai bine le vor ajunge banii. Greșit – majoritatea oamenilor, odată cu creșterea veniturilor, își cresc și cheltuielile, de parcă ar fi vreo regulă. Tot majoritatea oamenilor sunt tentați să cheltuiască cât câștigă dar „am bani” nu înseamnă „îmi permit”. Țin să vă anunț că odată cu creșterea veniturilor voastre nu v-au crescut și nevoile. Strictul  necesar rămâne același dar oamenii pur și simplu nu se pot abține să nu-și cheltuiască toți banii. „Modul în care tratezi 1 leu este modul în care tratezi 1000 de lei şi nu vei câştiga mai mult până când nu ai grijă de banii tăi şi nu îi utilizezi inteligent.” Eusebiu Burcas

Cine vrea o viață mai bună trebuie să respecte o serie de reguli:

  1. Economisiți din banii câștigați, eventual împărțiți-i pe fonduri (pentru investiții, pentru distracție, pentru sănătate, fond de urgență etc) și încercați să vă încadrați în cheltuielile necesare lunare.
  2. Dacă vă rămân bani chiar și din cei pe care-i aveați rezervați pentru cheltuieli, nu-i nimic, economisiți-i și pe aceia, în felul acesta, când vor apărea cheltuieli neprevazute, nu vă vor surprinde descoperiți.
  3. Disciplinați-vă și abțineți-vă de la cumpărături doar pentru că „vă permiteți” (pentru ca nu vă permiteți, o să revin mai târziu asupra acestui termen). Inteligența emoțională joacă un rol foarte important în gestionarea banilor.
  4. Gândiți-vă la viitor – luați în considerare cheltuieli neprevăzute.
  5. Renunțați la snobism și la „ce crede lumea” – nu vă mai cumpărați telefoane noi/scumpe, haine, accesorii și așa mai departe de care nu aveți nevoie. Bogații nu își ridică niciodată standardul de viață, sau și-l ridică foarte rar și cu foarte puțin; ei poartă aceleași haine, folosesc aceleași lucruri și nu își ridică nivelul de cheltuieli doar pentru că pot, ci își ridică nivelul de economii și investiții.
  6. Folosiți lucrurile până când se strică și nu doar până când „se învechesc”, respectiv rezumați-vă la partea utilă și nu mai luați prea mult în considerare partea estetică.
  7. Nu faceți risipă de nimic – mâncare, produse de îngrijire personală, apă, curent, consumabile de orice fel etc.

Cam astea ar fi câteva din regulile pe care le respectă orice om care are grijă de banii lui și reușește sau va reuși de cele mai multe ori să-i și înmulțească fără probleme.

Revenind la ideea de „a-ți permite” – să-ți permiți înseamnă că atunci când dai niște bani pe ceva anume nu le vei simți lipsa nici pe moment și nici peste un an însă dacă îți cumperi ceva acum pentru că, fizic, ai banii respectivi, și peste o săptămână apare nu știu ce cheltuială neprevazută și nu ai bani să o acoperi, înseamnă că nu ți-ai permis să îți cumperi acel lucru care te-a lăsat fără bani. Și această situație poate îmbrăca multe forme în funcție de sumele cheltuite, de banii economisiți, de situația financiară generală, de cheltuielile sau tipurile de cheltuieli neprevăzute care apar și așa mai departe.

Recomand să citiți toate articolele mele din categoria „financiar” și veți înțelege la ce mă refer.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Mesaj

Poate nu interesează pe nimeni ce gândesc dar acționez după principiul „oferă ceea ce ai vrea să primești” așa că, îmi deschid mintea și spun ceea ce-mi doresc și mărturisesc ceea ce sunt. Asta mi-ar plăcea să văd și de la ceilalți, dar, nu știu dacă voi primi și nu știu nici dacă va fi apreciat faptul că eu o fac.

Sunt convinsă că nu voi înțelege niciodată natura umană, este mult prea diversificată dar îmi doresc enorm s-o văd fericită. Îmi doresc enorm să văd doar oameni sănătoși psihic și fericiți, lipsiți de ură, de frustrări, de lacrimi, de invidie. Sigur, bolile, loviturile și tot ceea ce ne afectează fizic poate exista în continuare, să spunem, pentru că atâta timp cât nu cunosc originea noastră, a oamenilor, și a universului, este un lucru normal, însă sentimentele… sentimentele sunt ceva ce putem controla, de ce să alegem să facem rău când putem face bine? voi vă simțiți bine când vi se răspunde cu o mutră urâcioasă sau cu un zâmbet? gândiți-vă, ce-ați vrea să primiți?

Se spune că dacă vrei să schimbi lumea să începi cu tine. Trebuie să fiți conștienți fiecare dintre voi că trebuie să oferiți ceea ce vreți să primiți și să nu vă opriți niciodată din a oferi ci doar să învățați să vă protejați, să fiți precauți. Bunătatea este relativă, la fel și răutatea și multe alte sentimente. Sigur, oamenii pot interpreta cum vor și cât vor dar există un lucru la care ne putem raporta – la noi. Dacă te iubești îndeajuns, vei fi în stare să compari ceea ce este bine și ceea ce este rău, cum ai vrea să ți se răspundă și ce ai vrea să ți se ofere și să-ți imaginezi inversul, adică să te pui în pielea celuilalt. Este atât de simplu. De exemplu – un om vine și-ți cere ajutorul și tu îi spui cu frumosul că nu îl (mai) poți ajuta și el insistă iar tu te enervezi și țipi pentru că-l consideri un nesimțit/idiot. El la rândul lui se va supăra că ai țipat și te va considera un om cu rea voință. Ce se poate face în cazul ăsta? dacă îi explici în continuu cu frumosul și nu va înțelege, tot se va ajunge la o fisură, dacă îl ignori și se va supăra, iar s-a ajuns la o fisură. Întrebarea este, cum trecem mai departe și să înțelegem ceva din această situație? răspunsul este: pune-te în locul lui și nu mai naște sentimente ce n-ar trebui născute – dacă eu aș bate la cap pe cineva să m-ajute și acel cineva îmi spune că nu poate, am dreptul să mă supăr? nu, aș fi urât. Dacă eu aș fi bătut la cap cu ceva când am spus că nu pot răspunde la acea cerință, mi-ar plăcea să fiu ignorat și să fiu bătut la cap în continuare ciuda răspunsului meu? nu, deci, mi-ar veni să țip, atunci el este ăla urât. Este atât de simplu. Ăsta a fost un exemplu pe care să-l priceapă toată lumea iar acum o să vă dau exemplul meu personal.

Nu am mulți prieteni, ba, am foarte puțini și chiar foarte puține cunoștințe. Le-am redus intenționat în ultimii ani și o voi mai face, i-am făcut să mă uite. Cum? m-am îndepărtat de persoanele care nu reprezentau un interes real pentru mine și astfel a fost și invers, eu nu mai reprezentam un interes real pentru ele. De ce? pentru că nu erau ceea ce-mi doresc să văd în lume respectiv dezvoltare, bunătate, inteligență, ajutor, reciprocitate. M-am îndepărtat de individualiști, de pesimiști, de egoiști, de urâcioși, de indiferenți, de răi, de proști, de plângăcioși, de leneși și de cei delăsători, respectiv, de persoanele de la care nu am ce învăța și care nu ma pot ajuta în dezvoltarea mea și în dezvoltarea lumii ca întreg, dezvoltarea binelui. Acesta este motivul pentru care nu mai accept oameni ușor în viața mea. Ce caut? caut opusul lor, caut oameni inteligenți, oameni iubitori, oameni care vor mai mult și pentru ceilalți nu doar pentru ei înșiși. De ce mă vor accepta dacă îi voi găsi? simplu, pentru că sunt ca ei. Pentru că și eu aș face la fel pentru alții. Chiar dacă ei îmi sunt superiori, eu le arăt că am calitățile necesare pentru a merita ajutorul lor pentru că nu îl irosesc. Le arăt că vreau să devin ca ei și chiar mai bună și nu vreau să profit de pe urma lor. La fel aș proceda și eu, dacă cineva, mai slab în gândire decât mine, mai prost, mai sărac, mai jos în orice fel decât mine, vine la mine și îmi spune că vrea să îl ajut să fie ca mine (ca situație) sau unde sunt eu (că mai mult nu pot), sau să învețe de la mine, voi încerca să fac acest lucru, fără să clipesc și fără să cer nimic în schimb. Pentru că asta este ceea ce ne aseamănă, dorința de evoluție. În rest, am conștientizat că timpul meu este valoros și nu-l pot pierde cu oricine doar pentru că așa își dorește acel cineva, trebuie să merite.

Așadar, vreau să vă spun asta – dacă vi se pare că cineva nu vă acceptă în viața lor, poate că este din cauză că nu meritați, nu pentru că sunt ei aroganți. Nu mai fiți superficiali și încercați să oferiți ceva atunci când cereți, nu mai plecați de la premiza că vi se cuvine. Să nu înțelegeți greșit situația, dacă vreți cu adevărat să schimbați ceva în bine în viața voastră, în lume sau în viața cuiva, plecați urechea, acceptați, nu judecați, analizați și trageți concluziile bine gândite, apoi acționați în sensul schimbării.

Sursa de inspirație – primit și refuzat o cerere de prietenie pe facebook. Motivul? voia să fim prieteni pentru două hobbyuri ce le-avem în comun. I-am răspuns că putem să le avem în comun și dacă nu suntem unul în lista celuilalt de prieteni. A râs. The end.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Trebuie să mergem la școală/liceu/facultate?

Asta este un articol pentru persoane prea tinere sau pentru persoane imature care cred că în viață se pot obține lucruri bune și fără muncă. Vă înșelați, totul se obține prin diverse forme de muncă, de voi depinde doar CUM alegeți să munciți.

Acum câteva zile, Vlad Grigorescu a făcut un video în care se dezbătea subiectul bacalaureatului, că dacă trebuie luat sau nu și așa mai departe.

Eu o să vă spun părerea mea, mai ales prin prisma faptului că abia ieri (18 iulie) mi-am dat licența și sunt oficial absolventă a facultății de informatică din cadrul ASE-ului. M-am chinuit cu ea, nu am fost o elevă eminentă și am făcut 6 ani de facultate și am așteptat încă 1 an să dau licența dar asta a fost mai mult pentru că, este o facultate grea, de prestigiu, care merita terminată, și am avut aceasta ambiție, să o termin însă nu era singurul motiv. Am cheltuit mulți bani și am consumat mult timp în această facultate, așadar nu voiam să fie degeaba, în plus, aveam nevoie de o diplomă pentru scutirea de impozit. Pentru cine nu știe, cei care lucrează în domeniul IT și au facultatea terminată, cu licență, sunt scutiți de cei 16% impozit pe salariu.

Bun, revenind la întrebarea din titlu, situația stă în felul următor: avem o societate construită prost, un sistem de învățământ prost implementat și suntem forțați să ne aliniem cu turma; partea proastă intervine din cauza faptului că toți suntem diferiți și suntem capabili mai mult de anumite lucruri decât de altele, fiecare dintre noi.

Ce pot să spun este că majoritatea oamenilor pot termina școala, unii mai greu, alții mai ușor, la fel și liceul, și chiar facultatea. Totodată cu această implementare, ni se dă și impresia că nu prea avem ce face, și nu suntem învățați să gândim singuri și să ne descoperim vocația, așa că, majoritatea dintre noi se conformează să facă școala. Așa am fost și eu însă ce vreau să spun este că nu regret. M-a ajutat în găsirea unui loc bun de muncă și suficient de flexibil încât să pot face și altceva pe lângă, respectiv, să-mi construiesc o situație financiară mai bună.

Ideea este următoarea – dacă nu știi ce vrei de la viață, dacă nu știi să faci nimic concret, dacă nu știi cum îți vei câștiga pâinea, du-te la școală, du-te la liceu și fă și o facultate însă facultatea nu o face doar ca să fie, caută una care te va ajuta în domeniul tău sau care este căutată, pentru că dacă o faci doar ca să fie făcută nu te va ajuta la nimic, vei pierde timp, energie și bani, degeaba. Ideea este că fără să faci măcar liceul, în societatea din ziua de azi nu ai NICIO ȘANSĂ DACĂ NU ȘTII CE VREI. Așadar, fă școala, să ai diploma acolo, să te poți angaja măcar ca orice până descoperi din ce poți face mai mult și mai bine.

Dacă știi deja ce vrei, well, nu mai trebuie să-ti spun eu ce să faci dar, în mare, te-aș sfătui să devii cât mai bun în acel domeniu pe care l-ai ales, să înveți în permanență. Însă, indiferent de ce vei alege, trebuie să fii conștient de faptul că NIMIC pe lumea asta nu se obține UȘOR. Tot va trebui să muncești, fie că o faci învățând și obținând un loc bun de muncă, fie că o faci învățând pentru tine și dezvoltându-ți propriile abilități, tot va trebui să muncești, mult!

Așadar, trebuie să mergem la școală/liceu/facultate? prima aș spune că este obligatorie, măcar 8 clase, când ești copil și oricum habar nu ai pe ce lume ești, fă-le, apoi învață mai mult din ceea ce-ți dorești și poți face asta fie ducându-te la un liceu de profil, fie învățând acasă și muncind la planurile tale care te vor ajuta să-ți câștigi existența. Iar în cazul în care nu știi ce vrei, repet, ia-ți diplomele, sunt singura ta șansă.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Populația planetei din punct de vedere financiar

Am avut astăzi o discuție cu un amic referitor la categoria de populație din care fac parte din punct de vedere financiar și i-am spus că vreau să mă îndrept către zona de independența financiară, deocamdată, și am discutat puțin pe această temă pentru că fiecare din noi vede zona de independență financiară în mod diferit.

Am să încep să vă spun de unde am scos eu aceste 4 categorii: păi, le-am citit în ghidul financiar al lui Eusebiu Burcaș despre care v-am mai pomenit. În ghidul lui spune că populația planetei este împărțită în 4 mari procentaje din punct de vedere financiar respectiv aproximativ 69% este reprezentată de haosul financiar, aproximativ 22% este reprezentată de siguranța financiară, aproximativ 7% este reprezentată de independenții financiar și mai puțin de 1% de cei bogați (procentele au fluctuat cu siguranță de acum câțiva ani însă cred că este un reper bunicel, încă valabil). Bun, să le luăm pe rând.

Ce înseamnă „haos financiar”? aici se pot încadra mai multe categorii de oameni printre care:

  • cei care au datorii – inclusiv credite
  • cei care cheltuiesc toți banii câștigați, se împrumută la alții și nu au niciun fel de economii
  • cei care nu au niciun fel de educație financiară – sunt întreținuți de alte persoane și cheltuiesc banii pe tot felul de lucruri inutile

Categoria „siguranță financiară” este formată din oameni care au suficient de mulți bani economisiți în așa fel încât, dacă își pierd principala sursă de venit, să poată trăi minim câteva luni (6 luni, în principiu) la aceleași standarde. Ca idee, ca să puteți afla care este ZONA VOASTRĂ de siguranță financiară – puteți să vă monitorizați cheltuielile pe 6 luni de zile și așa aflați cam cât cheltuiți într-o lună și care este suma pe care ar trebui să o aveți economisită pentru a trăi cele câteva luni la aceleași standarde. Nu sunt luate în considerare cheltuielile extraordinare, evident.

Am ajuns și la zona de „independență financiară”. Aceasta, din punctul meu de vedere, este formată din oameni care au cel puțin două surse mari de venit, nu sunt afectați ca standard de viață dacă pierd temporar una din sursele de venit, nu pot fi „concediați” și fac bani chiar și când se distrează, respectiv, banii lor muncesc pentru ei pentru ca ei să se poată distra.

Amicul meu spune că pot fi considerați independenți financiar și cei care sunt experți într-un domeniu și pot fi plătiți într-o oră cât alții în 8 și că, spre deosebire de afaceriști, ei nu trebuie să „păzească” sursa de venit. Să zicem că este și așa însă, după părerea mea, intră în contradicție cu faptul că ei nu fac bani decât când muncesc chiar dacă câștigă mai mulți bani decât alții, în același interval de timp. Contează și ce fac cu acei bani după ce i-au câștigat, căci dacă doar îi cheltuiesc, părerea mea este că nu sunt în zona de independență financiară.

Ultima categorie, cea a bogaților, nu cred că mai are nevoie de o descriere, este clar că ei au bani cu nemiluita, nu se uită la cheltuieli când este vorba despre achiziții de bunuri personale și așa mai departe, iar banii lor prezenți ar putea să le asigure un trai foarte bun pentru tot restul vieții fără măcar să mai ridice un deget pentru asta.

Voi din ce categorie faceți parte și spre care vă îndreptați?

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Controversele dintre atei și religioși

Dimineața, când mă îndreptam spre birou cu metroul, citeam chestii pe facebook. Urmăresc demult pagina Dumnezeu, autorul e un critic al religiei, nu-l cunosc, nu mă prea interesează cine este însă are mulți admiratori, printre care mă aflu și eu.

Ideea este că, are și dușmani, normal. Având în vedere că el doar se amuză pe seama unor chestii religioase și ne pune față în față cu faptul împlinit legat de ilegalitățile produse de biserică, consider că face ceva interesant, dar de cealaltă parte, apar foarte mulți fanatici religioși care critică, jignesc, înjură și instigă la ură, deranjați de faptul că există atât de mulți atei și că „numele domnului e luat în deșert”. Ceea ce nu înțeleg cei ca ei este faptul că Dumnezeu, dacă ar exista, nu ar avea nevoie de un avocat, că, doar el e Creatorul, nu? așa că de ce credincioșii se aprind așa la astfel de chestii? pentru că, de fapt, ei nu au nicio treabă cu religia în sine. Deși, în mod ironic, religia promovează lucruri bune și care îndeamnă la bunătate, modestie, smerenie etc, adepții ei sunt cei care o sfidează fără limite – ei sunt cei care înjură, care sunt deranjați de faptul că există atei, de faptul că ateii nu cred în nimic, de faptul că vor să trăiască liberi și așa mai departe.

Acesta este un mesaj către toți oamenii existenți pe acest pământ și se adresează pe rând: creștinilor – dragilor, nimeni nu vă vrea raul, cine v-a spus să nu credeți în Dumnezeu? v-a dat cineva în cap pentru că vă rugați? v-a înjurat cineva pentru că sunteți religioși? v-a făcut cineva rău pentru că vă duceți la biserică? nu! Acum vă întreb, pe voi de ce vă roade supărarea? de ce va rod gândurile că alții nu simt ca voi? de ce încercați să-i schimbați? de ce-i urâți? ei nu încearcă să vă schimbe pe voi și nici nu vă urăsc. În cel mai rău caz încearcă să vă explice cu frumosul că nu judecați prea limpede. Eu mă adresez vouă sperând că există și oameni normali printre voi, pentru că sunt și unii care sunt atât de încuiați încât cuvântul „fanatic” îi descrie cel mai bine. Vă rog să vă gândiți de 3 ori înainte de a mai scoate ceva pe gura și de a vă certa aiurea cu ceilalți oameni doar pentru că nu cred în ce credeți voi.

Pe de alta parte, eu, personal, recunosc, mă deranjează într-un fel oamenii religioși și aș vrea să „trezesc” cât mai mulți dintre ei pentru că involuntar, ei fac foarte mult rău lumii în care trăim – prin influență – și o să vă explic la ce mă refer: am spus mai sus că nu e nimeni deranjat de ideea în sine de a crede, de a te ruga, ok, însă mersul la biserica, pomenile, obiceiurile, încercarea de a converti pe alții, de „a-L propovădui pe Dumnezeu”, tot ce tine de datini, religie etc, faptul că biserica nu plătește taxe, faptul că ei nu sunt contestați când este vorba de cheltuieli și de ridicarea unor noi biserici etc.. ei bine, toți creștinii ăștia susțin chestia asta și fac rău pe partea economică, educațională și de sănătate, neînțelegând că biserica nu are nicio treabă cu dumnezeul lor, DACĂ există. Ei se pot ruga și acasă și oriunde, nu au nevoie de biserică, nu au nevoie de icoane („să nu-ți faci chip cioplit” – eheheee, ce să știe ei), și multe altele, mulți dintre ei nici n-au citit biblia, iar dacă au citit-o, vorba noului preot ateu – n-au citit-o cu proprii ochi ca să vadă contradicțiile de acolo, sau dintre ce spune acolo și ce se întâmplă în lume, în biserică și printre ei. În fine, ideea e următoarea, rugați-vă, credeți în ce vreți voi, dar deschideți ochii, PENTRU DUMNEZEU! Biserica NU reprezintă BINELE. BISERICA ESTE O AFACERE! Iar voi o întrețineți, exact cum fumătorii întrețin fabricile de țigări, alcoolicii – fabricile de alcool și așa mai departe. Problema e că biserica are cea mai mare putere și face cel mai mult rău prin faptul că privează celelalte instituții de investiții financiare necesare cum ziceam – școli, spitale etc.

Partea a doua a mesajului o adresez ateilor – fraților, lăsați oamenii să creadă în ce vor și ignorați-i dacă se poartă urât, adevărul e, că aia care se poartă urât n-au de fapt nicio treabă cu Dumnezeu, ei sunt doar bolnavi și trebuie să-i înțelegem. Fiți cu capul pe umeri și vedeți-vă de drumul vostru fără să vă mai faceți griji legat de cine crede, în ce crede. Este adevărat, depindem unii de alții și mulți nebuni au drept de vot, dar asta este situația. Putem să le arătăm cu frumosul că e ok ca fiecare să fie cum vrea dar trebuie să ajungem la un consens, sau putem să stăm în banca noastră și să așteptăm o minune. Oricum cearta nu duce nicăieri.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Totul este relativ

Iar m-am trezit c-o cerere de prietenie pe facebook iar eu, bine-nțeles, iar am întrebat de ce mi s-a trimis cererea iar persoana respectivă mi-a răspuns că avem pasiuni comune printre care și placa și fiind că el are un atelier de reparare plăci a zis că și eu o să am nevoie la un moment dat. Cu alte cuvinte, își făcea reclamă. I-am răspuns și eu cu „desigur… o să te anunț când o să am nevoie”. În capul meu, de fapt, era „ok, pa”. Și acum vine partea interesantă, „o să te anunț când o să am nevoie” este relativ, respectiv, „cu siguranță voi avea nevoie dar poate am pe cineva mai aproape și mai priceput sau pe care îl cunosc și mă va ajuta cu acest lucru, nu am nevoie de tine, în special, dacă nu o să am efectiv la cine să apelez din punctul ăsta de vedere (ceea ce este foarte puțin probabil), o să apelez la tine”.

Vedeți? lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi iar răspunsurile și comunicarea între oameni poate fi foarte ambiguă uneori, motiv pentru care ne putem păcăli și arde foarte ușor în orice domeniu.

Am vrut să vă spun asta ca să înțelegeți că este foarte important să puneți multe întrebări, să puneți întrebările potrivite și să lămuriți ambiguitățile și expresiile sau răspunsurile care pot fi interpretate în mai multe feluri până când nu mai este posibil decât un singur răspuns, acela care vă interesează.

Am învățat lecția asta de curând, din păcate, a fost destul de dureros dar important este că am învățat-o și o voi aplica de acum înainte.

Sigur, lucrurile ar putea fi mult mai simple însă oamenii, în special bărbații, sunt foarte vicleni în anumite situații și nu vor avea grijă să se înțeleagă adevăratele lor intenții din ceea ce spun și fac, ci doar suprafața. Am spus „în special bărbații” pentru că ieri chiar am vorbit cu unul puțin pe tema asta și el a afirmat că „toți bărbații sunt nesinceri” și răspunsul meu logic și automat a venit și i-am zis „înseamnă că și tu ești nesincer”, pe urmă a dat-o la întors că și toți oamenii sunt nesinceri, că ce, „eu spun tot ce ține de partea mea întunecată?’ și i-am răspuns că da, nu mă tem să arăt cine sunt pentru că nu sunt lașă. Persoanele care se tem să arate cine sunt – sunt lașe, și faptul că sunt lașe denotă lipsă de asumare legat de felul în care au ales (sau doar s-a întâmplat) să fie. Știți, v-am mai spus eu treaba aia cu asumarea, să fii în stare să suporți consecințele acțiunilor tale fiind conștient de ele și indiferent care sunt acelea, respectiv pozitive sau negative.

Într-un alt articol v-am mai spus că bunătatea este relativă, și răutatea, de asemenea, multe lucruri sunt relative pe aceasta lume, nimic nu este categoric și concret, depinde de punctul de vedere din care privești, până când faci în așa fel încât să mai existe doar o singură cale de a privi lucrurile.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Doamna şi vagabondul (video)

Am văzut un clip pe facebook în care se evidenția, vezi Doamne, că femeile sunt materialiste și le interesează doar bărbații cu bani.

Clipul era despre o tipă care arăta bine, se îmbrăca bine etc și despre un tip care era muncitor de interior sau așa ceva; ideea era că el încearcă să- i dea întâlnire iar ea se strâmbă. Același tip, îl arată cum se duce la cumpărături, își ia haine de firmă, se duce să închirieze o mașină scumpă și îi iese în cale femeii respective. Ea nu-l recunoaște, se lasă sedusă, arată cum se duce și se culcă cu el după care a doua zi, tipul, în același loc, în uniforma de muncitor, dă ochii cu ea și ea abia atunci își dă seama cine era. Ok, stop. Poate unei tipe interesate doar de bani i s-ar întâmpla asta, dar nu unei tipe care știe dacă îi place un bărbat sau nu, iar dacă l-a refuzat din prima, îl va refuza și cu BMW și fără.

Revenind la titlul articolului vreau să spun că mi se pare interesant subiectul de abordat și anume faptul că foarte mulți bărbați încearcă să agațe femei care nu-s de nasul lor și devin nepoliticoși sau chiar agresivi dacă nu li se dă apă la moară.

Trebuie să înțelegeți că sunt două categorii de bărbați care nu merită atenția unei femei frumoase și educate – cei săraci cu duhul, care-s săraci oricum și financiar sau cei săraci financiar ajunși așa în mod intenționat.

Și acum că v-am atras atenția, crezând că e vorba despre femei materialiste, o să vă fac imediat legătura. Femeile vor bărbați deștepți. Nu există bărbat deștept care să fie sărac. Bărbații deștepți sunt descurcăreți iar dacă sunt descurcăreți, găsesc metode de a face bani într-un fel sau altul. Așa cum voi nu puneți preț pe aia cu „sufletul femeii contează” dacă e vreo balenă de 80 kg, așa nici noi nu vrem „șarmul” unui „sărac”. Există și oameni modești, care, este posibil să nu aibă o situație financiară atât de bună din cauza unor neșanse însă aceștia sunt extrem de rari – mă refer la accidente în care au rămas fără capacitate de muncă sau la evenimente din viața lor care i-au afectat peste măsură, probleme grave în familie, accidente în urma cărora au rămas fără avere – incendiu, inundații, jafuri etc.

Adevărul e că da, femeile nu vor bărbați săraci, pentru că sunt săraci fie că sunt proști, fie că sunt delăsători, și oricare variantă ar fi cauza, nu este una plăcută. Și că să nu vă speriați, a se înțelege prin „sărac” un om care câștigă doar cât să mănânce, eventual să bea sau să fumeze și nici măcar nu stă singur, cumva, îl întreține familia. Și mai clar – nu e în stare să aibă o casă sau să stea măcar în chirie, nu își permite să meargă în vacanță în afara țării deloc, nu are nicio posibilitate de a petrece timpul liber cheltuind etc.

Este adevărat că există și femei materialiste, însă alea te consumă de bani și apoi îți dau ce vrei, celelalte – întâi îți oferă ce vrei, pentru că te plac și le-ai atras și apoi este posibil să beneficieze de situația ta financiară în mod natural în urma formării unui cuplu.

Concluzia este ca nimeni nu vrea oameni nașpa în viața lui. Cei care îi acceptă, sunt oameni care fie sunt asemenea lor, fie sunt deasupra lor însă vor deveni victime la rândul lor pentru că purtările negative și caracterele slabe se vor răsfrânge asupra lor mai devreme sau mai târziu. Și aici mă refer și la bărbați și la femei.

Ca și concluzie, aș zice că bărbații n-ar trebui să se mai plângă de acest aspect atunci când trebuie să dea dovadă de o situație financiară rezonabilă, pentru că deși toate femeile (sau 90%) vor vrea asta, nu toate sunt materialiste, ci au la bază căutarea dovezii faptului că vă puteți descurca singuri și că sunteți bărbați capabili.

Am spus 90% pentru că celelalte fie sunt fraiere, fie au o putere financiară atât de mare încât întrețin ele bărbatul, și în și mai puține cazuri se întâmplă asta din iubire, în mare parte, ele se folosesc doar sexual de acei bărbați. Vorba aia, dacă creier ba, măcar măciucă da.

 

 

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

De ce „pun femeile sexul pe un piedestal”

Zilele trecute am vorbit cu un bărbat care părea iritat și afectat de faptul că femeile „pun sexul pe un piedestal”, adică, de faptul că pentru ele este foarte important sexul, și el spunea, că „e doar sex!”. Stop! Atât el cât și mulți alți bărbați nu înțeleg un lucru esențial despre femei – pentru ele nu există „doar sex”! Trebuie să învățați asta despre noi pentru a ne fi mai bine amândurora.

Mă lovisem de chestia asta mai des, cum că bărbații simplifică foarte mult lucrurile când e vorba de sex și devin stupefiați că NU fac și femeile la fel. Bun, o să vă spun de ce se întâmplă aceste lucruri.

Trebuie să înțelegeți odată pentru totdeauna, atât femeile, cât și bărbații: femeia și bărbatul sunt EXTREM de diferiți! Părem asemănători, și suntem din multe puncte de vedere, și de aceea este atât de greu să vedem că, de fapt, suntem construiți diferit din punct de vedere biologic! Nu avem aceleași nevoi și nici nu ni le satisfacem în același fel. Da, și femeia și bărbatul fac sex doar că o fac diferit și din motive diferite! Nu v-ați gândit la asta, nu-i așa? sigur, și femeia și bărbatul au orgasm însă într-un mod diferit și pentru fiecare acest lucru valorează diferit. Și nu în ultimul rând, din cauza diferențelor biologice, femeia este afectată mult mai mult pe plan sexual decât bărbatul, de aceea „punem sexul pe un piedestal”, pentru că pentru noi, femeile, sexul reprezintă atât plăcere cât și pericol, reprezintă atât monedă de schimb pentru a ne satisface alte nevoi cât și etichetare, reprezintă emoții cât și durere. (recomand să citiți și articolul Bărbatul nu este o mașină de făcut sex, cu mențiunea că articolul este atât pentru femei cât și pentru bărbați).

Am să fac un rezumat al tuturor detaliilor și lucrurilor importante pe care le-am spus în celelalte articole despre sex și despre relații referitor la diferențele dintre femei și bărbați și faptul că este important să înțelegem cum funcționăm fiecare pentru a nu ne mai înfuria unii pe ceilalți doar pentru că nu înțelgem cum funcționează fiecare.

În primul rând femeia este foarte predispusă la frică de etichetare din multe puncte de vedere din cauza societății pentru că trăim într-o societate PATRIARHALĂ. Ce înseamnă asta? înseamnă că nevoile bărbatului sunt puse pe primul loc și că puterea este deținută de bărbat. El dictează tot! Ei, în condițiile astea, cum ați vrea ca femeia să nu se teamă? cum ați vrea să nu încerce să se apere prin toate căile posibile? femeia este dezavantajată pe toate planurile, și de la natura și din cauza sistemului social creat.

Referitor la aparatul reproducător – femeia are sistem reproducător deschis – adică este mult mai predispus la infecții și BTS-uri, și simte nevoia reală de sex doar când este „în călduri”. Bărbatul are sistem reproducător închis, este mult mai protejat de boli și infecții și totodată el poate lăsa oricând o femeie însărcinată, motiv pentru care simte mereu nevoia de sex.

În continuare, legat de felul în care face sex, femeia are nevoie de conectare emoțională cu bărbatul respectiv (cunoaștere și intimitate în cuplu) , are nevoie să se simtă în siguranță, și dorită în același timp, pentru a se deschide și pentru a ajunge la orgasm (spațiu confortabil, preludiu etc), mai mult de atât, după actul sexual femeia are nevoie să simtă că nu a fost folosită și să se simtă apreciată (postludiu și păstrarea legăturii, lipsa abandonului) – dacă toate astea nu sunt îndeplinite, femeia, este, de cele mai multe ori, rănită și tinde să se închidă în ea, să fugă de bărbați și de relații, să se teamă de angajament, să se teamă să mai facă sex și așa mai departe pentru că în urma unor comportamente toxice față de ea îi scade atât stima de sine cât și încrederea în ceilalți (aici pot fi tot felul de comportamente nocive din partea femeilor – pot deveni scorpii, pot deveni mai puternice sau pot deveni niște epave, depinde de construcția psihică a fiecărei femei). Bărbatul are nevoie doar de o imagine a unei femei mișto ca să aibă erecție și treaba e 90% rezolvată iar cazurile când el ar putea fi afectat după o partidă de sex sunt infime. De obicei, pentru el e „doar sex” (o descărcare, o ușurare).

O altă diferență, din cauza cărora se întâmplă cele de mai sus, este faptul că femeia ȚINE MINTE. Pentru că este o ființă emoțională, pentru ea, sexul nu e precum al bărbatului – o descărcare – pentru ea, sexul înseamnă emoție, trăire, amintire. Se înrădăcinează adânc în mintea ei și cu cât are mai multe eșecuri, cu atât îi este mai greu să trăiască, să aibă încredere, să iubească și să dorească să facă sex. Este important cum tratați femeile pentru că ele nu se pot detașa ușor, pentru voi, bărbații, este ușor pentru că aveți creierul structurat diferit, vă reamintesc faptul că, creierul vostru este structurat în cămăruțe, motiv pentru care nu puteți face mai multe lucruri în același timp ci doar unul și bine, iar al femeii este o camera mare, cu „de toate” și nu le poate separa, la ea, toate vin „la pachet” și de aceea femeia poate face mai multe lucruri în același timp dar nu atât de bine. Aceste lucruri reprezinta un alt motiv pentru care bărbatul și femeia fac sex în mod diferit. (mod = dorință + simțiri + consecințe)

La nivel de inteligență emoțională, aproximativ 65% dintre femei au mai dezvoltată emisfera dreaptă a creierului, respectiv cea care se ocupă de emoții, iar aproximativ 65% dintre bărbați, au mai dezvoltată partea stângă a creierului, cea care se ocupă de rațiune. (știm cu toții că bărbații sunt firile pragmatice iar femeile cele emoționale și pentru a ne înțelege, fiecare trebuie să lucreze la „prelucrarea” emisferei mai puțin dezvoltate în acel sens. (și da, dacă femeia este inteligentă emoțional asta înseamnă că ea ar putea face „doar sex” ÎNSĂ, mare atenție, DOAR dacă i se spune că este vorba despre sex și nimic mai mult – vezi articolul Povestea lui „vreau doar sex”)

Astea sunt doar câteva dintre diferențele foarte importante dintre bărbați și femei. Sper că ați înțeles de ce femeile „pun sexul pe un piedestal” și că nu e bine să ne identificăm, ca om, cu sexul opus, pentru că suntem diferiți, avem nevoi diferite, le satisfacem diferit și avem consecințe diferite în urma nesatisfacerii lor sau satisfacerii lor într-un mod incorect.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Combaterea instinctelor primare – cheia succesului în cuplu

Ieri am purtat o discuţie lungă cu o femeie, s-o numim X, referitor la nevoile de bază ale omului dar, separat, despre nevoia de bază a femeii şi nevoia de bază a bărbatului. Am crezut, la început, pentru că nu înţelesesem exact, că nevoia de bază a bărbatului este sexul iar nevoia de bază a femeii este afecţiunea şi întrebam de ce, totuşi, bărbaţii nu se mulţumesc cu sexul de acasă şi în cele mai multe cazuri ajung să înşele.

Nu, nevoia de bază a bărbatului este DIVERSITATEA SEXUALĂ iar nevoia de bază a femeii este SIGURANŢA CĂMINULUI (siguraţa copiiilor). Ok, de unde vin aceste nevoi? de ce li se spune „de bază”? pentru că pornesc din instinct. La nivel de conştient facem alte lucruri care ne conduc la satisfacerea acestor nevoi sădite în subconştient – cel care se ocupă de INSTINCTE.

Referitor la nevoile omului, în general, avem piramida lui Maslow în care se regăsesc atât nevoile fiziologice – hrană, apă, adăpost etc, cât şi nevoile psihice şi emoţionale precum evoluţia, apartenenţa socială (la grup), iubirea, încrederea în sine şi aşa mai departe. În nevoile fiziologice, zice X, că intră şi aceste nevoi de bază – biologice – ale femeii şi ale bărbatului. Acestea biologice sunt cele instinctuale, inferioare, iar cele dinspre vârful piramidei – cele psihologice – sunt cele superioare. Diferenţa dintre cele biologice şi cele fiziologice generale este că cele biologice pot fi controlate de conştient. După spusele lor, ambii ar trebui să-şi satisfacă aceste nevoi biologice fără de care ei nu ar trăi normal, respectiv, să acceptăm modul în care suntem construiţi însă aşa ne îndreptăm spre animale – masculul simte nevoia să „planteze” cât mai multe „seminţe” iar femela simte nevoia să aibă un cămin sigur în care să-şi crească puii. Diferenţa este că animalele nu pot alege să nu facă pui, oamenii pot alege asta, de asemenea, majoritatea animalelor nu simt plăcere atunci când se împerechează, oamenii, da..iar omul are şi nevoi superioare ce nu se găsesc la animalele, ca cea de a fi iubit. Nevoia superioară poate fi satisfăcută doar dacă se renunţă la nevoile de bază, instinctuale, respectiv bărbatul renunţă la diversitatea sexuală iar femeia renunţă la siguranţa caminului şi a copiilor şi devine independentă, reuşind să-şi satisfacă singură această nevoie fără să depindă de bărbat şi asta cred eu că este cheia. X îmi spune că în timp, în relaţie, se ajunge la această nevoie biologică de bază şi că nu poţi trece la nevoile superioare dacă nu le ai satisfăcute pe cele inferioare dar totodată a dat ca argument piramida lui Maslow. I-am spus ca nu poate pune nişte nevoi fiziologice în comparaţie cu cele intelectuale şi emoţionale sau instinctuale de comportament – precum instinctul sexual, respectiv, nu putem amesteca băutul, mâncatul, eliminarea rezultatului digestiei etc cu lucruri ce ţin de psihicul uman pentru că nevoia superioară se dezvoltă şi este posibilă doar cu conştientizare. Pe lângă acest lucru, piramida lui Maslow se referă la nevoile omului, în general, nu la nevoile bărbatului şi, separat, la nevoile femeii. X spune că, nevoia de diversitate sexuală este o nevoie primară precum mâncatul însă poate fi controlată şi chiar dacă poate fi controlată de conştient nu înseamnă ca nu o simţim precum celelalte nevoi primare. De acord, Însă diferenţa este ca nevoile primare nu pot fi controlate sub nicio formă, foamea nu poate fi oprită până nu e satisfăcută, dar nevoia de diversitate sexuală, da. În cazul nevoii psihologice/intelectuale poţi spune (şi le luăm pe rând), în cazul bărbatului – „ok, dacă fac sex cu oricine, oricând, nu pot ajunge la iubire deci, trebuie să ma controlez” şi în cazul femeii – „ok, dacă depind de bărbat să-mi ţină casa, pe mine şi copilul toată viaţa n-am cum s-ajung la iubire, deci, trebuie să învăţ să mă descurc şi singură” atunci fiecare renunţă la nevoile de bază în favoarea celei superioare de iubire, pentru că altfel, ambele părţi, satisfăcându-şi în mod egoist, sau încercând să-şi satisfacă nevoile de bază, inevitabil vor fi rănite, ori una, ori cealaltă. Asta este părerea mea după o lungă analiză la suma acestor probleme.

Totuşi, FD spune că „bărbaţii care conştientizează că este mai important şi se simt mai împliniţi cu nevoile superioare satisfacute, nu înşeală, dar duc o luptă acerbă cu instinctul şi nu vor şti dacă au făcut cea mai bună alegere; tot timpul vor simţi că e mai bine să meargă pe diversitate sexuală iar dacă merg pe diversitate sexuală vor simţi în scurt timp că le lipsesc nevoile superioare şi uite aşa alternează, pentru că, de obicei, bărbaţii sunt veşnici nemulţumiţi şi nu e rău sau bine doar că asta este realitatea…”

Bun, eu zic că bărbaţii dezvoltaţi, care trec de la stadiul de animal la stadiul de om, respectiv renunţă la satisfacerea nevoilor inferioare în favoarea celor superioare, şi cele superioare sunt satisfăcute corespunzător, vor fi mulţumiţi cu acestea şi nu se vor mai întoarce la cele de bază. De ce? concluzia mea este trasă din faptul că sunt conştientă că lupta cu instinctul va exista mereu – şi femeile se luptă cu tot felul de instincte – toţi ne luptăm cu ele în diverse situaţii – exact ca drogurile (s-a dovedit că dependenţa nu este de substanţa însăşi ci de senzaţiile pe care le oferă pentru a uita de mizeria în care trăiesc). La fel şi cu instinctele noastre – când nevoile superioare nu ne sunt satisfăcute BINE, revenim la mocirla dată de instincte – nu e cea mai bună cale dar te face să uiţi că nu ai cum să-ţi satisfaci nevoile superioare. Important este că, atunci când ne este bine din toate punctele de vedere în plan superior, nu mai avem de ce să căutăm satisfacerea instinctului iar acest mare bine este dat de respect, pace, armonie, zâmbet, validare, apreciere, bucurie etc. Totodată controlul instinctelor este posibil întotdeauna cu ajutorul disciplinei, adică, acest comportament (dat de instincte) se corectează, în timp, cu efort psihic susţinut iar acest proces se numeşte maturizare. Este același lucru precum disciplinarea copiilor.

X susţine, în final, că „Aici este urâţenia – că bărbaţii au nevoia de bază indiferent dacă toate nevoile superioare sunt satisfăcute, aia de bază nu păleşte, rămâne acolo.”. Bun, nu sunt de acord, pentru că, aşa cum am spus mai sus, nu are cum să-ţi se urască cu binele, dacă ai tot ce ai nevoie, nu ai cum să cauţi si altceva, sau, aşa consider eu că este normal (dar nah, eu sunt mai specială). Totodată, părerea mea este că există şi pot exista astfel de bărbaţi evoluaţi la stadiul de om şi care preferă satisfacerea nevoilor superioare în locul celor inferioare, exact cum există şi femei, şi, folosind disciplina ca ajutor, va fi armonie în lume şi în relaţiile de cuplu.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

%d blogeri au apreciat asta: