Vegan, vegetarian sau omnivor?

Ma gandeam.. ieri am vazut un filmulet emotionant cu o fetita de cativa anisori care ii spune mamei ei ca nu vrea sa mai manance animale. Maica-sa o intreaba de ce si ea ii spune ca argument ca animalelor nu le place sa fie mancate etc. Bun, foarte emotionant si de acord, partial.

Acum sa revenim la realitate, cu totii suntem animale la baza, numai ca noi, oamenii, suntem o rasa superioara de animale pentru ca avem ratiune si capacitatea de a crea. Avem inteligenta necesara sa gasim cai de mijloc pentru toate chestiile care aparent sunt albe sau negre. Pe langa asta avem mult mai multe sentimente si o capacitate mult mai mare de a le gestiona, avem inteligenta emotionala (cine are si vrea sa aiba), avem compasiune, avem empatie si asa mai departe (la fel, cine vrea sa fie capabil sa le aiba), ceea ce, cred eu, ii face pe oameni sa fie exagerat de compatimitori pentru animale.

Nu intelegeti gresit, iubesc animalele, le recunosc meritele si dreptul la viata insa totodata sunt constienta de faptul ca asta trebuie sa fie mersul lucrurilor. Inclusiv printre animale sunt pradatori, animale carnivore care doar cu asta se hranesc, cu alte animale, inclusiv cu oameni daca au ocazia. Parerea mea e totusi ca nu trebuie facute excese si nici abuzuri. Nu sunt adepta torturii animalelor dar nici nu as vrea sa renunt complet la carne. Regret totusi ca oamenii nu au ajuns inca la stadiul la care sa aiba grija de acestea chiar daca urmeaza sa fie mancate. Recunosc ca ar trebui sa gasim un echilibru in orice, inclusiv in alimentatie – respectiv sa consumam cu masura carne.

Referitor la impactul carnii asupra sanatatii – ca in orice alt domeniu unde exista controverse, si aici, in alimentatie, toata lumea are dreptate sau nimeni n-are dreptate, iar istoria a dovedit-o de-a lungul anilor – toata lumea (adica ambele tabere – vegetarieni si carnivori) e sanatoasa desi unii mananca carne altii nu. Suntem facuti sa ne adaptam – creierul este incredibil, se adapteaza la orice si foarte mult conteaza gandurile, autosugestia si convingerile. Acum depinde de fiecare ce convingeri vrea sa aiba – carnea face rau sau nu face rau, lipsa carnii din alimentatie ne imbolnaveste sau nu etc dar incercati sa nu judecati alegerile altora si sa credeti ca o alegere e mai buna decat cealalta. Este doar o chestiune de gusturi, exact ca oricare alta alegere de genul.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Ieșirea din tiparul social considerată o „crimă”

Acum câteva zile am avut o discuție pe chat cu o cunoștință și este pentru a nu știu câta oară când mă pune pe gânduri. Articolul îl scriu ca un impuls la un alt articol pe care l-am citit mai devreme apropo de Escapism (dacă nu știți ce e, uitați aici articolul respectiv). Discuțiile sau subiectele nu au mare legătură însă la ceea ce mă gândesc eu este legat de incapacitatea multor oameni de a face ceea ce trebuie și nu ceea ce le convine. Ca să înțelegeți la ce mă refer, vă las să citiți conversația și apoi voi spune concluziile:

Eu:  Hei! Ce mai faci ?

El: Buna Anca! Sunt ok mulțumesc!

Eu: Super. Ce planuri de viață mai ai?

El: Merg înainte ….zic. Tu?

Eu: Eu am muuulte planuri de viață.

El: Am văzut ca iti este bine 🙂

Eu: Daca vrei, îți povestesc.

El: Normal.

Eu: Dap, îmi merge bine; lucrez să-mi meargă și mai bine.

El: Foarte bine, bravo!

Eu: Mulțumesc. Am ieșit din capcana aia în care pică toată lumea..cu societatea..am început să gândesc altfel și să mă concentrez pe ce e important.

El: Jobul? licența?

Eu: Jobul..același de 1 an, mi-au mărit salariul cu ocazia împlinirii a un an. Licența am luat-o astă vară.

El: Felicitări!

Eu: Ideea e că pe iubitul meu l-am cunoscut după ce am început să mă schimb eu. Și viața financiară a început să mi se schimbe din ce în ce în mai bine și..acum asta fac, învăț cât mai multe pe parte de educație financiară ca să-mi asigur pensia și nu numai.

El: Asta-i bine …,daca ai învățat din viata.

Eu: Am învățat, mai am multe de învățat..momentan am scăpat de o grijă – am scăpat de facultate și de iubirile toxice.

El: Dar pensie? :)) drum lung.

Eu: Da..drum lung dar tu crezi că eu mai aștept ceva de la statul român? tu crezi că eu o să mai am pensie?

El: Nu știu.

Eu: Nu o sa am..trebe de acum să-mi asigur un venit pt atunci. Dacă vor fi bani în plus cu atât mai bine dar dacă sunt în minus… Nu vreau s-ajung ca bătrânii aia singuri și neajutorați..eventual fără casă și în maxim de sărăcie și boli.

El: Bănuiesc că te referi la pensia alternativa. Nu știm ce ne rezerva viata….important este sa ne-o facem mai ușoara.

Eu: Nu..e un fel de a spune „pensie”..nu mă refer la pensie în sine ci la un venit suplimentar din investiții care să substituie o pensie, respectiv care să-mi asigure traiul zilnic la bătrânețe.

El: Bucură-te de tinerețe ….bătrânețea este ,,urâta”.

Eu: Păi mă bucur, dar n-am ce să fac pt că nu e ca și cum pot să aleg să nu îmbătrânesc.

El: Offf….mai ai pana atunci….mai sunt niște etape

Eu: Ce etape?

El: Pai căsnicie, mamă…

Eu: Ma gândeam că s-ar putea să spui asta dar nu sunt și etapele mele; sunt ale altora… Eu nu vreau copii.

El: Egoism??? sau frică?

Eu: Nu, niciuna. Consider că lumea asta nu e pregatită pt suflete noi, nu merită copii din partea mea.

El: Tu știi ce si cum dar consider ca-i greșit ce spui.

Eu: Dacă-mi dai și niște argumente, poate iau în considerare.

El: Când vei fi pregătită vei simți, iti vei dori copii.

Eu: Nu are nicio legătură cu ce mi doresc eu, este o decizie cântărită, rațională. Nu întotdeauna trebuie să facem ce ne dorim, cu atât mai mult cu cât implică și pe alții.

El: Dacă nu faci ce simți care-i rostul?

Eu: Faci ceea ce e corect.

El: Asa crezi tu.

Eu: Lumea de aia a ajuns aici..că fiecare a făcut ce a simțit fără să se gândească cum sunt impactați ceilalți.

El: Stii faza cu paharul pe jum plin/gol.

Eu: Nu știu

El: Eeee

Eu: Anyway…asta e ceea ce cred eu.

El: Da, fiecare face ce crede/alege.

Concluzia? pe fiecare-l doare-n c*r de ceilalți, important e să-ți îndeplinești dorințele cu orice preț…iar dacă gândești diferit, e greșit! Toxica mentalitate, zău! Cand o sa invatati ca nu sunteti singuri pe lumea asta si daca vreti sa scoateti voi nu stiu ce caramida din nou stiu ce zid ca va place culoarea si o vreti, nu va ganditi ca se va prabusi tot zidul peste ceilalti sau ca poate avea un scop de aparare si distrugeti o natiune. Nu pot sa-i inteleg pe unii oameni, oameni maturi, trecuti prin viata, cititi si gandesc in halul asta…. am mai spus si in alte articole, in conditiile astea vreti sa faceti copii? cand pe fiecare-l doare c*r de ceilalti? ce natie sunteti? chiar nu mai exista ratiune in voi? treziti-va. Daca nu va treziti, macar urmati exemplul altora care inteleg viata mai bine decat voi. Viata nu e despre voi, nu este despre ceea ce primesti ci e despre ceea ce oferi. Asa cum voua vi s-a oferit viata ca dar, daruiti si voi ceva, nu mai fiti rai, nu mai fiti egoisti, nu mai fiti indiferenti. Incercati sa analizati putin, uitati-va cata suferinta e provocata in jur de oameni lacomi, puternici si egoisti in acelasi timp, nu fac altceva decat sa traiasca pentru ei, sa calce pe cadavre.. si iau ceva cu ei? nu, dar culmea! Lasa mostenitorilor lor… precum animalele, nu se ingrijesc decat de propriile rude. Nu pot sa inteleg mentalitatea asta, nu m-a crescut nimeni asa, am crescut, practic, fara parinti, mama s-a imbolnavit cand aveam 11 ani, de atunci n-a mai putut sa mearga, sa iasa din casa, n-a mai avut cum sa ma educe. Tata era un alcoolic, n-a avut ce sa ma invete, a murit cand eu aveam 16 ani. Am invatat singura, n-am citit mult dar am observat o gramada de lucruri oriunde m-am dus si nu-mi vine sa cred cum poate sa fie lumea. Nu am invatat nici din carti nici de la alti oameni sa fiu om ci pur si simplu simt cum trebuie sa fiu pentru ca nici mie nu mi-ar placea ca altii sa-mi faca asta. DOAR LA ASTA MA RAPORTEZ. Chiar nu se poate? am speranta ca va veti trezi la un moment dat…

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Ce-mi doresc de la viață

Cred că nicio știre nu m-a șocat cum m-a șocat cea cu femeia ucisă de o altă femeie la metrou, poate pentru că a fost în zona mea, însă, una peste alta, acum câteva săptămâni chiar se făcuse un studiu din care a rezultat că trăim în cele mai sigure timpuri, oare?

Cu cât corupția e mai evidentă, cu atât noi suntem în mai mare pericol, de ce? pentru că nebunii, drogații, hoții, violatorii și criminalii sunt liberi pe străzi. De ce? pentru că nu avem pușcării, pentru că n-avem educație și n-avem sănătate.

Ok, exagerez, mie îmi merge bine, și sper să-mi meargă și mai bine pentru că muncesc în fiecare zi a vieții mele pentru asta, muncesc prin lucru cu mine, prin studiu, citit, învățat și prin muncă fizică. De ce vreau să-mi meargă și mai bine? poate o să sune ciudat dar chiar vreau să schimb situația țarii în bine și pentru alții nu doar pentru mine pentru că mă doare ce văd și degeaba am eu tot ce-mi doresc dacă ochii-mi văd suferință.

Îmi doresc din suflet să ajung cât mai repede la o stare financiară în așa fel încât să nu mai fiu angajată pentru a mă putea ocupa de proiecte umanitare, proiecte care vor ajuta la dezvoltarea satelor, proiecte care ne vor îmbunătăți educația și sănătatea, proiecte care vor preveni suferința și vor ajuta la susținerea celor care nu se mai pot susține în totalitate singuri.

Sper ca atunci când voi avea nevoie să am pe cine mă baza și când spun asta mă refer la voi, la toți cei care sunteți în societate, apelez la voi să fiți mai buni, mai înțelegători, mai doritori de evoluție, de învățare, de schimbare în bine, mai optimiști, pentru că pesimismul și resemnarea vă face să copiați comportamentul negativ al celorlalți sau să fiți indiferenți. O vorba spune că dacă nu poți face bine, măcar nu face rău, iar asta presupune să nu fii nesimțit, să nu fii indiferent atunci când poți face ceva bun, să nu fii rău și să nu fii invidios (știți povestea cu capra vecinului). Învățați că suntem un întreg și vom funcționa mai bine individual, dacă fiecare dintre noi ajuta întregul sa funcționeze bine!

Asta îmi doresc, sunt tânără, recunosc că momentan vreau să mă bucur de viață dar păstrez un echilibru și nu mă abat de la ceea ce-mi doresc în final – să fac diferența, să contribui cu ceva la binele omenirii. Nu păstrez tot timpul pentru mine și încerc în permanență să lucrez la planul  prin care pot ajuta mult mai mult decât o fac în prezent. În prezent, fac cât pot, în paralel cu munca pentru celalalt plan, plantez copaci, reciclez, încerc să particip cât mai puțin la poluare, prin consum cât mai puțin de plastic, hârtie, ulei, benzină și așa mai departe, nu fac mizerie, nu schimb lucrurile doar pentru că sunt vechi sau „nu mai sunt la modă”, merg la proteste, donez haine și lucruri și încerc să-i învăț pe alții din ceea ce aplic pentru mine și m-ajută. Încercați să faceți și voi la fel (să fiți mai atenți cu ceilalți și cu mediul înconjurător), împreună, putem construi o lume mai bună! Știu că puteți, am încredere în VOI!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Omenirea sufera de grandomanie

Recent, vazand mai multe documentare, filme si alte filmulete cu oameni deosebiti si cu lucruri incredibile ce se petrec, am inceput sa ma gandesc la niste lucruri. Nu este prima oara cand observ si imi pun aceste inrebari, ma chestionez si in acelasi timp incerc sa-mi potolesc ego-ul si sa devin mai umila. Mi-am dat seama cat de mici suntem, eu si intreaga omenire, fata de univers. Mi-am dat seama ca nu stim unde ne este locul, ne credem mult mai mari, mai puternici si mai importanti decat suntem de fapt, suferim de grandomanie, iar efectul Dunning-Kruger arata cel mai clar acest lucru, si-l intalnim foarte des.

Ce vreau sa fac este sa va atentionez sa fiti mai atenti la voi insiva, sa deveniti mai umili, nu va mai credeti mari si tari pentru ca nu sunteti. Cei drept, doar cativa „ghinionisti” veti fi loviti atat de tare incat sa-si dea seama de acest lucru, multi vor continua sa fie asa fara sa fie constienti si fara sa plateasca pentru asta.

Increderea in sine si iubirea de sine au un rol important in dezvoltarea noastra ca oameni insa supraevaluarea ne face rau. Trebuie sa gasiti un echilibru intre aceste doua lucruri iar umilinta nu inseamna sa-ti spui ca nu esti bun de nimic, ci sa-ti spui ca intotdeauna este loc de mai multa evolutie si mai multe cunostinte.

Invatati sa va cunoasteti pozitia, nu va mai dati mari in niciun domeniu indiferent de nivelul la care va aflati, fiti constienti ca „omul, cat traieste, invata!” si sunt ATATEA DE INVATAT iar viata este EXTREM DE SCURTA. Fiti constienti de cat de mici suntem, informati-va, cautati sa vedeti dimensiunile cunoscute ale universului si doar reflectati un pic asupra subiectului, va veti da seama ca sunteti neputinciosi in fata fortelor naturii si poate chiar in fata unor fiinte care poate exista in univers si de care nu avem habar; sincer, mi-e greu sa cred ca suntem singuri in univers dar poate asta e marea problema a omenirii, se crede singura, unica, cea mai importanta si cea mai puternica.

Deveniti mai empatici, mai constienti de statusul vostru si de capacitatile voaste limitate si nu asteptati sa vi se demonstreze ce neinsemnati sunteti.

Intr-un fel ma repet, dar, nu va spun sa o dati in extrema in care nu va credeti buni de nimic, ci doar sa nu credeti ca sunteti mai mult decat sunteti de fapt, niste fiinte fragile, cu o oarecare inteligenta cat sa evolueze si cu anumite calitati spirituale pe care nu prea reusesc sa si le dezvolte.

Iar ca o ultima avertizare, amintiti-va ca intotdeauna trebuie sa fiti responsabili si fata de ceilalti atunci cand actionati, nu sunteti singuri, iar puterea pe care o aveti asupra altora, trebuie exercitata pentru a proteja si nu pentru a distruge (aici ma refer atat la oameni cat si la animale si natura). Este valabil si invers, sa fiti atenti si la actiunile pe care trebuie sa le faceti pentru a-i sustine pe ceilalti (de exemplu protestele politice).

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Despre oamenii care dau sfaturi necerute

Ieri am postat pe grupul Snowboard Romania noul edit video cu mine pe placa (snowboard). Pe langa hateri (stiti, oamenii aia care n-au ce face decat sa se ia de alti oameni doar pentru ca pot si le place lor?), existau si oameni care mi-au laudat editul dar in acelasi timp, unii dintre ei, dadeau si sfaturi. Acum, descrierea postarii mele suna cam asa „Pt curiosi, e gata noul edit cu mine pe placa „. Vedeti voi vreo intrebare in acest text? eu nu. 

Acelasi lucru l-am patit si cand am intrebat pe un grup de motociclisti de o informatie anume si ei au inceput sa raspunda la cu totul alte inrebari, dand sfaturi care nu aveau legatura cu intrebarea mea.

Majoritatea oamenilor tind sa arate ca stiu, sa para ca sunt folositori; vor sa fie laudati, apreciati, in loc sa faca in asa fel incat sa fie cu adevarat folositori. Cel mai deranjant e ca dau si sfatul public, stii? tocmai, ca sa iasa in evidenta. Ar putea da un mesaj privat, sau ar putea fi sigur de informatia furnizata in asa fel incat sa ajute si pe altii in aceeasi situatie insa nu cand sfatul este pe langa subiect.

Asa afli cum sunt oamenii, lipsa intelepciunii este la tot pasul. De ce se spune ca „daca taceai, filozof ramaneai”? pentru ca oamenii intelepti spun lucruri putine si calitative, nu vorbesc mult, prost si fara rost, asa cum o fac majoritatea. De curand am mai vazut un filmulet cu chestii psihologice despre oameni care suna cam asa „cu cat spui mai putine lucruri, cu atat vor conta mai mult cuvintele tale”

Ce vreau sa va spun este ca astfel de persoane imi lasa un gust amar. Din punctul meu de vedere, incercati sa va puneti in locul celui asupra caruia actionati si daca voua v-ar placea sa vi se raspunda cu altceva decat raspunsul la intrebarea pe care ati adresat-o sau sa vi se dea sfaturi necerute, atunci puteti sa o faceti, daca nu v-ar placea, nu o faceti, astfel, veti deveni mai placuti si mai iubiti in mod real.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Top greșeli pe care le fac bărbații față de femei

Nu cred ca vad doar eu faptul ca barbatii brutalizeaza de multe ori femeile. Exceptand situatiile extreme de abuz in familie sau in tarile in care e legal sa-ti bati femeia si asa mai departe, ma refer chiar la momente in care barbatii se poarta efectiv brutal cu femeile, fie chiar si in gluma, nedandu-si seama de fragilitatea fizica a acestora. Personal, mi s-a intamplat de foarte multe ori sa fiu in situatia in care am fost ranita de un barbat fara sa-si dea seama, desi ii spuneam ca ma doare si ca m-a ranit fizic, el se uita nedumerit zicand ca nu a aplicat o forta suficienta incat sa ma doara sau ca abia m-a atins. Nu ma refer acum la un abuz fizic intentionat, ci, exact cum am mentionat mai sus, la glume intre prieteni sau diverse gesturi ce le mai fac cuplurile intre ele. Purtati-va cu mai multa grija cu femeile din jurul vostru pentru ca atunci cand ele spun ca le raniti sau ca le doare, nu mint, chiar asa este! Este important ca atunci cand vi se comunica acest lucru, sa-l luati in considerare iar daca se repeta de prea multe ori, femeile trebuie sa arate ca exista consecinte pentru a fi luate in serios. Limitele trebuie stabilite foarte clar prin comunicare iar daca acestea sunt incalcate, trebuie sa existe consecinte. Femeile au de 2 ori mai mulți receptori de durere pe corpurile lor decât bărbații. Ce-i drept, au și o toleranță mult mai mare la durere, insa asta nu inseamna ca e placut.

O alta greseala pe care o intalnesc frecvent este faptul ca majoritatea barbatilor trateaza, (dupa mintea lor) femeile mai tinere decat ei – conform varstei; dar gresesc, pentru ca se raporteaza la gandirea pe care au avut-o ei la acel moment. Dragilor, conform studiilor femeile se maturizeaza mai repede decat barbatii si, mai important de atat, majoritatea dintre ele chiar se maturizeaza, spre deosebire de majoritatea barbatilor, care nu o fac. Deci, vedeti ca situatia sta cam invers, invatati sa nu mai tratati femeile ca pe niste copii, ca nu veti obtine rezultatele dorite si mai faceti si rau in jur. Prin „tratatul femeilor ca pe niste copii” ma refer la faptul ca fie nu le luati in serios atunci cand isi expun gandurile, sentimentele, dorintele si intentiile, fie actionati ca si cum stiti ce este mai bine pentru ele, luati decizii in legatura cu ele (foarte important de specificat) fara sa le consultati. Daca vreti sa corectati acest comportament trebuie sa dati dovada de interes real la adresa femeii cu care interactionati, sa o cunoasteti si sa o ascultati. Daca nu sunteti interesati de acest lucru, comunicati-l pentru ca acea femeie sa poata lua o decizie la randul ei. Desigur, si femeia, la randul ei, trebuie sa dea dovada de maturitatea corespunzatoare pentru a nu fi considerata la fel cu celelalte femei imature.

Cand este vorba despre viata sexuala mi-apare in gand o alta greseala pe care o fac barbatii si anume faptul ca ei gandesc despre femei ca sunt la fel ca ei din punct de vedere sexual. Nu, dragilor, din nou, suntem diferiti! Femeile functioneaza pe un cu totul alt model  din punct de vedere sexual fata de voi si nu pot intra prea mult in detaliu aici pentru ca nu asta este subiectul, am vorbit despre asta in mai multe articole in care am vorbit despre sex dar o sa vă reamintesc de faptul ca femeile funcționează mai mult pe tactil și nu pe vizual cum funcționează bărbații.

Barbatii nu asculta femeile si nu ma refer la o conversatie simpla ci la ceea ce-si doresc, la ceea ce gandesc. Stiti? era o vorba „auzi, dar nu asculti”, degeaba auziti ce va spun ele daca nu le ascultati, respectiv, daca nu SI PUNETI IN PRACTICA ceea ce ele va spun; sa puneti in practica ceea ce va roaga in comportamentul cu ele, in relatiile cu ele si asa mai departe, este foarte important.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Orice job ai avea, fă-l bine!

Se presupune că oamenii care au locuri de muncă „de jos” sunt oameni nu foarte inteligenți, și în mare parte, e adevărat, însă la fel de adevărat este că acești oameni sunt foarte importanți și acest articol este dedicat tuturor, inclusiv lor.

Știți cum e? majoritatea oamenilor se poartă urât cu muncitorii, cu gunoierii, cu femeile de serviciu, cu orice om care are un loc de muncă fizică, în principiu (pentru că, de obicei, munca fizică este asociată cu lipsa de inteligență – nu-ți folosești creierul, ok, folosește-ți mâinile și picioarele) sau îi desconsideră, dar puțini se gândesc că dacă n-ar fi ei n-am mai avea în clădirile de birouri toalete curate, n-am mai avea clădiri ridicate, n-am mai avea cum să scăpăm de gunoiul și deșeurile lăsate în urma consumului etc.

Ideea este că fiecare om care muncește, indiferent de slujbă, fie că vrem, fie că nu, are un rol important în societate și depindem de el și rugămintea mea este către toată lumea ca indiferent de locul de muncă pe care-l are, să și-l respecte și să-l respecte și pe al celorlalți și să încerce să și-l facă cât de bine poate pentru că, chiar dacă nu este ceea ce îi place, chiar dacă nu este ceea ce a ales sau atât a putut să aleagă, va fi apreciat acel lucru dacă este făcut BINE.

Este păcat, și-mi pare rău, sincer, că majoritatea comportamentelor negative aparțin oamenilor needucați și tot ei au munca grea de făcut și totodată munca de care ceilalți depind foarte mult. Mă întreb, cum ar fi dacă ar exista o lume în care munca pe care o faci sau care ți-a fost dat să o faci, ar fi făcută cu plăcere și foarte bine și de către niște oameni care chiar au ales să facă asta pentru că ar putea să o transforme în artă?

Bănuiesc că multe dintre aceste joburi vor dispărea în viitor datorită tehnologiei care avansează și poate înlocui multe lucruri făcute de om însă este clar că oamenii care programează acea tehnologie să facă anumite treburi vor avea mereu de muncă și va trebui mereu să muncească bine pentru ca lucrurile să funcționeze cum trebuie însă până atunci, ce-ar fi să ne acceptam cu toții rolul și să ne facem treaba cu mândrie? pentru că, dacă la prima vedere pare ceva josnic, de fapt, este un lucru extrem de important și contribuie la bunăstarea întregii societăți.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Combaterea instinctelor primare – cheia succesului în cuplu

Ieri am purtat o discuţie lungă cu o femeie, s-o numim X, referitor la nevoile de bază ale omului dar, separat, despre nevoia de bază a femeii şi nevoia de bază a bărbatului. Am crezut, la început, pentru că nu înţelesesem exact, că nevoia de bază a bărbatului este sexul iar nevoia de bază a femeii este afecţiunea şi întrebam de ce, totuşi, bărbaţii nu se mulţumesc cu sexul de acasă şi în cele mai multe cazuri ajung să înşele.

Nu, nevoia de bază a bărbatului este DIVERSITATEA SEXUALĂ iar nevoia de bază a femeii este SIGURANŢA CĂMINULUI (siguraţa copiiilor). Ok, de unde vin aceste nevoi? de ce li se spune „de bază”? pentru că pornesc din instinct. La nivel de conştient facem alte lucruri care ne conduc la satisfacerea acestor nevoi sădite în subconştient – cel care se ocupă de INSTINCTE.

Referitor la nevoile omului, în general, avem piramida lui Maslow în care se regăsesc atât nevoile fiziologice – hrană, apă, adăpost etc, cât şi nevoile psihice şi emoţionale precum evoluţia, apartenenţa socială (la grup), iubirea, încrederea în sine şi aşa mai departe. În nevoile fiziologice, zice X, că intră şi aceste nevoi de bază – biologice – ale femeii şi ale bărbatului. Acestea biologice sunt cele instinctuale, inferioare, iar cele dinspre vârful piramidei – cele psihologice – sunt cele superioare. Diferenţa dintre cele biologice şi cele fiziologice generale este că cele biologice pot fi controlate de conştient. După spusele lor, ambii ar trebui să-şi satisfacă aceste nevoi biologice fără de care ei nu ar trăi normal, respectiv, să acceptăm modul în care suntem construiţi însă aşa ne îndreptăm spre animale – masculul simte nevoia să „planteze” cât mai multe „seminţe” iar femela simte nevoia să aibă un cămin sigur în care să-şi crească puii. Diferenţa este că animalele nu pot alege să nu facă pui, oamenii pot alege asta, de asemenea, majoritatea animalelor nu simt plăcere atunci când se împerechează, oamenii, da..iar omul are şi nevoi superioare ce nu se găsesc la animalele, ca cea de a fi iubit. Nevoia superioară poate fi satisfăcută doar dacă se renunţă la nevoile de bază, instinctuale, respectiv bărbatul renunţă la diversitatea sexuală iar femeia renunţă la siguranţa caminului şi a copiilor şi devine independentă, reuşind să-şi satisfacă singură această nevoie fără să depindă de bărbat şi asta cred eu că este cheia. X îmi spune că în timp, în relaţie, se ajunge la această nevoie biologică de bază şi că nu poţi trece la nevoile superioare dacă nu le ai satisfăcute pe cele inferioare dar totodată a dat ca argument piramida lui Maslow. I-am spus ca nu poate pune nişte nevoi fiziologice în comparaţie cu cele intelectuale şi emoţionale sau instinctuale de comportament – precum instinctul sexual, respectiv, nu putem amesteca băutul, mâncatul, eliminarea rezultatului digestiei etc cu lucruri ce ţin de psihicul uman pentru că nevoia superioară se dezvoltă şi este posibilă doar cu conştientizare. Pe lângă acest lucru, piramida lui Maslow se referă la nevoile omului, în general, nu la nevoile bărbatului şi, separat, la nevoile femeii. X spune că, nevoia de diversitate sexuală este o nevoie primară precum mâncatul însă poate fi controlată şi chiar dacă poate fi controlată de conştient nu înseamnă ca nu o simţim precum celelalte nevoi primare. De acord, Însă diferenţa este ca nevoile primare nu pot fi controlate sub nicio formă, foamea nu poate fi oprită până nu e satisfăcută, dar nevoia de diversitate sexuală, da. În cazul nevoii psihologice/intelectuale poţi spune (şi le luăm pe rând), în cazul bărbatului – „ok, dacă fac sex cu oricine, oricând, nu pot ajunge la iubire deci, trebuie să ma controlez” şi în cazul femeii – „ok, dacă depind de bărbat să-mi ţină casa, pe mine şi copilul toată viaţa n-am cum s-ajung la iubire, deci, trebuie să învăţ să mă descurc şi singură” atunci fiecare renunţă la nevoile de bază în favoarea celei superioare de iubire, pentru că altfel, ambele părţi, satisfăcându-şi în mod egoist, sau încercând să-şi satisfacă nevoile de bază, inevitabil vor fi rănite, ori una, ori cealaltă. Asta este părerea mea după o lungă analiză la suma acestor probleme.

Totuşi, FD spune că „bărbaţii care conştientizează că este mai important şi se simt mai împliniţi cu nevoile superioare satisfacute, nu înşeală, dar duc o luptă acerbă cu instinctul şi nu vor şti dacă au făcut cea mai bună alegere; tot timpul vor simţi că e mai bine să meargă pe diversitate sexuală iar dacă merg pe diversitate sexuală vor simţi în scurt timp că le lipsesc nevoile superioare şi uite aşa alternează, pentru că, de obicei, bărbaţii sunt veşnici nemulţumiţi şi nu e rău sau bine doar că asta este realitatea…”

Bun, eu zic că bărbaţii dezvoltaţi, care trec de la stadiul de animal la stadiul de om, respectiv renunţă la satisfacerea nevoilor inferioare în favoarea celor superioare, şi cele superioare sunt satisfăcute corespunzător, vor fi mulţumiţi cu acestea şi nu se vor mai întoarce la cele de bază. De ce? concluzia mea este trasă din faptul că sunt conştientă că lupta cu instinctul va exista mereu – şi femeile se luptă cu tot felul de instincte – toţi ne luptăm cu ele în diverse situaţii – exact ca drogurile (s-a dovedit că dependenţa nu este de substanţa însăşi ci de senzaţiile pe care le oferă pentru a uita de mizeria în care trăiesc). La fel şi cu instinctele noastre – când nevoile superioare nu ne sunt satisfăcute BINE, revenim la mocirla dată de instincte – nu e cea mai bună cale dar te face să uiţi că nu ai cum să-ţi satisfaci nevoile superioare. Important este că, atunci când ne este bine din toate punctele de vedere în plan superior, nu mai avem de ce să căutăm satisfacerea instinctului iar acest mare bine este dat de respect, pace, armonie, zâmbet, validare, apreciere, bucurie etc. Totodată controlul instinctelor este posibil întotdeauna cu ajutorul disciplinei, adică, acest comportament (dat de instincte) se corectează, în timp, cu efort psihic susţinut iar acest proces se numeşte maturizare. Este același lucru precum disciplinarea copiilor.

X susţine, în final, că „Aici este urâţenia – că bărbaţii au nevoia de bază indiferent dacă toate nevoile superioare sunt satisfăcute, aia de bază nu păleşte, rămâne acolo.”. Bun, nu sunt de acord, pentru că, aşa cum am spus mai sus, nu are cum să-ţi se urască cu binele, dacă ai tot ce ai nevoie, nu ai cum să cauţi si altceva, sau, aşa consider eu că este normal (dar nah, eu sunt mai specială). Totodată, părerea mea este că există şi pot exista astfel de bărbaţi evoluaţi la stadiul de om şi care preferă satisfacerea nevoilor superioare în locul celor inferioare, exact cum există şi femei, şi, folosind disciplina ca ajutor, va fi armonie în lume şi în relaţiile de cuplu.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Hai s-avem grijă de casa noastră – Pământul!

Astăzi aș vrea să abordez un subiect bio și vă recomand, foarte serios, să-l citiți până la capăt că vă privește pe toți.

O să încep cu un exemplu simplu pe care poate să-l înțeleagă toată lumea: fiecare om trebuie să mănânce ca să trăiască. Nu mai trăim pe vremea în care trebuie să vânăm, deci, mergem  la cumpărături de fiecare dată când ni se TERMINĂ mâncarea. Toți mâncăm diferit dar vom consuma unele alimente mai mult decât altele, alții mai mult, alții mai puțin. Consumăm aceste alimente fără să le producem noi înșine. Majoritatea avem o slujbă, din care câștigăm bani și cu care cumpărăm această mâncare, în schimb, acești bani, nu sunt investiți întotdeauna în a susține aceste surse de mâncare pentru că avem multe alte lucruri pe lângă precum tehnologia, distracția, adăpostul și așa mai departe. Ceea ce producem noi, în diferite domenii, nu compensează consumul imens ce există, sau, dacă momentan îl compensează, populația pământului este în creștere și în curând nu-l va mai compensa. Să nu uităm, că mulți dintre oameni câștiga bani și pentru serviciile oferite, nu neapărat pentru producție, respectiv, medicină, avocatură, psihologie și așa mai departe. Bun, ce vreau să spun este că mediul, în principiu, poate avea singur grijă de el dacă nu este influențat negativ, respectiv, dacă nu se consumă peste măsură și mai ales în alte scopuri decât în cele prin care se poate și reface, respectiv, animalele mor, se transformă în îngrășământ ce face pământul fertil și acesta la rândul lui crește plantele ce dau oxigen și așa mai departe. Dar, având în vedere că noi consumăm din toate punctele de vedere (apă, tăiem copaci, consumăm combustibili care dau dioxid de carbon și poluăm aerul, producem mult plastic care ajunge să rănească animalele, creștem forțat animale special pentru consum și în condiții oribile etc) producem foarte puțin în aceste domenii sau deloc și nici nu încercăm să reducem consumul, măcar; de aceea, fac apel la sinceritatea voastră să analizați cât de mult oferiți voi de fapt lumii din care consumați, vă întreb, chiar munciți 8 ore pe zi? chiar produceți ceva? sau doar ne facem că muncim? vă spun eu, foarte puține lucruri sunt făcute cum trebuie și foarte puțini oameni muncesc cu adevărat, restul fac umbră pământului degeaba (și aici vorbesc doar de clasa muncitoare dar mai sunt și pensionarii, și copiii)…”degeaba” în sens că nu produc nimic dar, ghiciți ce, CONSUMĂ! În acest sens lucrurile se vor dezechilibra foarte rău la un moment dat și omenirea va ajunge să supraviețuiască în chinuri în loc să trăiască bine.

Ce putem face? putem să ne implicăm mai mult, atât în a consuma mai puțin – mâncare (nu o mai aruncați, cumpărați cât mâncați, nu faceți exces etc), apă, energie electrică, gaz, hârtie, lemn etc (încercați să nu mai stricați lucruri ca să nu trebuiască înlocuite, încercați să aveți grijă de toate bunurile, ale voastre și ale celor din jur) – cât și în a da înapoi prin reciclare, prin plantare de copaci, prin diverse voluntariate făcute special pentru anumite treburi pe care nu le face nimeni sau le face foarte puțină lume pentru că nu e destinată să le facă ea (respectiv un gunoier strânge gunoiul dar și un IT-ist ar putea face asta într-o adunare „Let’s do it, Romania!”, de exemplu și tot el poate face mai putin gunoi prin a arunca gunoiul unde trebuie și nu pe stradă etc.

Am scris toate astea pentru că am purtat o conversație cu cineva care nu crede în confortul egal pe pământ pentru fiecare din locuitorii lui însă eu cred. Cred asta în condițiile în care fiecare pune umărul la treabă și dă ceva înapoi și nu trăiește doar ca să consume. Da, dacă toată lumea doar consumă și doar câțiva dau înapoi sau doar câțiva produc, în aceste condiții, pământul nu ne poate susține pe toți în mod egal și nici pe termen lung, cu atât mai mult cu cât ne vom înmulți.

Dacă vreți o lume mai bună, dacă vreți un viitor pentru locuitorii viitori ai pământului, întrețineți-l, este casa noastră, a tuturor cei de acum și din viitor!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

De ce zic că nu vreau să fac copii

Am scris în câteva din articolele mele și am răspândit deja vestea printre multe din cunoștințele mele referitor la faptul că nu-mi doresc copii. Mulți spun că sunt tânăra și că o să mă răzgândesc, posibil. Eu o să vă spun care sunt motivele mele și vă asigur că nimic nu mă va convinge să îmi schimb părerea cu excepția schimbării situației prezente a naturii umane.

Ce nu înțeleg mulți dintre oameni și din cunoscuții mei este că eu am făcut o alegere rațională. Mulți cred că mi-o voi schimba peste vârsta de 30 de ani când începe să „ticăie” acel „ceas” biologic. „Ceasul biologic” este un mit, nu există așa ceva, este doar în mintea oamenilor care vor să găsească o scuză pentru faptul că se tem că vor muri singuri. O să fac o paranteză și dacă nu știați, vă spun eu: real, ne naștem și murim singuri. Dar nu despre asta vorbesc acum.

Femeia poate procrea încă după ce a avut prima menstruație, în mod normal, „ceasul biologic” încă de atunci tot „ticăie”. Oamenii aleg să facă copii, nu li se impune prin natură. Natura îți dă posibilitatea să te înmulțești, nu te obligă, de obligat, „te obligă” societatea și religia. Statul vrea forță nouă de muncă, religia este forma de manipulare a unei instituții a statului, respectiv Biserica, deci, și ea vrea să vă înmulțiți ca să aduceți forță de muncă și binele societății. „Beneficiile” care vi se oferă pentru că vă înmulțiți este faptul că vă faceți credit pentru a avea o locuință în care să-ți crești familia și o alocație pentru copii care nu ajunge nici măcar de o porție de mâncare în fiecare zi a lunii. Tot ceea ce este în societate și de care depindeți ca să duceți o viață normală sunt corupte și puse la dispoziție în bătaie de joc – siguranța publică, sănătatea, curățenia, administrarea bunurilor personale (incluzând bani, mobile și imobile), educația, condițiile de muncă. Dar, deja vi s-a înrădăcinat adânc faptul că trebuie să faceți copii că altfel veți fi singuri, nu va avea cine să fie cu voi la bătrânețe, nu veți avea cui să lăsați ceea ce ați obținut, nu veți avea pentru ce trăi, nu aveți un alt scop. Încă le merge, când își va da seama din ce în ce mai multă lume și vor lua deciziile de a nu se mai înmulți, nu vor mai avea sclavi să-i susțină și atunci vor fi obligați să îmbunătățească traiul zilnic pentru toată lumea. Ah, și știți că se fac demersuri pentru a se interzice avortul? atunci să vă văd cum reacționați la mii de suflete născute „din greșeală”…

Pe lângă faptul că statul este doar ca să fie, oamenii nu știu să fie oameni, sufletele lor negre și individualiste nu vor să lupte împotriva societății formate prost ci luptă unul împotriva celuilalt. Se „mănâncă” între ei; exact! Așa am ajuns, ca animalele. Ne batem pentru supraviețuire, pentru că sunteți conștienți că nimănui nu îi pasă de voi și luptați fiecare pentru el și, ce faceți? faceți copii, îi aduceți în lumea asta bolnavă, și-i creșteți bolnavi. Eu nu vă judec, încerc să vă fac atenți și conștienți; în ciuda faptului că mulți mă vor judeca pe mine, considerând decizia mea egoistă, paradoxal – eu nu sunt egoistă, eu tocmai la bietul suflet ma gândesc când nu vreau sa-l aduc pe lume – știu prin ce va trece, și nu vreau să-i ofer acest rău.

De ce nu vreau să fac copii? chiar nu e EVIDENT? eu mă duc, dar ei vor rămâne să se chinuie cu alții din generația lui, crescuți în mod nesănătos și care răspândesc răul mai repede decât se naște binele.

Vad lucrurile dinainte să se întâmple, nu spun că nu există bine în lume, există, dar e sufocat încet și sigur de rău. Îmi pare extrem de rău că e așa, eu, încă sper, încă încerc să deschid ochii multora și să-i încurajez pe cei care gândesc ca mine însă, știu – știu ca e prea putin și nu am cum să schimb asta. Eu nu am ales să mă nasc, dar pot alege să nu dau naștere cuiva, ca să nu treacă prin ce am trecut eu. Da, acum mi-e bine, deocamdată, și sunt recunoscătoare pentru asta, însă, pentru cât timp și cu ce cost am ajuns aici? nu mă gândesc doar la faptul că lumea nu are ce să-i ofere, mă gândesc și la timpul și banii pe care i-aș sacrifica ca să-l țin în lumea asta și să primească tot un mare rahat. Nu este convenabil deloc.

Vreau să-mi dovediți că mă înșel, jur că vreau! Dar nu cu vorbe. Vreau să văd o lume mai bună, vreau să vad că cei ce urmează să se nască vin într-o vacanță, într-un concediu, într-un rai, nu într-o sclavie, nu într-un iad.

Dacă nu știți cum arată iadul – priviți in jur: oameni care urlă unii la alții, care se lovesc, care-și lovesc copiii chiar și pentru lucruri mărunte, care le vorbesc urât, care se poartă urât cu animalele, care se gândesc cum să fure partea altora doar ca să aibă ei mai mult, care frâng suflete, care calcă pe cadavre pentru interesele proprii, care distrug natura, care plâng, care mor de foame, care suferă, care disperă, care-s bolnavi.

Dacă vreți îngeri, oferiți-le un rai.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.