Discurs motivational

Astazi o sa scriu despre ce fac in general, despre ce m-a adus aici, despre ceea ce m-a creat, despre ceea ce m-a invatat sa fiu cum sunt si sa fiu fericita si despre ceea ce pot sa ofer lumii.

Nu mi-a placut niciodata sa ma aliniez cu lumea, nu am respectat niciodata reguli orbeste si nici in intregime, am fost mereu o fire rebela si am cautat sa gasesc si o cale „altfel” pentru ca am vazut ca „la fel” te plafoneaza, iti ingroapa potentialul. Suntem oameni, avem un creier incredibil, ne poate purta pe extrem de multe si inalte culmi insa multi aleg sa-l foloseasca doar pe plat. O sa va dau cateva exemple – m-am nascut cu fundul, jur, stiu ca e amuzant dar eu nu am iesit cu capul cum ies toti copiii, ci am iesit „aplecata”, capul la picioare si fundul inainte :)). In clasa a I-a invatatoarea a „certat-o” pe mama ca nu are ce sa ma invete, eu deja citeam si socoteam. Eu n-am purtat rochite si am jucat fotbal de mica, in scoala generala am fost prima fata din istoria scolii care a jucat in campionatul de fotbal al baietilor. Imi placea fotbalul si eram talentata, profesorul de sport m-a refuzat de sute de ori pana l-am convins impreuna cu toti cei care jucau fotbal sa ma lase sa joc in campionat. Am dovedit unei scoli intregi ca pot sa fac asta si mi-au acordat creditul. Eram campioana la sport si totodata olimpica la matematica si campioana la sah. In adolescenta toti s-au apucat de fumat, eu nu. Nu vedeam rostul, nu m-a atras catusi de putin. Detestam sa fiu fata si faceam tot posibilul sa-mi ascund sanii, in ciuda acestui fapt baietii m-au placut mai mult decat pe celelalte fete iar cand in sfarsit mi-am acceptat feminitatea, atrageam baietii fara efort. Pe scurt, am facut multe pe care nu le face o fata normala si multe pe care nici macar un baiat normal nu le-ar putea face.

Au urmat o gramada de probleme in viata mea despre care n-are rost sa vorbesc acum insa ele m-au intarit, m-au invatat o gramada de chestii si nu regret. M-au facut ce sunt acum, m-au invatat sa fiu mai putin toleranta cu lucrurile marunte, sa ma bucur de viata si sa fiu constienta de faptul ca viata nu inseamna suferinta decat daca nu stii cum sa abordezi situatiile. Sigur, sunt multe lucruri care ne ranesc, dar sunt si multe metode prin care poti sa previi aceste rani sau macar sa treci peste daca este inevitabil.

In cele din urma, sunt fericita. Am un drum lung in fata, nu se termina aici dar fata de unde am inceput si unde sunt, pot spune ca mi-am atins „fericirea”. Familia mea nu a avut posibilitati financiare sa-mi cumpere nici macar lucrurile „de baza” ale unei copilarii, ca o bicicleta sau o excursie la mare. A trebuit sa cresc ca sa obtin toate astea, la 12 ani mi-am luat primele role cu roti de silicon, second hand, din banii mei, la 14 ani mi-am luat primul mountain bike tot din banii mei, la 19 primele role agresive, la 22 primul snowboard second hand, echipamente ieftine si asa mai departe. De-a lungul timpului am strans bani si incet, incet mi-am luat tot ce mi-am dorit. Nu conta ca sunt ieftine, de calitate slaba si ca atat imi permiteam, ci conta ca pot sa fac ce-mi doresc. In tot acest timp mi-am platit si facultatea, munceam pe unde apucam sa strang bani – promotii, microjoburi, reciclare, joburi full time sezoniere etc. Pana cand am ajuns spre finalul facultatii si m-am angajat in IT, lucrurile au inceput sa arate din ce in ce mai bine iar acum mi-am pastrat obiceiurile de atunci. Traiesc cu bani putini iar restul ii folosesc pentru planuri de viitor dar totodata mi-am luat alte role, alta bicicleta, alt snowboard si chiar motocicleta. Stiu ca statul nu-mi va plati pensie asa ca trebuie sa gasesc o metoda sa-mi inmultesc banii. De aceea de cativa ani tot ma educ pe plan personal si financiar. Fratele meu cel mare mi-a fost calauza pe drumul spre dezvoltare personala si financiara, am descoperit cat ma ajuta disciplina si felul diferit de ceilalti de a trai si sincer, nu tin pentru mine, incerc sa le arat si altora ca se poate, incerc sa contribui la o lume mai buna, mai fericita.

Ce fac acum? muncesc, economisesc, citesc, scriu, ma joc, iubesc, invat, fac sport, ma ingrijesc, gandesc, ma dezvolt, ajut, caut solutii.

In majoritatea articolelor mele am scris despre lucrurile pe care ar trebui sa le facem ca sa fim mai fericiti, este alegerea voastra daca vreti sa schimbati ceva sau sa ramaneti unde sunteti. Nu ai cum sa obtii rezultate diferite facand aceleasi lucruri. Cheia succesului este inveti si aplici. Invatati sa ganditi separat de ceilalti si sa deveniti autentici. Munciti pentru ceea ce vreti voi si nu pentru ce vor altii. Faceti ce va place voua nu ce fac altii doar pentru ca asa pare ca ar trebui sa faceti. Renuntati la tigari, renuntati la alcool, renuntati la a pierde timpul si bucurati-va. Stiu ca din punctul in care sunt multi dintre voi pare imposibil iar lucrurile rele par fara sfarsit dar va promit ca se rezolva daca va doriti cu adevarat si ACTIONATI in acest sens. Nimic bun nu se realizeaza fara munca. Uneori trebuie sa trageti mai tare, alteori mai incet, dar tot trebuie sa munciti din greu. Nu va bazati pe dumnezeu, el nu exista, dar voi, da. Cateva cuvinte spuse catre cineva inexistent nu va va ajuta sa ajungeti unde vreti insa disciplina si efortul aplicate constant in directia in care va doriti sa ajungeti, va va ajuta garantat. Eu nu cred in dumnezeu, n-am crezut niciodata cu adevarat, am incetat sa ma mai rog din adolescenta, nici nu-mi mai amintesc de cand – m-am bazat doar pe ceea ce pot sa fac si am facut. Respect legile morale, respect omul si viata, natura, animalele pentru ca asta este ceea ce face orice om inteligent dar nu sunt religioasa. Religia e o boala, iar biserica, o mafie. Nu am asteptat niciodata nimic de la nimeni pentru ca asteptarile provoaca dezamagiri dar asta nu inseamna ca nu m-a ajutat nimeni niciodata. Am avut oameni care gandesc ca mine in jur si care m-au sprijinit. M-am luptat si ma lupt in continuare, nu zic ca e placut dar nici atat de rau, stiu ca intr-o zi voi ajunge unde mi-am propus sau am murit incercand :)) (dar bucurandu-ma totodata de toate celelalte realizari).

Succes si voua!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Ieșirea din tiparul social considerată o „crimă”

Acum câteva zile am avut o discuție pe chat cu o cunoștință și este pentru a nu știu câta oară când mă pune pe gânduri. Articolul îl scriu ca un impuls la un alt articol pe care l-am citit mai devreme apropo de Escapism (dacă nu știți ce e, uitați aici articolul respectiv). Discuțiile sau subiectele nu au mare legătură însă la ceea ce mă gândesc eu este legat de incapacitatea multor oameni de a face ceea ce trebuie și nu ceea ce le convine. Ca să înțelegeți la ce mă refer, vă las să citiți conversația și apoi voi spune concluziile:

Eu:  Hei! Ce mai faci ?

El: Buna Anca! Sunt ok mulțumesc!

Eu: Super. Ce planuri de viață mai ai?

El: Merg înainte ….zic. Tu?

Eu: Eu am muuulte planuri de viață.

El: Am văzut ca iti este bine 🙂

Eu: Daca vrei, îți povestesc.

El: Normal.

Eu: Dap, îmi merge bine; lucrez să-mi meargă și mai bine.

El: Foarte bine, bravo!

Eu: Mulțumesc. Am ieșit din capcana aia în care pică toată lumea..cu societatea..am început să gândesc altfel și să mă concentrez pe ce e important.

El: Jobul? licența?

Eu: Jobul..același de 1 an, mi-au mărit salariul cu ocazia împlinirii a un an. Licența am luat-o astă vară.

El: Felicitări!

Eu: Ideea e că pe iubitul meu l-am cunoscut după ce am început să mă schimb eu. Și viața financiară a început să mi se schimbe din ce în ce în mai bine și..acum asta fac, învăț cât mai multe pe parte de educație financiară ca să-mi asigur pensia și nu numai.

El: Asta-i bine …,daca ai învățat din viata.

Eu: Am învățat, mai am multe de învățat..momentan am scăpat de o grijă – am scăpat de facultate și de iubirile toxice.

El: Dar pensie? :)) drum lung.

Eu: Da..drum lung dar tu crezi că eu mai aștept ceva de la statul român? tu crezi că eu o să mai am pensie?

El: Nu știu.

Eu: Nu o sa am..trebe de acum să-mi asigur un venit pt atunci. Dacă vor fi bani în plus cu atât mai bine dar dacă sunt în minus… Nu vreau s-ajung ca bătrânii aia singuri și neajutorați..eventual fără casă și în maxim de sărăcie și boli.

El: Bănuiesc că te referi la pensia alternativa. Nu știm ce ne rezerva viata….important este sa ne-o facem mai ușoara.

Eu: Nu..e un fel de a spune „pensie”..nu mă refer la pensie în sine ci la un venit suplimentar din investiții care să substituie o pensie, respectiv care să-mi asigure traiul zilnic la bătrânețe.

El: Bucură-te de tinerețe ….bătrânețea este ,,urâta”.

Eu: Păi mă bucur, dar n-am ce să fac pt că nu e ca și cum pot să aleg să nu îmbătrânesc.

El: Offf….mai ai pana atunci….mai sunt niște etape

Eu: Ce etape?

El: Pai căsnicie, mamă…

Eu: Ma gândeam că s-ar putea să spui asta dar nu sunt și etapele mele; sunt ale altora… Eu nu vreau copii.

El: Egoism??? sau frică?

Eu: Nu, niciuna. Consider că lumea asta nu e pregatită pt suflete noi, nu merită copii din partea mea.

El: Tu știi ce si cum dar consider ca-i greșit ce spui.

Eu: Dacă-mi dai și niște argumente, poate iau în considerare.

El: Când vei fi pregătită vei simți, iti vei dori copii.

Eu: Nu are nicio legătură cu ce mi doresc eu, este o decizie cântărită, rațională. Nu întotdeauna trebuie să facem ce ne dorim, cu atât mai mult cu cât implică și pe alții.

El: Dacă nu faci ce simți care-i rostul?

Eu: Faci ceea ce e corect.

El: Asa crezi tu.

Eu: Lumea de aia a ajuns aici..că fiecare a făcut ce a simțit fără să se gândească cum sunt impactați ceilalți.

El: Stii faza cu paharul pe jum plin/gol.

Eu: Nu știu

El: Eeee

Eu: Anyway…asta e ceea ce cred eu.

El: Da, fiecare face ce crede/alege.

Concluzia? pe fiecare-l doare-n c*r de ceilalți, important e să-ți îndeplinești dorințele cu orice preț…iar dacă gândești diferit, e greșit! Toxica mentalitate, zău! Cand o sa invatati ca nu sunteti singuri pe lumea asta si daca vreti sa scoateti voi nu stiu ce caramida din nou stiu ce zid ca va place culoarea si o vreti, nu va ganditi ca se va prabusi tot zidul peste ceilalti sau ca poate avea un scop de aparare si distrugeti o natiune. Nu pot sa-i inteleg pe unii oameni, oameni maturi, trecuti prin viata, cititi si gandesc in halul asta…. am mai spus si in alte articole, in conditiile astea vreti sa faceti copii? cand pe fiecare-l doare c*r de ceilalti? ce natie sunteti? chiar nu mai exista ratiune in voi? treziti-va. Daca nu va treziti, macar urmati exemplul altora care inteleg viata mai bine decat voi. Viata nu e despre voi, nu este despre ceea ce primesti ci e despre ceea ce oferi. Asa cum voua vi s-a oferit viata ca dar, daruiti si voi ceva, nu mai fiti rai, nu mai fiti egoisti, nu mai fiti indiferenti. Incercati sa analizati putin, uitati-va cata suferinta e provocata in jur de oameni lacomi, puternici si egoisti in acelasi timp, nu fac altceva decat sa traiasca pentru ei, sa calce pe cadavre.. si iau ceva cu ei? nu, dar culmea! Lasa mostenitorilor lor… precum animalele, nu se ingrijesc decat de propriile rude. Nu pot sa inteleg mentalitatea asta, nu m-a crescut nimeni asa, am crescut, practic, fara parinti, mama s-a imbolnavit cand aveam 11 ani, de atunci n-a mai putut sa mearga, sa iasa din casa, n-a mai avut cum sa ma educe. Tata era un alcoolic, n-a avut ce sa ma invete, a murit cand eu aveam 16 ani. Am invatat singura, n-am citit mult dar am observat o gramada de lucruri oriunde m-am dus si nu-mi vine sa cred cum poate sa fie lumea. Nu am invatat nici din carti nici de la alti oameni sa fiu om ci pur si simplu simt cum trebuie sa fiu pentru ca nici mie nu mi-ar placea ca altii sa-mi faca asta. DOAR LA ASTA MA RAPORTEZ. Chiar nu se poate? am speranta ca va veti trezi la un moment dat…

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Ce-mi doresc de la viață

Cred că nicio știre nu m-a șocat cum m-a șocat cea cu femeia ucisă de o altă femeie la metrou, poate pentru că a fost în zona mea, însă, una peste alta, acum câteva săptămâni chiar se făcuse un studiu din care a rezultat că trăim în cele mai sigure timpuri, oare?

Cu cât corupția e mai evidentă, cu atât noi suntem în mai mare pericol, de ce? pentru că nebunii, drogații, hoții, violatorii și criminalii sunt liberi pe străzi. De ce? pentru că nu avem pușcării, pentru că n-avem educație și n-avem sănătate.

Ok, exagerez, mie îmi merge bine, și sper să-mi meargă și mai bine pentru că muncesc în fiecare zi a vieții mele pentru asta, muncesc prin lucru cu mine, prin studiu, citit, învățat și prin muncă fizică. De ce vreau să-mi meargă și mai bine? poate o să sune ciudat dar chiar vreau să schimb situația țarii în bine și pentru alții nu doar pentru mine pentru că mă doare ce văd și degeaba am eu tot ce-mi doresc dacă ochii-mi văd suferință.

Îmi doresc din suflet să ajung cât mai repede la o stare financiară în așa fel încât să nu mai fiu angajată pentru a mă putea ocupa de proiecte umanitare, proiecte care vor ajuta la dezvoltarea satelor, proiecte care ne vor îmbunătăți educația și sănătatea, proiecte care vor preveni suferința și vor ajuta la susținerea celor care nu se mai pot susține în totalitate singuri.

Sper ca atunci când voi avea nevoie să am pe cine mă baza și când spun asta mă refer la voi, la toți cei care sunteți în societate, apelez la voi să fiți mai buni, mai înțelegători, mai doritori de evoluție, de învățare, de schimbare în bine, mai optimiști, pentru că pesimismul și resemnarea vă face să copiați comportamentul negativ al celorlalți sau să fiți indiferenți. O vorba spune că dacă nu poți face bine, măcar nu face rău, iar asta presupune să nu fii nesimțit, să nu fii indiferent atunci când poți face ceva bun, să nu fii rău și să nu fii invidios (știți povestea cu capra vecinului). Învățați că suntem un întreg și vom funcționa mai bine individual, dacă fiecare dintre noi ajuta întregul sa funcționeze bine!

Asta îmi doresc, sunt tânără, recunosc că momentan vreau să mă bucur de viață dar păstrez un echilibru și nu mă abat de la ceea ce-mi doresc în final – să fac diferența, să contribui cu ceva la binele omenirii. Nu păstrez tot timpul pentru mine și încerc în permanență să lucrez la planul  prin care pot ajuta mult mai mult decât o fac în prezent. În prezent, fac cât pot, în paralel cu munca pentru celalalt plan, plantez copaci, reciclez, încerc să particip cât mai puțin la poluare, prin consum cât mai puțin de plastic, hârtie, ulei, benzină și așa mai departe, nu fac mizerie, nu schimb lucrurile doar pentru că sunt vechi sau „nu mai sunt la modă”, merg la proteste, donez haine și lucruri și încerc să-i învăț pe alții din ceea ce aplic pentru mine și m-ajută. Încercați să faceți și voi la fel (să fiți mai atenți cu ceilalți și cu mediul înconjurător), împreună, putem construi o lume mai bună! Știu că puteți, am încredere în VOI!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Omenirea sufera de grandomanie

Recent, vazand mai multe documentare, filme si alte filmulete cu oameni deosebiti si cu lucruri incredibile ce se petrec, am inceput sa ma gandesc la niste lucruri. Nu este prima oara cand observ si imi pun aceste inrebari, ma chestionez si in acelasi timp incerc sa-mi potolesc ego-ul si sa devin mai umila. Mi-am dat seama cat de mici suntem, eu si intreaga omenire, fata de univers. Mi-am dat seama ca nu stim unde ne este locul, ne credem mult mai mari, mai puternici si mai importanti decat suntem de fapt, suferim de grandomanie, iar efectul Dunning-Kruger arata cel mai clar acest lucru, si-l intalnim foarte des.

Ce vreau sa fac este sa va atentionez sa fiti mai atenti la voi insiva, sa deveniti mai umili, nu va mai credeti mari si tari pentru ca nu sunteti. Cei drept, doar cativa „ghinionisti” veti fi loviti atat de tare incat sa-si dea seama de acest lucru, multi vor continua sa fie asa fara sa fie constienti si fara sa plateasca pentru asta.

Increderea in sine si iubirea de sine au un rol important in dezvoltarea noastra ca oameni insa supraevaluarea ne face rau. Trebuie sa gasiti un echilibru intre aceste doua lucruri iar umilinta nu inseamna sa-ti spui ca nu esti bun de nimic, ci sa-ti spui ca intotdeauna este loc de mai multa evolutie si mai multe cunostinte.

Invatati sa va cunoasteti pozitia, nu va mai dati mari in niciun domeniu indiferent de nivelul la care va aflati, fiti constienti ca „omul, cat traieste, invata!” si sunt ATATEA DE INVATAT iar viata este EXTREM DE SCURTA. Fiti constienti de cat de mici suntem, informati-va, cautati sa vedeti dimensiunile cunoscute ale universului si doar reflectati un pic asupra subiectului, va veti da seama ca sunteti neputinciosi in fata fortelor naturii si poate chiar in fata unor fiinte care poate exista in univers si de care nu avem habar; sincer, mi-e greu sa cred ca suntem singuri in univers dar poate asta e marea problema a omenirii, se crede singura, unica, cea mai importanta si cea mai puternica.

Deveniti mai empatici, mai constienti de statusul vostru si de capacitatile voaste limitate si nu asteptati sa vi se demonstreze ce neinsemnati sunteti.

Intr-un fel ma repet, dar, nu va spun sa o dati in extrema in care nu va credeti buni de nimic, ci doar sa nu credeti ca sunteti mai mult decat sunteti de fapt, niste fiinte fragile, cu o oarecare inteligenta cat sa evolueze si cu anumite calitati spirituale pe care nu prea reusesc sa si le dezvolte.

Iar ca o ultima avertizare, amintiti-va ca intotdeauna trebuie sa fiti responsabili si fata de ceilalti atunci cand actionati, nu sunteti singuri, iar puterea pe care o aveti asupra altora, trebuie exercitata pentru a proteja si nu pentru a distruge (aici ma refer atat la oameni cat si la animale si natura). Este valabil si invers, sa fiti atenti si la actiunile pe care trebuie sa le faceti pentru a-i sustine pe ceilalti (de exemplu protestele politice).

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Trebuie sa mergem la protestele politice!

Cred ca printre cei care citesc acest articol se vor afla si cei care au fost la protestele care au inceput in noaptea de 31 ianuarie 2017, pentru ca au fost multi. Eu nu eram in tara, dar cand am ajuns, am vazut cum urmatoarele zile s-au strans mai bine de 500 000 de romani atat in Piata Victoriei cat si in alte orase ca sa protesteze impotriva PSD-ului care sarise calul cu o lege ce voia sa sustina coruptia si sa-i scape pe hoti de pedepsele ce le meritau.

Am fost si eu la protest pe 4  februarie, apoi pe 5 si tot asa pana au renuntat la ordonanta de urgenta. De ce s-au revoltat romanii si s-au unit, o mare parte, in sfarsit? pentru ca a fost un rau evident ce urma sa apara, insa cand raul nu este atat de evident, cand politicienii actioneaza mai inteligent, romanii nu isi dau seama si nu se mai mobilizeaza atat de bine impotriva lor si, incet, incet, ajungem sa fim iar pacaliti si condusi prost.

Duminica ce tocmai a trecut a fost iar un protest maricel la care am participat si am chemat cat de multa lume am putut pentru ca PSD-ul iar vrea sa dea niste legi care nu sunt in favoarea popurului insa cei care sunt mai putin constienti sunt impotriva protestului, pentru ca nu sunt informati suficient si nu au cunostintele necesare ca sa isi dea seama cat de grav ne va afecta, respectiv nu cunosc legea, drepturile omului sau cum functioneaza economia. De cele mai multe ori ei sunt pacaliti de mariri de salarii, care, apropo, sunt nejustificate si ghiciti ce? cresc inflatia; daca creste inflatia ce se intampla? scade puterea de cumparare a banului, cu alte cuvinte, degeaba ai mai multi bani pentru ca ei valoreaza mai putin, poti cumpara acelasi lucru cu ei sau chiar mai putin decat inainte! Pe acesti pacaliti nu ii mai intereseaza ce se intampla mai departe pentru ca habar nu au de efectele negative iar faptul ca nu ii intereseaza este gresit!

Am renuntat la o relatie amicala de 10 ani cu cineva care a fost impotriva protestului si chiar a mea, razand ironic de pe margine ca doar in weekend mergem la proteste ca in cursul saptamanii muncim si nu mai stiu ce-a zis el acolo. Cat de dobitoc sa fii? normal ca iesim cand putem, e o chestiune de prioritati, normal ca nu putem renunta la munca ca e cea care ne aduce painea, si nu ne putem extenua pe strazi pentru ca nu mai putem munci, in schimb, cand avem timpul pe care ar trebui sa-l petrecem cu cei dragi sau odihnindu-ne mai mult sau chiar distrandu-ne, in cazuri critice, vom iesi la protest, asta este, atat putem dar macar atat! El e un nimic care arata cu degetul si judeca dar nu-si face datoria civica, aceea de a-si sustine concetatenii.

Impreuna trebuie sa facem fata si incompetentilor ca el. Trebuie sa invatati sa puneti la indoiala tot, sa constientizati, sa cercetati si sa intelegeti cum functioneaza lucrurile pentru ca nestiinta voastra ii ingroapa pe toti, de ce? pentru ca nu va impotriviti singurilor oameni care au putere asupra noastra, cei pe care i-ati votat si au castigat alegerile!

Trebuie sa intelegeti ca protestele sunt singurul mod prin care putem fi vazuti, prin care ne aratam nemultumirea si prin care poate fi luata in seama! Vom aparea la televizor si vom cutreiera Pamantul cu povestea noastra iar conducatorii mai mari vor sari in ajutorul nostru, bine-nteles, pentru ca la mijloc sunt interese mai mari si pentru ca deasupra guvernului nostru sunt si oameni mai inteligenti care constientizeaza ca lacomia, hotia si coruptia, cu totul, ii duc in groapa daca nu sunt facute tacticos, in asa fel incat noi sa nu simtim. Cu alte cuvinte ei fura, dar fura cu cap, adica mai putin, si fara sa-si nenoroceasca sursa de venit, adica pe noi. In schimb Guvernul nostru ce face? vrea sa ne chinuiasca, sa forteze nota, partea proasta este ca pana se va remedia ceva dupa acest rau, NOI, cetatenii romani, vom avea ENORM DE SUFERIT.

Asa ca va rog, cand apar prosteste relativ mari (peste 10 000) oameni, atunci inseamna ca trebuie sa va informati mai mult despre ce este vorba si daca e cazul, sa iesiti si voi! Stiu ca e mai usor sa stai in casa, sa-ti rezolvi problemele marunte de acum, stiu ca e mai comod, dar viitorul tarii ne va costa pe toti, inclusiv pe voi! Problemele care acum par grave, vor fi nimicuri atunci cand vor aparea cele noi ca efect din cauza deciziilor politicienilor nostri. Incercati sa cantariti mai bine situatiile pentru ca unele lucruri nu se mai pot schimba iar altele se schimba extrem de greu, cel mai usor este sa PREVII! Si ca sa previi, trebuie sa depui un efort minim, sa-ti dai interesul, sa arati politicienilor ca nu esti prost, nu esti indiferent si nu ii lasi sa-ti modeleze viata in asa fel incat ei castiga iar tu pierzi, respectiv sa te informezi si sa vii la proteste!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Tatuajele nu sunt un lucru bun

Imaginea unui om conteaza in ochii oamenilor inteligenti pentru ca de cele mai multe ori, imaginea noastra reflecta ceea ce suntem. Nu vorbesc despre superficialitate ci de modul in care traiesti, te imbraci, ai grija de tine, te prezinti etc.

Vreau sa vorbesc in primul rand despre tatuaje. Afecteaza ele imaginea unui om? depinde. Tatuajele sunt purtate si dorite de tot felul de categorii de oameni insa toti au un lucru in comun – atunci cand si-au facut tatuajul/tatuajele, aveau inteligenta emotionala nedezvoltata. Va intrebati ce legatura are una cu cealalta? ganditi-va la motivele pentru care oamenii isi fac tatuaje.

Popoarele primitive foloseau tatuajul în timpul ritualurilor de trecere, pentru a se proteja de forţele malefice sau, pur şi simplu, din dorinţa de înfrumuseţare.

Egiptenii au răspândit în lume arta tatuajului. Popoarele primitive îşi tatuau adolescenţii ca ritual de trecere. Teoria era că un băiat care nu putea suporta astfel de dureri nu era de niciun folos în luptă. În mod similar, se credea că fetele nu puteau face faţă chinurilor naşterii. Mulţi dintre aceşti copii consideraţi sub standarde erau însă oricum tatuaţi cu un marcaj care-i excludea din rândurile tribului.

Totemurile animale erau un motiv comun printre popoarele primitive. Se considera că purtătorii de imagini de şerpi, broaşte, fluturi, lupi sau urşi preluau, prin magia asocierii, o parte dintre puterile acestor animale. În alte culturi, un totem animal indica o legătură spirituală cu acea vietate care le ghida viaţa.

O inscripţie din Efes stă mărturie că în timpul Imperiului roman timpuriu toţi sclavii exportaţi erau inscripţionaţi cu „taxe plătite”. În timpul împăratului roman Constantin erau în continuare însemnaţi condamnaţii, soldaţii şi gladiatorii.

Obiceiul tatuajului a fost însă foarte popular printre marinari între 1600 şi 1940. Ei îşi desenau pe piele pui sau porci pentru a se proteja de înec. Imaginea unei păsări desenate pe pieptul marinarilor era simbolul timpului petrecut de navigatori pe mare. Astfel, fiecare pasăre tatuată însemna că respectivul marinar are la activ 5.000 de mile parcurse. Unii dintre marinarii care trecuseră la sud de Ecuator îşi tatuau pe picior imaginea lui Neptun. O fată tatuată – hula girl – însemna că respectivul marinar a fost în Honolulu. O femeie dezbrăcată tatuată pe braţ era indiciul că respectivul marinar nu era la prima cursă.

În America de Nord, practica tatuajului era răspândită printre americanii nativi. La bărbaţi era un indiciu al statusului social, iar la femei un însemn al faptului că erau căsătorite şi aparţineau unui anumit grup.

În Tahiti, tatuajele reprezentau istoria persoanei pe care le purta. Cînd deveneau adulţi, băieţii primeau un tatuaj pentru a marca acest eveniment. Bărbaţii erau însemnaţi cu un alt model atunci cînd se casatoareau.

Tatuajele au devenit un fel de suveniruri pentru marinari. Atunci cînd ajungea pe o insula exotică, fiecare om îşi făcea cîte un însemn pentru a simboliza locul în care au ajuns în aventurile lor pe mare. De exemplu, un dragon însemnă că acel marinar a ajuns în China. La început marinarii îşi foloseau timpul liber pentru a deprinde acest tip de artă şi cînd se retrăgeau practicau această meserie în ţările lor natale. Atunci au fost înfiinţate primele saloane de tatuaj. Ca o superstiţie oamenii amestecau în cerneala şi praf de puşc deoarece se considera că prelungea viaţa purtătorilor.

Statutul cultural al tatuajului a evoluat rapid de la zonele anti-sociale ale anilor 1940 devenind, în anii 2000, o marcă a tendinţelor modei.

În societatea de astăzi o mulţime de persoane le poartă – avocaţi, atleţi, soldaţi, mecanici – nu există limite profesionale pentru oamenii care iubesc tatuajele. Astăzi tatuajele sunt mai mult o modă decît o metodă de a-ţi impune anumite trăsături de personalitate. Şi este normal ca oamenii să dorească să afle cum au aparut tatuajele.

În ultimul deceniu, tatuajele nu numai că au devenit populare, ci omniprezente. Dupa 5000 de ani de tradiţie, nu există nimic care să indice că moda tatuajelor va disparea vreodată.

Sursele aici si aici.

Bun, dupa cum vedeti aceste lucruri arata ca tatuajele au aparut cu mult inaintea lui Hristos si sunt „inventate” de oamenii primitivi. Dupa cum ati citit, tatuajele aveau si roluri practice, care astazi sunt acoperite de alte lucruri utile (cateva exemple: statutul social – acoperit de educatie, puterea – dovedita prin cunostinte si avutii, faptul ca ai vizitat anumite locuri – prin poze, filme etc) dar si roluri nefolositoare precum credintele primitive (puteri magice, noroc, sanatate), dovada unor roluri (etichete) si asa mai departe.

Bun, un raspuns la intrebarea „de ce sa nu-ti faci un tatuaj?” ar fi ca este, dupa cum s-a descris mai sus, o practica primitiva. In zilele noastre este „moda” dar moda este tot pentru oameni care vor sa dovedeasca snobism sau sunt lipsiti de incredere in sine.

De ce am evoluat si am renuntat la multe lucruri de la inceputurile rasei noastre insa am pastrat o practica atat de primitiva? pentru ca sta la baza emotiilor umane necontrolate.

Daca intrebi majoritatea oamenilor tatuati de ce si-au facut anumite tatuaje vor da raspunsul „ca ma reprezinta”.

Singurul lucru care trebuie sa te reprezinte este felul tau de a fi, cunostintele, comportamentul etc care pot fi o reclama mult mai buna pentru tine si constructiva. Tatuajele nu au niciun rol practic iar cine simte nevoia de a se tatua este un om despre care poti trage usor o concluzie cu privire la felul lui de a fi – acela ca este un om slab, cu o inteligenta emotionala scazuta si cu probleme. De cele mai multe ori, nefiind chiar o regula, oamenii tatuati au si o educatie precara. Sunt multe lucruri la mijloc si granitele sunt fine insa trebuie acceptat faptul ca „tatuajele permanente sunt un lucru care spun ceva negativ despre tine, oricare ai vrea tu sa fie contrariul”

Incerc sa va explic ca puteti trai bine mersi tatuati si puteti fi niste oameni minunati insa acest lucru spune lucruri despre voi pe care voi nu vreti sa le spuneti, le spuneti inconstient iar oamenii inteligenti vor trage concluzii si asta va poate afecta sau nu. Nu va doresc sa ajungeti in situatia in care un tatuaj sa va rapeasca o sansa importanta in viata, fie ea legata de orice, insa cel mai bine, pentru a preveni astfel de situatii, analizati-va mai bine dorintele si dozati-va comportamentul negativ astfel incat sa nu aveti nevoi ca aceea de a va tatua. In aceeasi categorie intra si piercing-urile, cerceii. inplanturile si viciile. Toti oamenii care simt nevoia sa schimbe ceva la aspectul lor exterior (si aici nu ma refer la o imagine de bun simt, ingrijita, ci la ceea ce am enumerat mai sus), au probleme, mai mici sau mai mari si vor fi evitati mai mult sau mai putin de catre oamenii care sunt constienti de acest lucru, respectiv de cei cu o inteligenta emotionala dezvoltata.

Sursa de inspiratie a articolului – un prieten bun

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

 

 

Despre sănătatea psihică

Mulți dintre oameni confundă psihologul cu psihiatrul și fug de vizita la psiholog fără măcar să înțeleagă ce reprezintă. Sunt oameni care asociază psihologul cu tratamentul nebuniei.

Înainte de toate, o să vă spun că așa cum în corpul nostru apar probleme de sănătate, așa apar și la nivel psihic, dar acestea nu se văd și nu se simt la fel de ușor, le văd și le simt mai mult ceilalți, în mod direct, și în mod indirect, le simte și persoana în cauză la un moment dat. Ideea este că așa cum mergeți la medicul de familie pentru o răceală, la stomatolog pentru a vă trata sau controla dinții, la oftalmolog pentru a vă consulta vederea și așa mai departe, așa ar trebui să mergeți și la psiholog. Sigur, nimeni nu vă spune să mergeți din senin dar cu siguranță mulți dintre voi aveți momente în care nu vă înțelegeți cu ceilalți sau vă simțiți într-un anumit fel negativ, triști sau furioși, și nu știți de ce, psihologul vă poate răspunde la aceste întrebări însă, în funcție de gravitatea problemei, tratamentul va dura mai mult sau mai puțin, dar să nu vă așteptați la rezultate doar din câteva ședințe.

Este adevarat, mulți oameni nu apelează la psiholog cu gândul că este o pierdere de vreme sau că nu îi poate ajuta și în anumite cazuri au dreptate, respectiv atunci când dau de terapeuți slab pregătiți – și, ca în orice domeniu, sunt destul de mulți – sau, atunci când nu sunt suficient de deschiși încât să poată fi consultați corespunzător.

Ideea este de a nu renunța ușor și de a cauta soluția în permanență deoarece, dacă vă lăsați în voia sorții, pierdeți principala voastră persoană care vă poartă de grijă, respectiv pe voi înșivă. Dacă nu mergeți la psiholog cu gândul că veți pierde bani, veți fi pierdut mult mai mult fără să mergeți la el. Nu vă gândiți la banii dați la terapie ca la o pierdere ci ca la o investiție în voi înșivă și astfel veți avea parte de vieți mai liniștite, de relații interumane mai calitative și de o situație mai bună a întregii voastre ființe.

Și da, vorbesc din experiență, am fost la terapie și urmează să mă duc iar pentru că, cu timpul, întâlnind situații și persoane noi, descopăr chestii din mine pe care nu știam că le am, chestii negative care reies din străfundul ființei mele, lucruri care s-au cimentat de-a lungul timpului din cauza unor persoane care au avut influență asupra mea la un moment dat, precum părinții și rudele apropiate, profesorii etc.

Terapia psihologică este pentru toată lumea, fie că vă place să credeți, fie că nu, toți avem probleme, persoanele care nu au, sunt extrem de rare, persoanele care au probleme mai puțin grave, sunt destule iar care au probleme, ca tot omul, sunt majoritatea dintre noi.

Aparent, nimeni nu are nevoie de terapie pentru că majoritatea se simt bine așa cum sunt; le este greu să recunoască că au probleme iar terapia necesită eforturi, exact ca orice lucru cu propria persoana respectiv ca și învățatul pentru a deveni profesionist în domeniul de lucru ales, ca și condiția fizică pentru a avea un corp sănătos și frumos și așa mai departe dar terapia este necesară pentru a nu face rău în jurul tău, pentru că – indirect – se întoarce împotriva ta.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Orice job ai avea, fă-l bine!

Se presupune că oamenii care au locuri de muncă „de jos” sunt oameni nu foarte inteligenți, și în mare parte, e adevărat, însă la fel de adevărat este că acești oameni sunt foarte importanți și acest articol este dedicat tuturor, inclusiv lor.

Știți cum e? majoritatea oamenilor se poartă urât cu muncitorii, cu gunoierii, cu femeile de serviciu, cu orice om care are un loc de muncă fizică, în principiu (pentru că, de obicei, munca fizică este asociată cu lipsa de inteligență – nu-ți folosești creierul, ok, folosește-ți mâinile și picioarele) sau îi desconsideră, dar puțini se gândesc că dacă n-ar fi ei n-am mai avea în clădirile de birouri toalete curate, n-am mai avea clădiri ridicate, n-am mai avea cum să scăpăm de gunoiul și deșeurile lăsate în urma consumului etc.

Ideea este că fiecare om care muncește, indiferent de slujbă, fie că vrem, fie că nu, are un rol important în societate și depindem de el și rugămintea mea este către toată lumea ca indiferent de locul de muncă pe care-l are, să și-l respecte și să-l respecte și pe al celorlalți și să încerce să și-l facă cât de bine poate pentru că, chiar dacă nu este ceea ce îi place, chiar dacă nu este ceea ce a ales sau atât a putut să aleagă, va fi apreciat acel lucru dacă este făcut BINE.

Este păcat, și-mi pare rău, sincer, că majoritatea comportamentelor negative aparțin oamenilor needucați și tot ei au munca grea de făcut și totodată munca de care ceilalți depind foarte mult. Mă întreb, cum ar fi dacă ar exista o lume în care munca pe care o faci sau care ți-a fost dat să o faci, ar fi făcută cu plăcere și foarte bine și de către niște oameni care chiar au ales să facă asta pentru că ar putea să o transforme în artă?

Bănuiesc că multe dintre aceste joburi vor dispărea în viitor datorită tehnologiei care avansează și poate înlocui multe lucruri făcute de om însă este clar că oamenii care programează acea tehnologie să facă anumite treburi vor avea mereu de muncă și va trebui mereu să muncească bine pentru ca lucrurile să funcționeze cum trebuie însă până atunci, ce-ar fi să ne acceptam cu toții rolul și să ne facem treaba cu mândrie? pentru că, dacă la prima vedere pare ceva josnic, de fapt, este un lucru extrem de important și contribuie la bunăstarea întregii societăți.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

De ce rămân oamenii fără bani

Cel mai ușor răspuns este acela că „îi cheltuiesc” dar nu asta este problema, problema este că îi cheltuiesc fără cap și doar pentru că îi au (de fapt nu-i au). “Cu banii pe care nu-i au, oamenii cumpără lucruri care nu le trebuie, pentru a impresiona persoane care nu contează” Will Smith.

Dacă nu te naști bogat, ai doar o alternativă de a-ți îmbunătăți situația financiară respectiv aceea de a economisi și, ulterior – eventual – de a investi inteligent. Mulți cred că atunci când vor câștiga mai bine le vor ajunge banii. Greșit – majoritatea oamenilor, odată cu creșterea veniturilor, își cresc și cheltuielile, de parcă ar fi vreo regulă. Tot majoritatea oamenilor sunt tentați să cheltuiască cât câștigă dar „am bani” nu înseamnă „îmi permit”. Țin să vă anunț că odată cu creșterea veniturilor voastre nu v-au crescut și nevoile. Strictul  necesar rămâne același dar oamenii pur și simplu nu se pot abține să nu-și cheltuiască toți banii. „Modul în care tratezi 1 leu este modul în care tratezi 1000 de lei şi nu vei câştiga mai mult până când nu ai grijă de banii tăi şi nu îi utilizezi inteligent.” Eusebiu Burcas

Cine vrea o viață mai bună trebuie să respecte o serie de reguli:

  1. Economisiți din banii câștigați, eventual împărțiți-i pe fonduri (pentru investiții, pentru distracție, pentru sănătate, fond de urgență etc) și încercați să vă încadrați în cheltuielile necesare lunare.
  2. Dacă vă rămân bani chiar și din cei pe care-i aveați rezervați pentru cheltuieli, nu-i nimic, economisiți-i și pe aceia, în felul acesta, când vor apărea cheltuieli neprevazute, nu vă vor surprinde descoperiți.
  3. Disciplinați-vă și abțineți-vă de la cumpărături doar pentru că „vă permiteți” (pentru ca nu vă permiteți, o să revin mai târziu asupra acestui termen). Inteligența emoțională joacă un rol foarte important în gestionarea banilor.
  4. Gândiți-vă la viitor – luați în considerare cheltuieli neprevăzute.
  5. Renunțați la snobism și la „ce crede lumea” – nu vă mai cumpărați telefoane noi/scumpe, haine, accesorii și așa mai departe de care nu aveți nevoie. Bogații nu își ridică niciodată standardul de viață, sau și-l ridică foarte rar și cu foarte puțin; ei poartă aceleași haine, folosesc aceleași lucruri și nu își ridică nivelul de cheltuieli doar pentru că pot, ci își ridică nivelul de economii și investiții.
  6. Folosiți lucrurile până când se strică și nu doar până când „se învechesc”, respectiv rezumați-vă la partea utilă și nu mai luați prea mult în considerare partea estetică.
  7. Nu faceți risipă de nimic – mâncare, produse de îngrijire personală, apă, curent, consumabile de orice fel etc.

Cam astea ar fi câteva din regulile pe care le respectă orice om care are grijă de banii lui și reușește sau va reuși de cele mai multe ori să-i și înmulțească fără probleme.

Revenind la ideea de „a-ți permite” – să-ți permiți înseamnă că atunci când dai niște bani pe ceva anume nu le vei simți lipsa nici pe moment și nici peste un an însă dacă îți cumperi ceva acum pentru că, fizic, ai banii respectivi, și peste o săptămână apare nu știu ce cheltuială neprevazută și nu ai bani să o acoperi, înseamnă că nu ți-ai permis să îți cumperi acel lucru care te-a lăsat fără bani. Și această situație poate îmbrăca multe forme în funcție de sumele cheltuite, de banii economisiți, de situația financiară generală, de cheltuielile sau tipurile de cheltuieli neprevăzute care apar și așa mai departe.

Recomand să citiți toate articolele mele din categoria „financiar” și veți înțelege la ce mă refer.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Mesaj

Poate nu interesează pe nimeni ce gândesc dar acționez după principiul „oferă ceea ce ai vrea să primești” așa că, îmi deschid mintea și spun ceea ce-mi doresc și mărturisesc ceea ce sunt. Asta mi-ar plăcea să văd și de la ceilalți, dar, nu știu dacă voi primi și nu știu nici dacă va fi apreciat faptul că eu o fac.

Sunt convinsă că nu voi înțelege niciodată natura umană, este mult prea diversificată dar îmi doresc enorm s-o văd fericită. Îmi doresc enorm să văd doar oameni sănătoși psihic și fericiți, lipsiți de ură, de frustrări, de lacrimi, de invidie. Sigur, bolile, loviturile și tot ceea ce ne afectează fizic poate exista în continuare, să spunem, pentru că atâta timp cât nu cunosc originea noastră, a oamenilor, și a universului, este un lucru normal, însă sentimentele… sentimentele sunt ceva ce putem controla, de ce să alegem să facem rău când putem face bine? voi vă simțiți bine când vi se răspunde cu o mutră urâcioasă sau cu un zâmbet? gândiți-vă, ce-ați vrea să primiți?

Se spune că dacă vrei să schimbi lumea să începi cu tine. Trebuie să fiți conștienți fiecare dintre voi că trebuie să oferiți ceea ce vreți să primiți și să nu vă opriți niciodată din a oferi ci doar să învățați să vă protejați, să fiți precauți. Bunătatea este relativă, la fel și răutatea și multe alte sentimente. Sigur, oamenii pot interpreta cum vor și cât vor dar există un lucru la care ne putem raporta – la noi. Dacă te iubești îndeajuns, vei fi în stare să compari ceea ce este bine și ceea ce este rău, cum ai vrea să ți se răspundă și ce ai vrea să ți se ofere și să-ți imaginezi inversul, adică să te pui în pielea celuilalt. Este atât de simplu. De exemplu – un om vine și-ți cere ajutorul și tu îi spui cu frumosul că nu îl (mai) poți ajuta și el insistă iar tu te enervezi și țipi pentru că-l consideri un nesimțit/idiot. El la rândul lui se va supăra că ai țipat și te va considera un om cu rea voință. Ce se poate face în cazul ăsta? dacă îi explici în continuu cu frumosul și nu va înțelege, tot se va ajunge la o fisură, dacă îl ignori și se va supăra, iar s-a ajuns la o fisură. Întrebarea este, cum trecem mai departe și să înțelegem ceva din această situație? răspunsul este: pune-te în locul lui și nu mai naște sentimente ce n-ar trebui născute – dacă eu aș bate la cap pe cineva să m-ajute și acel cineva îmi spune că nu poate, am dreptul să mă supăr? nu, aș fi urât. Dacă eu aș fi bătut la cap cu ceva când am spus că nu pot răspunde la acea cerință, mi-ar plăcea să fiu ignorat și să fiu bătut la cap în continuare ciuda răspunsului meu? nu, deci, mi-ar veni să țip, atunci el este ăla urât. Este atât de simplu. Ăsta a fost un exemplu pe care să-l priceapă toată lumea iar acum o să vă dau exemplul meu personal.

Nu am mulți prieteni, ba, am foarte puțini și chiar foarte puține cunoștințe. Le-am redus intenționat în ultimii ani și o voi mai face, i-am făcut să mă uite. Cum? m-am îndepărtat de persoanele care nu reprezentau un interes real pentru mine și astfel a fost și invers, eu nu mai reprezentam un interes real pentru ele. De ce? pentru că nu erau ceea ce-mi doresc să văd în lume respectiv dezvoltare, bunătate, inteligență, ajutor, reciprocitate. M-am îndepărtat de individualiști, de pesimiști, de egoiști, de urâcioși, de indiferenți, de răi, de proști, de plângăcioși, de leneși și de cei delăsători, respectiv, de persoanele de la care nu am ce învăța și care nu ma pot ajuta în dezvoltarea mea și în dezvoltarea lumii ca întreg, dezvoltarea binelui. Acesta este motivul pentru care nu mai accept oameni ușor în viața mea. Ce caut? caut opusul lor, caut oameni inteligenți, oameni iubitori, oameni care vor mai mult și pentru ceilalți nu doar pentru ei înșiși. De ce mă vor accepta dacă îi voi găsi? simplu, pentru că sunt ca ei. Pentru că și eu aș face la fel pentru alții. Chiar dacă ei îmi sunt superiori, eu le arăt că am calitățile necesare pentru a merita ajutorul lor pentru că nu îl irosesc. Le arăt că vreau să devin ca ei și chiar mai bună și nu vreau să profit de pe urma lor. La fel aș proceda și eu, dacă cineva, mai slab în gândire decât mine, mai prost, mai sărac, mai jos în orice fel decât mine, vine la mine și îmi spune că vrea să îl ajut să fie ca mine (ca situație) sau unde sunt eu (că mai mult nu pot), sau să învețe de la mine, voi încerca să fac acest lucru, fără să clipesc și fără să cer nimic în schimb. Pentru că asta este ceea ce ne aseamănă, dorința de evoluție. În rest, am conștientizat că timpul meu este valoros și nu-l pot pierde cu oricine doar pentru că așa își dorește acel cineva, trebuie să merite.

Așadar, vreau să vă spun asta – dacă vi se pare că cineva nu vă acceptă în viața lor, poate că este din cauză că nu meritați, nu pentru că sunt ei aroganți. Nu mai fiți superficiali și încercați să oferiți ceva atunci când cereți, nu mai plecați de la premiza că vi se cuvine. Să nu înțelegeți greșit situația, dacă vreți cu adevărat să schimbați ceva în bine în viața voastră, în lume sau în viața cuiva, plecați urechea, acceptați, nu judecați, analizați și trageți concluziile bine gândite, apoi acționați în sensul schimbării.

Sursa de inspirație – primit și refuzat o cerere de prietenie pe facebook. Motivul? voia să fim prieteni pentru două hobbyuri ce le-avem în comun. I-am răspuns că putem să le avem în comun și dacă nu suntem unul în lista celuilalt de prieteni. A râs. The end.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.