Ce-mi doresc de la viață

Cred că nicio știre nu m-a șocat cum m-a șocat cea cu femeia ucisă de o altă femeie la metrou, poate pentru că a fost în zona mea, însă, una peste alta, acum câteva săptămâni chiar se făcuse un studiu din care a rezultat că trăim în cele mai sigure timpuri, oare?

Cu cât corupția e mai evidentă, cu atât noi suntem în mai mare pericol, de ce? pentru că nebunii, drogații, hoții, violatorii și criminalii sunt liberi pe străzi. De ce? pentru că nu avem pușcării, pentru că n-avem educație și n-avem sănătate.

Ok, exagerez, mie îmi merge bine, și sper să-mi meargă și mai bine pentru că muncesc în fiecare zi a vieții mele pentru asta, muncesc prin lucru cu mine, prin studiu, citit, învățat și prin muncă fizică. De ce vreau să-mi meargă și mai bine? poate o să sune ciudat dar chiar vreau să schimb situația țarii în bine și pentru alții nu doar pentru mine pentru că mă doare ce văd și degeaba am eu tot ce-mi doresc dacă ochii-mi văd suferință.

Îmi doresc din suflet să ajung cât mai repede la o stare financiară în așa fel încât să nu mai fiu angajată pentru a mă putea ocupa de proiecte umanitare, proiecte care vor ajuta la dezvoltarea satelor, proiecte care ne vor îmbunătăți educația și sănătatea, proiecte care vor preveni suferința și vor ajuta la susținerea celor care nu se mai pot susține în totalitate singuri.

Sper ca atunci când voi avea nevoie să am pe cine mă baza și când spun asta mă refer la voi, la toți cei care sunteți în societate, apelez la voi să fiți mai buni, mai înțelegători, mai doritori de evoluție, de învățare, de schimbare în bine, mai optimiști, pentru că pesimismul și resemnarea vă face să copiați comportamentul negativ al celorlalți sau să fiți indiferenți. O vorba spune că dacă nu poți face bine, măcar nu face rău, iar asta presupune să nu fii nesimțit, să nu fii indiferent atunci când poți face ceva bun, să nu fii rău și să nu fii invidios (știți povestea cu capra vecinului). Învățați că suntem un întreg și vom funcționa mai bine individual, dacă fiecare dintre noi ajuta întregul sa funcționeze bine!

Asta îmi doresc, sunt tânără, recunosc că momentan vreau să mă bucur de viață dar păstrez un echilibru și nu mă abat de la ceea ce-mi doresc în final – să fac diferența, să contribui cu ceva la binele omenirii. Nu păstrez tot timpul pentru mine și încerc în permanență să lucrez la planul  prin care pot ajuta mult mai mult decât o fac în prezent. În prezent, fac cât pot, în paralel cu munca pentru celalalt plan, plantez copaci, reciclez, încerc să particip cât mai puțin la poluare, prin consum cât mai puțin de plastic, hârtie, ulei, benzină și așa mai departe, nu fac mizerie, nu schimb lucrurile doar pentru că sunt vechi sau „nu mai sunt la modă”, merg la proteste, donez haine și lucruri și încerc să-i învăț pe alții din ceea ce aplic pentru mine și m-ajută. Încercați să faceți și voi la fel (să fiți mai atenți cu ceilalți și cu mediul înconjurător), împreună, putem construi o lume mai bună! Știu că puteți, am încredere în VOI!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Omenirea sufera de grandomanie

Recent, vazand mai multe documentare, filme si alte filmulete cu oameni deosebiti si cu lucruri incredibile ce se petrec, am inceput sa ma gandesc la niste lucruri. Nu este prima oara cand observ si imi pun aceste inrebari, ma chestionez si in acelasi timp incerc sa-mi potolesc ego-ul si sa devin mai umila. Mi-am dat seama cat de mici suntem, eu si intreaga omenire, fata de univers. Mi-am dat seama ca nu stim unde ne este locul, ne credem mult mai mari, mai puternici si mai importanti decat suntem de fapt, suferim de grandomanie, iar efectul Dunning-Kruger arata cel mai clar acest lucru, si-l intalnim foarte des.

Ce vreau sa fac este sa va atentionez sa fiti mai atenti la voi insiva, sa deveniti mai umili, nu va mai credeti mari si tari pentru ca nu sunteti. Cei drept, doar cativa „ghinionisti” veti fi loviti atat de tare incat sa-si dea seama de acest lucru, multi vor continua sa fie asa fara sa fie constienti si fara sa plateasca pentru asta.

Increderea in sine si iubirea de sine au un rol important in dezvoltarea noastra ca oameni insa supraevaluarea ne face rau. Trebuie sa gasiti un echilibru intre aceste doua lucruri iar umilinta nu inseamna sa-ti spui ca nu esti bun de nimic, ci sa-ti spui ca intotdeauna este loc de mai multa evolutie si mai multe cunostinte.

Invatati sa va cunoasteti pozitia, nu va mai dati mari in niciun domeniu indiferent de nivelul la care va aflati, fiti constienti ca „omul, cat traieste, invata!” si sunt ATATEA DE INVATAT iar viata este EXTREM DE SCURTA. Fiti constienti de cat de mici suntem, informati-va, cautati sa vedeti dimensiunile cunoscute ale universului si doar reflectati un pic asupra subiectului, va veti da seama ca sunteti neputinciosi in fata fortelor naturii si poate chiar in fata unor fiinte care poate exista in univers si de care nu avem habar; sincer, mi-e greu sa cred ca suntem singuri in univers dar poate asta e marea problema a omenirii, se crede singura, unica, cea mai importanta si cea mai puternica.

Deveniti mai empatici, mai constienti de statusul vostru si de capacitatile voaste limitate si nu asteptati sa vi se demonstreze ce neinsemnati sunteti.

Intr-un fel ma repet, dar, nu va spun sa o dati in extrema in care nu va credeti buni de nimic, ci doar sa nu credeti ca sunteti mai mult decat sunteti de fapt, niste fiinte fragile, cu o oarecare inteligenta cat sa evolueze si cu anumite calitati spirituale pe care nu prea reusesc sa si le dezvolte.

Iar ca o ultima avertizare, amintiti-va ca intotdeauna trebuie sa fiti responsabili si fata de ceilalti atunci cand actionati, nu sunteti singuri, iar puterea pe care o aveti asupra altora, trebuie exercitata pentru a proteja si nu pentru a distruge (aici ma refer atat la oameni cat si la animale si natura). Este valabil si invers, sa fiti atenti si la actiunile pe care trebuie sa le faceti pentru a-i sustine pe ceilalti (de exemplu protestele politice).

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Trebuie sa mergem la protestele politice!

Cred ca printre cei care citesc acest articol se vor afla si cei care au fost la protestele care au inceput in noaptea de 31 ianuarie 2017, pentru ca au fost multi. Eu nu eram in tara, dar cand am ajuns, am vazut cum urmatoarele zile s-au strans mai bine de 500 000 de romani atat in Piata Victoriei cat si in alte orase ca sa protesteze impotriva PSD-ului care sarise calul cu o lege ce voia sa sustina coruptia si sa-i scape pe hoti de pedepsele ce le meritau.

Am fost si eu la protest pe 4  februarie, apoi pe 5 si tot asa pana au renuntat la ordonanta de urgenta. De ce s-au revoltat romanii si s-au unit, o mare parte, in sfarsit? pentru ca a fost un rau evident ce urma sa apara, insa cand raul nu este atat de evident, cand politicienii actioneaza mai inteligent, romanii nu isi dau seama si nu se mai mobilizeaza atat de bine impotriva lor si, incet, incet, ajungem sa fim iar pacaliti si condusi prost.

Duminica ce tocmai a trecut a fost iar un protest maricel la care am participat si am chemat cat de multa lume am putut pentru ca PSD-ul iar vrea sa dea niste legi care nu sunt in favoarea popurului insa cei care sunt mai putin constienti sunt impotriva protestului, pentru ca nu sunt informati suficient si nu au cunostintele necesare ca sa isi dea seama cat de grav ne va afecta, respectiv nu cunosc legea, drepturile omului sau cum functioneaza economia. De cele mai multe ori ei sunt pacaliti de mariri de salarii, care, apropo, sunt nejustificate si ghiciti ce? cresc inflatia; daca creste inflatia ce se intampla? scade puterea de cumparare a banului, cu alte cuvinte, degeaba ai mai multi bani pentru ca ei valoreaza mai putin, poti cumpara acelasi lucru cu ei sau chiar mai putin decat inainte! Pe acesti pacaliti nu ii mai intereseaza ce se intampla mai departe pentru ca habar nu au de efectele negative iar faptul ca nu ii intereseaza este gresit!

Am renuntat la o relatie amicala de 10 ani cu cineva care a fost impotriva protestului si chiar a mea, razand ironic de pe margine ca doar in weekend mergem la proteste ca in cursul saptamanii muncim si nu mai stiu ce-a zis el acolo. Cat de dobitoc sa fii? normal ca iesim cand putem, e o chestiune de prioritati, normal ca nu putem renunta la munca ca e cea care ne aduce painea, si nu ne putem extenua pe strazi pentru ca nu mai putem munci, in schimb, cand avem timpul pe care ar trebui sa-l petrecem cu cei dragi sau odihnindu-ne mai mult sau chiar distrandu-ne, in cazuri critice, vom iesi la protest, asta este, atat putem dar macar atat! El e un nimic care arata cu degetul si judeca dar nu-si face datoria civica, aceea de a-si sustine concetatenii.

Impreuna trebuie sa facem fata si incompetentilor ca el. Trebuie sa invatati sa puneti la indoiala tot, sa constientizati, sa cercetati si sa intelegeti cum functioneaza lucrurile pentru ca nestiinta voastra ii ingroapa pe toti, de ce? pentru ca nu va impotriviti singurilor oameni care au putere asupra noastra, cei pe care i-ati votat si au castigat alegerile!

Trebuie sa intelegeti ca protestele sunt singurul mod prin care putem fi vazuti, prin care ne aratam nemultumirea si prin care poate fi luata in seama! Vom aparea la televizor si vom cutreiera Pamantul cu povestea noastra iar conducatorii mai mari vor sari in ajutorul nostru, bine-nteles, pentru ca la mijloc sunt interese mai mari si pentru ca deasupra guvernului nostru sunt si oameni mai inteligenti care constientizeaza ca lacomia, hotia si coruptia, cu totul, ii duc in groapa daca nu sunt facute tacticos, in asa fel incat noi sa nu simtim. Cu alte cuvinte ei fura, dar fura cu cap, adica mai putin, si fara sa-si nenoroceasca sursa de venit, adica pe noi. In schimb Guvernul nostru ce face? vrea sa ne chinuiasca, sa forteze nota, partea proasta este ca pana se va remedia ceva dupa acest rau, NOI, cetatenii romani, vom avea ENORM DE SUFERIT.

Asa ca va rog, cand apar prosteste relativ mari (peste 10 000) oameni, atunci inseamna ca trebuie sa va informati mai mult despre ce este vorba si daca e cazul, sa iesiti si voi! Stiu ca e mai usor sa stai in casa, sa-ti rezolvi problemele marunte de acum, stiu ca e mai comod, dar viitorul tarii ne va costa pe toti, inclusiv pe voi! Problemele care acum par grave, vor fi nimicuri atunci cand vor aparea cele noi ca efect din cauza deciziilor politicienilor nostri. Incercati sa cantariti mai bine situatiile pentru ca unele lucruri nu se mai pot schimba iar altele se schimba extrem de greu, cel mai usor este sa PREVII! Si ca sa previi, trebuie sa depui un efort minim, sa-ti dai interesul, sa arati politicienilor ca nu esti prost, nu esti indiferent si nu ii lasi sa-ti modeleze viata in asa fel incat ei castiga iar tu pierzi, respectiv sa te informezi si sa vii la proteste!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Tatuajele nu sunt un lucru bun

Imaginea unui om conteaza in ochii oamenilor inteligenti pentru ca de cele mai multe ori, imaginea noastra reflecta ceea ce suntem. Nu vorbesc despre superficialitate ci de modul in care traiesti, te imbraci, ai grija de tine, te prezinti etc.

Vreau sa vorbesc in primul rand despre tatuaje. Afecteaza ele imaginea unui om? depinde. Tatuajele sunt purtate si dorite de tot felul de categorii de oameni insa toti au un lucru in comun – atunci cand si-au facut tatuajul/tatuajele, aveau inteligenta emotionala nedezvoltata. Va intrebati ce legatura are una cu cealalta? ganditi-va la motivele pentru care oamenii isi fac tatuaje.

Popoarele primitive foloseau tatuajul în timpul ritualurilor de trecere, pentru a se proteja de forţele malefice sau, pur şi simplu, din dorinţa de înfrumuseţare.

Egiptenii au răspândit în lume arta tatuajului. Popoarele primitive îşi tatuau adolescenţii ca ritual de trecere. Teoria era că un băiat care nu putea suporta astfel de dureri nu era de niciun folos în luptă. În mod similar, se credea că fetele nu puteau face faţă chinurilor naşterii. Mulţi dintre aceşti copii consideraţi sub standarde erau însă oricum tatuaţi cu un marcaj care-i excludea din rândurile tribului.

Totemurile animale erau un motiv comun printre popoarele primitive. Se considera că purtătorii de imagini de şerpi, broaşte, fluturi, lupi sau urşi preluau, prin magia asocierii, o parte dintre puterile acestor animale. În alte culturi, un totem animal indica o legătură spirituală cu acea vietate care le ghida viaţa.

O inscripţie din Efes stă mărturie că în timpul Imperiului roman timpuriu toţi sclavii exportaţi erau inscripţionaţi cu „taxe plătite”. În timpul împăratului roman Constantin erau în continuare însemnaţi condamnaţii, soldaţii şi gladiatorii.

Obiceiul tatuajului a fost însă foarte popular printre marinari între 1600 şi 1940. Ei îşi desenau pe piele pui sau porci pentru a se proteja de înec. Imaginea unei păsări desenate pe pieptul marinarilor era simbolul timpului petrecut de navigatori pe mare. Astfel, fiecare pasăre tatuată însemna că respectivul marinar are la activ 5.000 de mile parcurse. Unii dintre marinarii care trecuseră la sud de Ecuator îşi tatuau pe picior imaginea lui Neptun. O fată tatuată – hula girl – însemna că respectivul marinar a fost în Honolulu. O femeie dezbrăcată tatuată pe braţ era indiciul că respectivul marinar nu era la prima cursă.

În America de Nord, practica tatuajului era răspândită printre americanii nativi. La bărbaţi era un indiciu al statusului social, iar la femei un însemn al faptului că erau căsătorite şi aparţineau unui anumit grup.

În Tahiti, tatuajele reprezentau istoria persoanei pe care le purta. Cînd deveneau adulţi, băieţii primeau un tatuaj pentru a marca acest eveniment. Bărbaţii erau însemnaţi cu un alt model atunci cînd se casatoareau.

Tatuajele au devenit un fel de suveniruri pentru marinari. Atunci cînd ajungea pe o insula exotică, fiecare om îşi făcea cîte un însemn pentru a simboliza locul în care au ajuns în aventurile lor pe mare. De exemplu, un dragon însemnă că acel marinar a ajuns în China. La început marinarii îşi foloseau timpul liber pentru a deprinde acest tip de artă şi cînd se retrăgeau practicau această meserie în ţările lor natale. Atunci au fost înfiinţate primele saloane de tatuaj. Ca o superstiţie oamenii amestecau în cerneala şi praf de puşc deoarece se considera că prelungea viaţa purtătorilor.

Statutul cultural al tatuajului a evoluat rapid de la zonele anti-sociale ale anilor 1940 devenind, în anii 2000, o marcă a tendinţelor modei.

În societatea de astăzi o mulţime de persoane le poartă – avocaţi, atleţi, soldaţi, mecanici – nu există limite profesionale pentru oamenii care iubesc tatuajele. Astăzi tatuajele sunt mai mult o modă decît o metodă de a-ţi impune anumite trăsături de personalitate. Şi este normal ca oamenii să dorească să afle cum au aparut tatuajele.

În ultimul deceniu, tatuajele nu numai că au devenit populare, ci omniprezente. Dupa 5000 de ani de tradiţie, nu există nimic care să indice că moda tatuajelor va disparea vreodată.

Sursele aici si aici.

Bun, dupa cum vedeti aceste lucruri arata ca tatuajele au aparut cu mult inaintea lui Hristos si sunt „inventate” de oamenii primitivi. Dupa cum ati citit, tatuajele aveau si roluri practice, care astazi sunt acoperite de alte lucruri utile (cateva exemple: statutul social – acoperit de educatie, puterea – dovedita prin cunostinte si avutii, faptul ca ai vizitat anumite locuri – prin poze, filme etc) dar si roluri nefolositoare precum credintele primitive (puteri magice, noroc, sanatate), dovada unor roluri (etichete) si asa mai departe.

Bun, un raspuns la intrebarea „de ce sa nu-ti faci un tatuaj?” ar fi ca este, dupa cum s-a descris mai sus, o practica primitiva. In zilele noastre este „moda” dar moda este tot pentru oameni care vor sa dovedeasca snobism sau sunt lipsiti de incredere in sine.

De ce am evoluat si am renuntat la multe lucruri de la inceputurile rasei noastre insa am pastrat o practica atat de primitiva? pentru ca sta la baza emotiilor umane necontrolate.

Daca intrebi majoritatea oamenilor tatuati de ce si-au facut anumite tatuaje vor da raspunsul „ca ma reprezinta”.

Singurul lucru care trebuie sa te reprezinte este felul tau de a fi, cunostintele, comportamentul etc care pot fi o reclama mult mai buna pentru tine si constructiva. Tatuajele nu au niciun rol practic iar cine simte nevoia de a se tatua este un om despre care poti trage usor o concluzie cu privire la felul lui de a fi – acela ca este un om slab, cu o inteligenta emotionala scazuta si cu probleme. De cele mai multe ori, nefiind chiar o regula, oamenii tatuati au si o educatie precara. Sunt multe lucruri la mijloc si granitele sunt fine insa trebuie acceptat faptul ca „tatuajele permanente sunt un lucru care spun ceva negativ despre tine, oricare ai vrea tu sa fie contrariul”

Incerc sa va explic ca puteti trai bine mersi tatuati si puteti fi niste oameni minunati insa acest lucru spune lucruri despre voi pe care voi nu vreti sa le spuneti, le spuneti inconstient iar oamenii inteligenti vor trage concluzii si asta va poate afecta sau nu. Nu va doresc sa ajungeti in situatia in care un tatuaj sa va rapeasca o sansa importanta in viata, fie ea legata de orice, insa cel mai bine, pentru a preveni astfel de situatii, analizati-va mai bine dorintele si dozati-va comportamentul negativ astfel incat sa nu aveti nevoi ca aceea de a va tatua. In aceeasi categorie intra si piercing-urile, cerceii. inplanturile si viciile. Toti oamenii care simt nevoia sa schimbe ceva la aspectul lor exterior (si aici nu ma refer la o imagine de bun simt, ingrijita, ci la ceea ce am enumerat mai sus), au probleme, mai mici sau mai mari si vor fi evitati mai mult sau mai putin de catre oamenii care sunt constienti de acest lucru, respectiv de cei cu o inteligenta emotionala dezvoltata.

Sursa de inspiratie a articolului – un prieten bun

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

 

 

Despre oamenii care dau sfaturi necerute

Ieri am postat pe grupul Snowboard Romania noul edit video cu mine pe placa (snowboard). Pe langa hateri (stiti, oamenii aia care n-au ce face decat sa se ia de alti oameni doar pentru ca pot si le place lor?), existau si oameni care mi-au laudat editul dar in acelasi timp, unii dintre ei, dadeau si sfaturi. Acum, descrierea postarii mele suna cam asa „Pt curiosi, e gata noul edit cu mine pe placa „. Vedeti voi vreo intrebare in acest text? eu nu. 

Acelasi lucru l-am patit si cand am intrebat pe un grup de motociclisti de o informatie anume si ei au inceput sa raspunda la cu totul alte inrebari, dand sfaturi care nu aveau legatura cu intrebarea mea.

Majoritatea oamenilor tind sa arate ca stiu, sa para ca sunt folositori; vor sa fie laudati, apreciati, in loc sa faca in asa fel incat sa fie cu adevarat folositori. Cel mai deranjant e ca dau si sfatul public, stii? tocmai, ca sa iasa in evidenta. Ar putea da un mesaj privat, sau ar putea fi sigur de informatia furnizata in asa fel incat sa ajute si pe altii in aceeasi situatie insa nu cand sfatul este pe langa subiect.

Asa afli cum sunt oamenii, lipsa intelepciunii este la tot pasul. De ce se spune ca „daca taceai, filozof ramaneai”? pentru ca oamenii intelepti spun lucruri putine si calitative, nu vorbesc mult, prost si fara rost, asa cum o fac majoritatea. De curand am mai vazut un filmulet cu chestii psihologice despre oameni care suna cam asa „cu cat spui mai putine lucruri, cu atat vor conta mai mult cuvintele tale”

Ce vreau sa va spun este ca astfel de persoane imi lasa un gust amar. Din punctul meu de vedere, incercati sa va puneti in locul celui asupra caruia actionati si daca voua v-ar placea sa vi se raspunda cu altceva decat raspunsul la intrebarea pe care ati adresat-o sau sa vi se dea sfaturi necerute, atunci puteti sa o faceti, daca nu v-ar placea, nu o faceti, astfel, veti deveni mai placuti si mai iubiti in mod real.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Despre sănătatea psihică

Mulți dintre oameni confundă psihologul cu psihiatrul și fug de vizita la psiholog fără măcar să înțeleagă ce reprezintă. Sunt oameni care asociază psihologul cu tratamentul nebuniei.

Înainte de toate, o să vă spun că așa cum în corpul nostru apar probleme de sănătate, așa apar și la nivel psihic, dar acestea nu se văd și nu se simt la fel de ușor, le văd și le simt mai mult ceilalți, în mod direct, și în mod indirect, le simte și persoana în cauză la un moment dat. Ideea este că așa cum mergeți la medicul de familie pentru o răceală, la stomatolog pentru a vă trata sau controla dinții, la oftalmolog pentru a vă consulta vederea și așa mai departe, așa ar trebui să mergeți și la psiholog. Sigur, nimeni nu vă spune să mergeți din senin dar cu siguranță mulți dintre voi aveți momente în care nu vă înțelegeți cu ceilalți sau vă simțiți într-un anumit fel negativ, triști sau furioși, și nu știți de ce, psihologul vă poate răspunde la aceste întrebări însă, în funcție de gravitatea problemei, tratamentul va dura mai mult sau mai puțin, dar să nu vă așteptați la rezultate doar din câteva ședințe.

Este adevarat, mulți oameni nu apelează la psiholog cu gândul că este o pierdere de vreme sau că nu îi poate ajuta și în anumite cazuri au dreptate, respectiv atunci când dau de terapeuți slab pregătiți – și, ca în orice domeniu, sunt destul de mulți – sau, atunci când nu sunt suficient de deschiși încât să poată fi consultați corespunzător.

Ideea este de a nu renunța ușor și de a cauta soluția în permanență deoarece, dacă vă lăsați în voia sorții, pierdeți principala voastră persoană care vă poartă de grijă, respectiv pe voi înșivă. Dacă nu mergeți la psiholog cu gândul că veți pierde bani, veți fi pierdut mult mai mult fără să mergeți la el. Nu vă gândiți la banii dați la terapie ca la o pierdere ci ca la o investiție în voi înșivă și astfel veți avea parte de vieți mai liniștite, de relații interumane mai calitative și de o situație mai bună a întregii voastre ființe.

Și da, vorbesc din experiență, am fost la terapie și urmează să mă duc iar pentru că, cu timpul, întâlnind situații și persoane noi, descopăr chestii din mine pe care nu știam că le am, chestii negative care reies din străfundul ființei mele, lucruri care s-au cimentat de-a lungul timpului din cauza unor persoane care au avut influență asupra mea la un moment dat, precum părinții și rudele apropiate, profesorii etc.

Terapia psihologică este pentru toată lumea, fie că vă place să credeți, fie că nu, toți avem probleme, persoanele care nu au, sunt extrem de rare, persoanele care au probleme mai puțin grave, sunt destule iar care au probleme, ca tot omul, sunt majoritatea dintre noi.

Aparent, nimeni nu are nevoie de terapie pentru că majoritatea se simt bine așa cum sunt; le este greu să recunoască că au probleme iar terapia necesită eforturi, exact ca orice lucru cu propria persoana respectiv ca și învățatul pentru a deveni profesionist în domeniul de lucru ales, ca și condiția fizică pentru a avea un corp sănătos și frumos și așa mai departe dar terapia este necesară pentru a nu face rău în jurul tău, pentru că – indirect – se întoarce împotriva ta.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Orice job ai avea, fă-l bine!

Se presupune că oamenii care au locuri de muncă „de jos” sunt oameni nu foarte inteligenți, și în mare parte, e adevărat, însă la fel de adevărat este că acești oameni sunt foarte importanți și acest articol este dedicat tuturor, inclusiv lor.

Știți cum e? majoritatea oamenilor se poartă urât cu muncitorii, cu gunoierii, cu femeile de serviciu, cu orice om care are un loc de muncă fizică, în principiu (pentru că, de obicei, munca fizică este asociată cu lipsa de inteligență – nu-ți folosești creierul, ok, folosește-ți mâinile și picioarele) sau îi desconsideră, dar puțini se gândesc că dacă n-ar fi ei n-am mai avea în clădirile de birouri toalete curate, n-am mai avea clădiri ridicate, n-am mai avea cum să scăpăm de gunoiul și deșeurile lăsate în urma consumului etc.

Ideea este că fiecare om care muncește, indiferent de slujbă, fie că vrem, fie că nu, are un rol important în societate și depindem de el și rugămintea mea este către toată lumea ca indiferent de locul de muncă pe care-l are, să și-l respecte și să-l respecte și pe al celorlalți și să încerce să și-l facă cât de bine poate pentru că, chiar dacă nu este ceea ce îi place, chiar dacă nu este ceea ce a ales sau atât a putut să aleagă, va fi apreciat acel lucru dacă este făcut BINE.

Este păcat, și-mi pare rău, sincer, că majoritatea comportamentelor negative aparțin oamenilor needucați și tot ei au munca grea de făcut și totodată munca de care ceilalți depind foarte mult. Mă întreb, cum ar fi dacă ar exista o lume în care munca pe care o faci sau care ți-a fost dat să o faci, ar fi făcută cu plăcere și foarte bine și de către niște oameni care chiar au ales să facă asta pentru că ar putea să o transforme în artă?

Bănuiesc că multe dintre aceste joburi vor dispărea în viitor datorită tehnologiei care avansează și poate înlocui multe lucruri făcute de om însă este clar că oamenii care programează acea tehnologie să facă anumite treburi vor avea mereu de muncă și va trebui mereu să muncească bine pentru ca lucrurile să funcționeze cum trebuie însă până atunci, ce-ar fi să ne acceptam cu toții rolul și să ne facem treaba cu mândrie? pentru că, dacă la prima vedere pare ceva josnic, de fapt, este un lucru extrem de important și contribuie la bunăstarea întregii societăți.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Mesaj

Poate nu interesează pe nimeni ce gândesc dar acționez după principiul „oferă ceea ce ai vrea să primești” așa că, îmi deschid mintea și spun ceea ce-mi doresc și mărturisesc ceea ce sunt. Asta mi-ar plăcea să văd și de la ceilalți, dar, nu știu dacă voi primi și nu știu nici dacă va fi apreciat faptul că eu o fac.

Sunt convinsă că nu voi înțelege niciodată natura umană, este mult prea diversificată dar îmi doresc enorm s-o văd fericită. Îmi doresc enorm să văd doar oameni sănătoși psihic și fericiți, lipsiți de ură, de frustrări, de lacrimi, de invidie. Sigur, bolile, loviturile și tot ceea ce ne afectează fizic poate exista în continuare, să spunem, pentru că atâta timp cât nu cunosc originea noastră, a oamenilor, și a universului, este un lucru normal, însă sentimentele… sentimentele sunt ceva ce putem controla, de ce să alegem să facem rău când putem face bine? voi vă simțiți bine când vi se răspunde cu o mutră urâcioasă sau cu un zâmbet? gândiți-vă, ce-ați vrea să primiți?

Se spune că dacă vrei să schimbi lumea să începi cu tine. Trebuie să fiți conștienți fiecare dintre voi că trebuie să oferiți ceea ce vreți să primiți și să nu vă opriți niciodată din a oferi ci doar să învățați să vă protejați, să fiți precauți. Bunătatea este relativă, la fel și răutatea și multe alte sentimente. Sigur, oamenii pot interpreta cum vor și cât vor dar există un lucru la care ne putem raporta – la noi. Dacă te iubești îndeajuns, vei fi în stare să compari ceea ce este bine și ceea ce este rău, cum ai vrea să ți se răspundă și ce ai vrea să ți se ofere și să-ți imaginezi inversul, adică să te pui în pielea celuilalt. Este atât de simplu. De exemplu – un om vine și-ți cere ajutorul și tu îi spui cu frumosul că nu îl (mai) poți ajuta și el insistă iar tu te enervezi și țipi pentru că-l consideri un nesimțit/idiot. El la rândul lui se va supăra că ai țipat și te va considera un om cu rea voință. Ce se poate face în cazul ăsta? dacă îi explici în continuu cu frumosul și nu va înțelege, tot se va ajunge la o fisură, dacă îl ignori și se va supăra, iar s-a ajuns la o fisură. Întrebarea este, cum trecem mai departe și să înțelegem ceva din această situație? răspunsul este: pune-te în locul lui și nu mai naște sentimente ce n-ar trebui născute – dacă eu aș bate la cap pe cineva să m-ajute și acel cineva îmi spune că nu poate, am dreptul să mă supăr? nu, aș fi urât. Dacă eu aș fi bătut la cap cu ceva când am spus că nu pot răspunde la acea cerință, mi-ar plăcea să fiu ignorat și să fiu bătut la cap în continuare ciuda răspunsului meu? nu, deci, mi-ar veni să țip, atunci el este ăla urât. Este atât de simplu. Ăsta a fost un exemplu pe care să-l priceapă toată lumea iar acum o să vă dau exemplul meu personal.

Nu am mulți prieteni, ba, am foarte puțini și chiar foarte puține cunoștințe. Le-am redus intenționat în ultimii ani și o voi mai face, i-am făcut să mă uite. Cum? m-am îndepărtat de persoanele care nu reprezentau un interes real pentru mine și astfel a fost și invers, eu nu mai reprezentam un interes real pentru ele. De ce? pentru că nu erau ceea ce-mi doresc să văd în lume respectiv dezvoltare, bunătate, inteligență, ajutor, reciprocitate. M-am îndepărtat de individualiști, de pesimiști, de egoiști, de urâcioși, de indiferenți, de răi, de proști, de plângăcioși, de leneși și de cei delăsători, respectiv, de persoanele de la care nu am ce învăța și care nu ma pot ajuta în dezvoltarea mea și în dezvoltarea lumii ca întreg, dezvoltarea binelui. Acesta este motivul pentru care nu mai accept oameni ușor în viața mea. Ce caut? caut opusul lor, caut oameni inteligenți, oameni iubitori, oameni care vor mai mult și pentru ceilalți nu doar pentru ei înșiși. De ce mă vor accepta dacă îi voi găsi? simplu, pentru că sunt ca ei. Pentru că și eu aș face la fel pentru alții. Chiar dacă ei îmi sunt superiori, eu le arăt că am calitățile necesare pentru a merita ajutorul lor pentru că nu îl irosesc. Le arăt că vreau să devin ca ei și chiar mai bună și nu vreau să profit de pe urma lor. La fel aș proceda și eu, dacă cineva, mai slab în gândire decât mine, mai prost, mai sărac, mai jos în orice fel decât mine, vine la mine și îmi spune că vrea să îl ajut să fie ca mine (ca situație) sau unde sunt eu (că mai mult nu pot), sau să învețe de la mine, voi încerca să fac acest lucru, fără să clipesc și fără să cer nimic în schimb. Pentru că asta este ceea ce ne aseamănă, dorința de evoluție. În rest, am conștientizat că timpul meu este valoros și nu-l pot pierde cu oricine doar pentru că așa își dorește acel cineva, trebuie să merite.

Așadar, vreau să vă spun asta – dacă vi se pare că cineva nu vă acceptă în viața lor, poate că este din cauză că nu meritați, nu pentru că sunt ei aroganți. Nu mai fiți superficiali și încercați să oferiți ceva atunci când cereți, nu mai plecați de la premiza că vi se cuvine. Să nu înțelegeți greșit situația, dacă vreți cu adevărat să schimbați ceva în bine în viața voastră, în lume sau în viața cuiva, plecați urechea, acceptați, nu judecați, analizați și trageți concluziile bine gândite, apoi acționați în sensul schimbării.

Sursa de inspirație – primit și refuzat o cerere de prietenie pe facebook. Motivul? voia să fim prieteni pentru două hobbyuri ce le-avem în comun. I-am răspuns că putem să le avem în comun și dacă nu suntem unul în lista celuilalt de prieteni. A râs. The end.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Trebuie să mergem la școală/liceu/facultate?

Asta este un articol pentru persoane prea tinere sau pentru persoane imature care cred că în viață se pot obține lucruri bune și fără muncă. Vă înșelați, totul se obține prin diverse forme de muncă, de voi depinde doar CUM alegeți să munciți.

Acum câteva zile, Vlad Grigorescu a făcut un video în care se dezbătea subiectul bacalaureatului, că dacă trebuie luat sau nu și așa mai departe.

Eu o să vă spun părerea mea, mai ales prin prisma faptului că abia ieri (18 iulie) mi-am dat licența și sunt oficial absolventă a facultății de informatică din cadrul ASE-ului. M-am chinuit cu ea, nu am fost o elevă eminentă și am făcut 6 ani de facultate și am așteptat încă 1 an să dau licența dar asta a fost mai mult pentru că, este o facultate grea, de prestigiu, care merita terminată, și am avut aceasta ambiție, să o termin însă nu era singurul motiv. Am cheltuit mulți bani și am consumat mult timp în această facultate, așadar nu voiam să fie degeaba, în plus, aveam nevoie de o diplomă pentru scutirea de impozit. Pentru cine nu știe, cei care lucrează în domeniul IT și au facultatea terminată, cu licență, sunt scutiți de cei 16% impozit pe salariu.

Bun, revenind la întrebarea din titlu, situația stă în felul următor: avem o societate construită prost, un sistem de învățământ prost implementat și suntem forțați să ne aliniem cu turma; partea proastă intervine din cauza faptului că toți suntem diferiți și suntem capabili mai mult de anumite lucruri decât de altele, fiecare dintre noi.

Ce pot să spun este că majoritatea oamenilor pot termina școala, unii mai greu, alții mai ușor, la fel și liceul, și chiar facultatea. Totodată cu această implementare, ni se dă și impresia că nu prea avem ce face, și nu suntem învățați să gândim singuri și să ne descoperim vocația, așa că, majoritatea dintre noi se conformează să facă școala. Așa am fost și eu însă ce vreau să spun este că nu regret. M-a ajutat în găsirea unui loc bun de muncă și suficient de flexibil încât să pot face și altceva pe lângă, respectiv, să-mi construiesc o situație financiară mai bună.

Ideea este următoarea – dacă nu știi ce vrei de la viață, dacă nu știi să faci nimic concret, dacă nu știi cum îți vei câștiga pâinea, du-te la școală, du-te la liceu și fă și o facultate însă facultatea nu o face doar ca să fie, caută una care te va ajuta în domeniul tău sau care este căutată, pentru că dacă o faci doar ca să fie făcută nu te va ajuta la nimic, vei pierde timp, energie și bani, degeaba. Ideea este că fără să faci măcar liceul, în societatea din ziua de azi nu ai NICIO ȘANSĂ DACĂ NU ȘTII CE VREI. Așadar, fă școala, să ai diploma acolo, să te poți angaja măcar ca orice până descoperi din ce poți face mai mult și mai bine.

Dacă știi deja ce vrei, well, nu mai trebuie să-ti spun eu ce să faci dar, în mare, te-aș sfătui să devii cât mai bun în acel domeniu pe care l-ai ales, să înveți în permanență. Însă, indiferent de ce vei alege, trebuie să fii conștient de faptul că NIMIC pe lumea asta nu se obține UȘOR. Tot va trebui să muncești, fie că o faci învățând și obținând un loc bun de muncă, fie că o faci învățând pentru tine și dezvoltându-ți propriile abilități, tot va trebui să muncești, mult!

Așadar, trebuie să mergem la școală/liceu/facultate? prima aș spune că este obligatorie, măcar 8 clase, când ești copil și oricum habar nu ai pe ce lume ești, fă-le, apoi învață mai mult din ceea ce-ți dorești și poți face asta fie ducându-te la un liceu de profil, fie învățând acasă și muncind la planurile tale care te vor ajuta să-ți câștigi existența. Iar în cazul în care nu știi ce vrei, repet, ia-ți diplomele, sunt singura ta șansă.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Controversele dintre atei și religioși

Dimineața, când mă îndreptam spre birou cu metroul, citeam chestii pe facebook. Urmăresc demult pagina Dumnezeu, autorul e un critic al religiei, nu-l cunosc, nu mă prea interesează cine este însă are mulți admiratori, printre care mă aflu și eu.

Ideea este că, are și dușmani, normal. Având în vedere că el doar se amuză pe seama unor chestii religioase și ne pune față în față cu faptul împlinit legat de ilegalitățile produse de biserică, consider că face ceva interesant, dar de cealaltă parte, apar foarte mulți fanatici religioși care critică, jignesc, înjură și instigă la ură, deranjați de faptul că există atât de mulți atei și că „numele domnului e luat în deșert”. Ceea ce nu înțeleg cei ca ei este faptul că Dumnezeu, dacă ar exista, nu ar avea nevoie de un avocat, că, doar el e Creatorul, nu? așa că de ce credincioșii se aprind așa la astfel de chestii? pentru că, de fapt, ei nu au nicio treabă cu religia în sine. Deși, în mod ironic, religia promovează lucruri bune și care îndeamnă la bunătate, modestie, smerenie etc, adepții ei sunt cei care o sfidează fără limite – ei sunt cei care înjură, care sunt deranjați de faptul că există atei, de faptul că ateii nu cred în nimic, de faptul că vor să trăiască liberi și așa mai departe.

Acesta este un mesaj către toți oamenii existenți pe acest pământ și se adresează pe rând: creștinilor – dragilor, nimeni nu vă vrea raul, cine v-a spus să nu credeți în Dumnezeu? v-a dat cineva în cap pentru că vă rugați? v-a înjurat cineva pentru că sunteți religioși? v-a făcut cineva rău pentru că vă duceți la biserică? nu! Acum vă întreb, pe voi de ce vă roade supărarea? de ce va rod gândurile că alții nu simt ca voi? de ce încercați să-i schimbați? de ce-i urâți? ei nu încearcă să vă schimbe pe voi și nici nu vă urăsc. În cel mai rău caz încearcă să vă explice cu frumosul că nu judecați prea limpede. Eu mă adresez vouă sperând că există și oameni normali printre voi, pentru că sunt și unii care sunt atât de încuiați încât cuvântul „fanatic” îi descrie cel mai bine. Vă rog să vă gândiți de 3 ori înainte de a mai scoate ceva pe gura și de a vă certa aiurea cu ceilalți oameni doar pentru că nu cred în ce credeți voi.

Pe de alta parte, eu, personal, recunosc, mă deranjează într-un fel oamenii religioși și aș vrea să „trezesc” cât mai mulți dintre ei pentru că involuntar, ei fac foarte mult rău lumii în care trăim – prin influență – și o să vă explic la ce mă refer: am spus mai sus că nu e nimeni deranjat de ideea în sine de a crede, de a te ruga, ok, însă mersul la biserica, pomenile, obiceiurile, încercarea de a converti pe alții, de „a-L propovădui pe Dumnezeu”, tot ce tine de datini, religie etc, faptul că biserica nu plătește taxe, faptul că ei nu sunt contestați când este vorba de cheltuieli și de ridicarea unor noi biserici etc.. ei bine, toți creștinii ăștia susțin chestia asta și fac rău pe partea economică, educațională și de sănătate, neînțelegând că biserica nu are nicio treabă cu dumnezeul lor, DACĂ există. Ei se pot ruga și acasă și oriunde, nu au nevoie de biserică, nu au nevoie de icoane („să nu-ți faci chip cioplit” – eheheee, ce să știe ei), și multe altele, mulți dintre ei nici n-au citit biblia, iar dacă au citit-o, vorba noului preot ateu – n-au citit-o cu proprii ochi ca să vadă contradicțiile de acolo, sau dintre ce spune acolo și ce se întâmplă în lume, în biserică și printre ei. În fine, ideea e următoarea, rugați-vă, credeți în ce vreți voi, dar deschideți ochii, PENTRU DUMNEZEU! Biserica NU reprezintă BINELE. BISERICA ESTE O AFACERE! Iar voi o întrețineți, exact cum fumătorii întrețin fabricile de țigări, alcoolicii – fabricile de alcool și așa mai departe. Problema e că biserica are cea mai mare putere și face cel mai mult rău prin faptul că privează celelalte instituții de investiții financiare necesare cum ziceam – școli, spitale etc.

Partea a doua a mesajului o adresez ateilor – fraților, lăsați oamenii să creadă în ce vor și ignorați-i dacă se poartă urât, adevărul e, că aia care se poartă urât n-au de fapt nicio treabă cu Dumnezeu, ei sunt doar bolnavi și trebuie să-i înțelegem. Fiți cu capul pe umeri și vedeți-vă de drumul vostru fără să vă mai faceți griji legat de cine crede, în ce crede. Este adevărat, depindem unii de alții și mulți nebuni au drept de vot, dar asta este situația. Putem să le arătăm cu frumosul că e ok ca fiecare să fie cum vrea dar trebuie să ajungem la un consens, sau putem să stăm în banca noastră și să așteptăm o minune. Oricum cearta nu duce nicăieri.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.