Viața este frumoasă!

Acum două zile am fost pentru prima dată în viață pe un circuit de curse moto și am vrut să scriu despre această experiență pentru că, deocamdată, este unică și mi-a lăsat un gust dulce amărui totodată, însă mă gândesc cu dor la ea.

Am fost cu motocicleta mea, motocicletă care nu este de curse și care este foarte veche; am fost, in ciuda faptului că au fost oameni care au încercat să mă descurajeze, pentru că ma puneam în pericol, ce-i drept, însă am fost pentru că a fost o șansă gratuită, pentru că mi-am dorit-o enorm, pentru că îmi doresc să învăț cât mai multe despre cum se pilotează o motocicletă și pentru că vreau să-mi perfecționez tehnica de pilotaj.

De ce spun că mi-a lăsat un gust dulce amărui? pentru că deși este ce mi-am dorit, am descoperit că, a fost o șansă cu jumătate de normă. Am încercat să dau ce-am mai bun din mine pentru a profita de situație, mi-am depășit niște limite, motiv pentru care am căzut. Un circuit de standarde europene, ca acesta, mai ales ca este singurul deocamdată (primul) din România, ar fi trebuit să fie echipat corespunzător pentru acest gen de accidentări. Din fericire a fost o căzătură ușoară, în decor, pe iarbă, însă fiindcă abia plouase, era foarte mult noroi și a trebuit să părăsesc pista și să curăț atât motocicleta cât și pe mine. Din 25 de minute am apucat vreo 10. Următoarea tură a fost peste 2 ore și din cauză că s-au lovit între ei alți doi participanți, s-a oprit cursa de tot și nu a mai fost reluată. Faptul că a fost pentru începători și a fost gratuită, cred că a influențat mult acest aspect (că nu s-a reluat). Din păcate, cred că am apucat doar 5 minute pe pistă. M-am bucurat că nu m-am accidentat eu și nu am stricat nici motoreta însă aș fi vrut să am parte de mai mult timp pe pistă și, în siguranță.

Experiența de acolo m-a făcut să simt și mai mult faptul că motocicleta nu este o jucărie și că m-am pus cu adevărat în pericol. Când ești pe două roți, totul se schimbă. Trebuie să cunoști multe aspecte în ceea ce privește pilotajul motocicletei, motocicleta trebuie să fie într-o stare tehnică foarte bună iar greșelile nu sunt iertate. Ai nevoie de curaj, abilități speciale (dobândite), atenție, calm și de un psihic tare. Aveam motocicleta cea mai mică, fără putere, riscam să vină cei cu putere peste mine, și ei neexperimentați, și să mă lovească, totodată – neștiind să pilotez – neavând niciun fel de instruire decât cea de pe internet la dispoziție, riscam să cad și să stric motocicleta și/sau să mă rănesc. Una peste alta, a meritat. Voi face o pauză mare până când voi reveni deoarece este un sport extrem de scump și aici vreau să punctez din nou acel gust amar, pentru că este ceva ce ar trebui să fie la îndemâna multor oameni, motociclismul viteză precum multe alte lucruri de pe pământ, sunt lucruri dorite și frumoase de practicat, văzut, experimentat însă nimănui nu-i pasă că sunt atâția oameni care nu au acces la ele să nu mai vorbim că sunt probleme mult mai grave, legate chiar de supraviețuire, ce să mai vorbim de trăit frumos?

Am vrut să punctez că viața e frumoasă și mă consider norocoasă că am ajuns măcar să „ating” aceste lucruri – motociclismul viteză, snowboarding-ul, aggressive inline skating-ul, free diving-ul, karting-ul și multe altele. Viața este atât de frumoasă iar oamenii o complică atât de mult prin lăcomia lor. Am avea o lume mult mai fericită dacă am conlucra în așa fel încât toată lumea să aibă de câștigat. A fost o experiență de neuitat pe care nu știu dacă o voi mai repeta, din păcate. De ce? de frică pentru că nu le pasă ce se întâmplă cu tine dacă nu ești valoros din punctul lor de vedere, de frică pentru a nu pierde mulți bani căci nu îi am și din cauză că nu am efectiv bani pentru acest sport, pentru că îmi plac foarte multe și nu am bani să le practic pe toate. Deocamdată mă voi mulțumi cu asta. Totodată vreau să vă transmit să nu renunțați niciodată la ceea ce vă doriți și să aveți răbdare, să depuneți efort susținut pentru a vă îndeplini dorințele și să fiți recunoscători atunci când se vor împlini.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

 

Anunțuri

Motocicleta NU este o jucărie

Astăzi am discutat cu cineva despre conducerea motocicletei și m-a făcut să-mi dau seama că ar trebui să spun lumii câte ceva despre acest hobby.

Nu pot să spun că am multă experiență pe motocicleta, conduc o motocicletă pentru categoria A2 (deși am permis de A), dar asta, pentru că îmi place și pentru că nu am nevoie de mare putere. Ca idee, se aplică și replica din Spider-Man – „o mare putere aduce cu ea o mare responsabilitate”.

Am doar două sezoane de condus și un total de vreo 12500 km dar am condus atât în oraș cât și în afara lui, pe frig, pe vânt puternic și pe ploaie, pe asfalt sau off road, atât singură cât și cu pasager; recunosc că din toate cea mai mare provocare este traficul – foarte mulți șoferi neatenți sau inconștienți.

Când am vrut să-mi iau motocicletă, majoritatea cunoscuților mei s-au speriat, au spus că este periculos – ei, nefiind pasionați, s-au luat după ce vedeau la televizor sau după ce auzeau în stânga și în dreapta referitor la accidentele în care sunt implicate motociclete. Câțiva au încercat să mă împiedice pe calea subtilă să cumpăr motocicleta – dându-mi exemple de oameni în comă sau nenorociți pe viață, alții mi-au spus pe față că n-am decât dacă vreau să devin donatoare de organe.

O cunoștință mi-a spus mai demult să nu tratez motocicleta ca pe o jucărie, și așa am făcut. Am tratat motocicleta ca pe o metodă de relaxare, învățând totodată din micile greșeli de începător. În trafic am respectat aproape mereu regulile de circulație și am fost mereu cu ochii-n patru pentru a evita orice posibil accident – lucru care m-a și ajutat într-adevăr să evit o grămadă de incidente neplăcute. Am trântit-o de câteva ori de pe loc, din neatenție și grabă – respectiv mergeam foarte încet (5 km/h) foarte sigură pe mine și a apărut ceva neprevăzut sau m-am speriat și am apăsat frâna față ceea ce a făcut ca motocicleta să se aplece în furcă și să o dezechilibreze surprinzându-mă cu picioarele sus (semn de siguranță) nu am apucat să o sprijin și am trântit-o. Din fericire au fost singurele dăți când am căzut – sper, și ultimile, și sunt șanse mari să fie așa dacă voi continua să merg cumpătat și cu atenția către ceilalți participanți la trafic.

De ce sunt atâtea accidente și de ce mor atâția motocicliști? din neatenție. Neatenția cui? uneori a șoferului, alteori a motociclistului, alteori ambele.

Este ceva pe lumea asta ce nu consider că e corect și anume faptul că unii oameni cred că li se cuvin lucruri. Nu, nimănui nu i se cuvine nimic, totul se câștiga prin forțe proprii, inclusiv respectul și protecția. Dacă vrei să nu fii tratat cu indiferență sau chiar ură, poartă-te ca atare. Majoritatea motocicliștilor își iau motociclete puternice și sunt tupeiști în trafic, lucru ce-i enervează pe șoferi – oameni și ei – și îi fac să reacționeze urât și indiferent (neatent) – lucru foarte periculos pentru motocicliști. Părerea mea este că atâta timp cat conduci legal și prudent nu ai de ce să te temi – motiv pentru care îi încurajez pe cei care vor să încerce viața pe două roți însă numai în condițiile astea. Adrenalina se obține pe circuit, nu în trafic, în trafic, riști multe: fie mori – și-i faci pe cei din jurul tău să sufere, inclusiv pe cel care „te-a omorât”, fie rămâi paralizat sau fără vreun membru sau două și suferi toată viața atât tu cât și cei dragi ție, merită? eu zic că nu.

Sigur, nimeni nu se gândește la aspectele astea, ei gândesc simplu „mie nu mi se poate întâmpla” așa, și dacă ți se întâmplă? cum dai înapoi? îți zic eu – nu dai! N-ai cum. Nu e mai ok să conduceți preventiv? eu zic că da.

Și că tot am ajuns și la condusul preventiv, ce implică el? păi, în primul rând respectarea limitei de viteză – într-un fel poți să eviți la 30-50 km/h, într-un alt fel.. nu poți să eviți la .. peste 60 km/h. (Sunt multe teste și clipuri pe tema asta – nu de nebuni au inventat limitele de viteză). Să te asiguri mereu când vrei să faci o manevră, fie că e depășire, fie că e oprire ( chiar și la semafor), fie că e o schimbare de direcție. „Ghicește” ce vrea șoferul din față, din spatele, din dreapta sau din stânga ta să facă – încearcă să aștepți atunci când nu ești sigur, rar se întâmplă să vezi manevre brusc, de obicei vezi călcarea benzii sau un semnal sau ceva, așteaptă! Asigură-te în permanență în oglinzi și în stânga și în dreapta în „unghiul mort” – nu doar când vrei să faci manevra ci și când e posibil să o facă alții și să nu te vadă – intuiește asta la intersecții sau rute alternative (pasaj / pod). Totodată, deși nu e prea legal, dacă mergeți printre mașini, faceți-o când ele stau pe loc și mergeți cu viteză mică (max 10 km/h), pentru a evita accidente urâte când se deschide o portieră de la vreo mașina în mod neașteptat. În curbe necunoscute sau pe drum necunoscut – mergi prudent – nisipul, apa și alte suprafețe – alunecoase sau intermediare – sunt dușmanii motocicletei. Periculoase sunt și curbele nesemnalizate sau înșelătoare.

Cam atât, sper să vă fie de folos, eu v-am împărtășit din experiența mea pentru a vă face conștienți nicidecum pentru a vă speria sau pentru a vă incuraja, restul, rămâne la alegerea voastră.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.