Copiii sunt persoane!

Am sa va spun ceva ce pe multi dintre voi s-ar putea sa va socheze dar copiii gandesc! Da, gandesc! Atat cat pot, la nivelul lor, ei isi pun intrebari, analizeaza, raspund la provocari, cauta solutii si asa mai departe. E nedrept din partea adultilor sa-i trateze ca pe niste marionete sau ca pe niste gunoaie, mucosi etc, cum se intampla in multe dintre cazuri.

Am vazut des pe strada oameni care se poarta urat cu copiii lor, profesori care se poarta urat cu elevii, oameni care trateaza de sus copiii/adolescentii de parca ei le-ar stii pe toate.

Un singur lucru trebuie sa se schimbe in comportamentul acestor oameni si anume atitudinea. Pur si simplu trebuie sa inteleaga ca oamenii tineri si copiii trebuie tratati exact ca pe cei de varsta lor. De ce? un raspuns vi-l ofera Andra in articolul de aici, este vorba de faptul ca majoritatea oamenilor cu tulburari de comportament, care nu duc o viata sanatoasa, care nu se descurca in viata, care au probleme psihice/emotionale, cea mai mare parte din ei sunt asa din cauza felului in care au fost tratati in copilarie. Socant pentru unii dintre voi, nu-i asa?

Un copil este ca orice alta fiinta care creste, de cand se naste si pana ajunge la maturitate se transforma iar aceasta transformare poate fi buna sau rea in functie de tratament/mediu. Daca in timpul transformarii sale are parte de tratamente negative, inevitabil rezultatul va fi unul negativ.

Trag un semn de alarma pe care au inceput sa-l traga si cat mai multi psihologi buni si anume FITI ATENTI CUM VA TRATATI COPIII si nu numai pe-ai vostri! Pentru cine nu a auzit exista termenul de „parenting”. Este un fel de disciplina pentru parinti, cu alte cuvinte ii invata cum sa-si creasca copiii intr-un mod sanatos.

Iata un simplu test adresat parintilor, are titlul „Vrei sa stii cum se simte copilul tau? pune-te in locul lui si intreaba-te: ” dupa care, sunt cele 7 intrebari:

  1. Cum m-as simti daca cineva m-ar obliga sa mananc tot ce mi s-a pus in farfurie?
  2. Cum m-as simti daca altii ar vorbi despre mine, ignorandu-mi prezenta?
  3. Cum as reactiona daca doi oameni pe care-i iubesc s-ar certa in fata mea?
  4. Ce as simti daca mi s-ar spune mereu ca nu sunt bun si ca ma port prosteste?
  5. Cum m-as simti daca preocuparile si grijile mele nu ar fi luate in serios?
  6. Cum m-as simti daca atunci cand vreau sa vorbesc, mi s-ar spune, scurt, sa tac?
  7. Cum m-as simti daca, atunci cand sunt trist, cei pe care-i iubesc m-ar certa si m-ar batjocori doar pentru ca am varsat o lacrima?

Iata 7 intrebari de bun simt care ar reduce mult din suferinta copiilor (a se intelege „progenitura”, nu doar persoana in primii ei ani de viata) daca parintii acestora si le-ar pune din cand in cand.

O alta lectie de parenting o puteti lua din acest album cu imagini animate – imaginile in engleza si le gasiti aici iar pe cele in limba romana aici.

Am vazut un clip dintr o campanie antifumat pe care va invit sa-l urmariti aici si care mi-a adus aminte de felul in care sunt tratati copiii din punct de vedere al respectului, al dreptului la o parere, al dorintelor si am vrut sa scriu acests articol. Nu in ultimul rand, mi-a adus aminte de acest aspect nepotica mea de numai 9 ani pe care a preocupat-o situatia mea scolara cand aveam mari probleme la o anumita disciplina.

Ca o concluzie, trateaza-ti fiul/fiica, cum ti-ar placea tie sa fii tratat/a, indiferent de varsta acestuia/eia.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Esti rasist/a? esti prost/proasta (Video)

Am vazut un filmulet acum cateva saptamani pe care l-am revazut acum si pe care l-am sharuit pe facebook insa nu am scris pe tema asta, am sa scriu acum. E vorba despre rasism. Nu am fost niciodata rasista si nu voi fi pentru ca am un minim de inteligenta emotionala incat sa-mi dau seama ca indiferent de rasa suntem toti oameni, avem toate celelalte lucruri in comun in afara de micile diferente fizice. Toti vorbim o limba cu cei din tara in care locuim, toti ne educam, muncim ca sa ne castigam existenta, ne distram, respiram acelasi aer, mancam aceeasi mancare, iubim si simtim la fel, putem suferi de aceleasi boli si asa mai departe.

Majoritatea oamenilor urasc tiganii (romii) insa majoritatea dintre romi au dat motive ca ei sa o faca. E adevarat ca e o natie care a adus multe probleme romanilor si nu numai insa ca si restul natiilor, au exceptii. A uri oameni, e diferit de a uri doar oamenii care apartin unei anumite etnii. A uri oameni din anumite motive intemeiate, e omeneste (la nivel instinctiv) insa a-i uri doar pentru ca nu apartin natiei tale sau a alteia preferate de tine, este o greseala. Acum nu spun ca sa urasti e bine, recomandat ar fi sa renuntati de tot la orice fel de ura pentru ca va consuma tot pe voi pe termen lung insa macar nu o faceti nejustificat, doar pentru ca va credeti mai buni, pentru ca nu sunteti, cu totii apartinem aceleiasi specii si aceea este „omul”.

Inainte de a uri oamenii care apartin unei anumite etnii, intrebati-va mai intai de ce o faceti, si incercati sa va raspundeti cat mai sincer si cat mai exact, apoi sa va intrebati daca raspunsurile voastre sunt plauzibile, daca sunt rationale. Daca nu sunt, si mai mult ca sigur nu sunt, atunci problema e la voi.

Va invit sa urmariti filmuletul si sunt convinsa ca cei care au minimul de inteligenta emotionala necesar, chiar daca acum sunt rasisti, isi vor schimba parerea conform dovezilor stiintei.

 

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Despre tații de fete care sunt ipocriți

Am văzut din nou o imagine cu mesaje pe facebook care m-a inspirat să scriu despre acest lucru. Era vorba despre un tată protector al unei adolescente iar gluma se rezumă la faptul că tatăl îi spusese fetei că dacă prietenul ei face sex cu ea până ca ea să împlinească vârsta de 18 ani, el va muri. Ea îi reproșează tatălui că la școală i s-a spus că nu e adevarat iar acesta insistă asupra faptului că ceea ce i-a zis el, e adevărat. Bine-nțeles se referea la faptul că el îl va omorî pe băiat dacă se va atinge de ea (prea devreme).

Am stat și m-am gândit, că e un sentiment frumos pentru o fată sau chiar și pentru o femeie, să știi că e cineva acolo care vrea să te protejeze de cei care vor să profite de tine. Insă brusc, mi-am dat seama că e un cerc vicios și mă intrigă faptul că se bat cap în cap niște chestii. Mă refer la faptul că bărbații care au ajuns la o anumită vârstă au făcut aceste lucruri până să aibă copii fete și să aibă simțul protector iar mulți dintre ei încă le fac și mai departe și apoi vă pun să vă întrebați, nu e ăsta un semn de mare ipocrizie? adică, tu îți protejezi fata dar la rândul tau vrei să profiți de alte femei care sunt și ele fetele altora; oare, nu de aici vine și simțul ăsta atât de dezvoltat de protecție? pentru că știi cum gândesc ceilalți că și tu ai gândit sau gândesti la fel? să nu mai vorbesc de cazurile grave în care bărbații care au fete de o anumită vârstă fac avansuri unor femei tinere aproape de aceeași vârstă sau chiar de aceeași vârstă cu fetele lor, ba chiar ajung la a face sex cu acestea (a nu include relațiile asumate și de bun simț in ciuda diferențelor mari de varstă intre bărbat si femeie).

De ce nu putem sa începem să schimbăm lumea prin educația copiilor și în loc să-i protejăm de ceea ce au crescut alții, să crestem o generație de care nu mai e nevoie să se ferească ceilalți? bine-nțeles că excepții vor exista întodeauna iar un minim necesar pentru a feri copiii de astfel de specimene trebuie să existe însă mă refer la a nu se exagera cu protecția și a se ajunge la extreme.

Pentru părinții care au copii băieți: învățați-vă copiii să fie respectuosi de mici, să învețe valorile morale și să învețe să protejeze nu să profite, învățați-i că sunt puternici ca să protejeze nu ca să facă rău, învățați-i că lor nu li se poate face rău dacă sunt atenți și-și folosesc puterea ca să se dezvolte nu ca să rănească.

Pe o temă care are o oarecare legatură cu acest subiect există un filmuleț impresionant si educativ totodată care transmite extrem de clar mesajul și pe care-l puteți urmări aici („Dear daddy” pentru cunoscători) și este legat de faptul că mentalitatea greșită a lumii și proasta educație se perpetuează iar rezultatul este crearea unei imagini urâte asupra femeilor, hrănirea misoginismului și a bătăii de joc, în general, la adresa femeii. Aceste lucruri grave, spuse sau făcute deseori în glumă, devin rădăcinile comportamentelor abuzive precum violența fizică și psihică asupra femeilor. Amintiți-vă că sunteți oameni, nu bestii, diferența fiind că oamenii au scrupule, bestiile, nu.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Esența vieții

Tocmai am dat peste un clip al unui tanar adolescent care impărtaseste din experienta lui de viata. Cum multi dintre voi sunt obisnuiti sa judece dupa aparente, probabil credeti ca nu e nimic interesant, dar tocmai asta și face diferenta dintre oameni, cei superficiali, vor duce o viata superficiala, cu o fericire superficiala, ceilalti o vor duce cu adevarat bine.

Clipul e plin de invataturi pe care incerc și eu sa le dau mai departe pentru ca nu pot sa nu vad o gramada de asemanari dintre mine și el – sete de cunoastere, dorinta de a face lucrurile altfel, iubirea fata de viata și de oameni, dorinta de a evolua ca om din toate punctele de vedere, punerea la indoiala a ceea ce se impune etc. Vi-l recomand din toata inima, il gasiti aici.

Ca sa va spun pe scurt la ce se refera, el vorbeste despre inclinatia pe care o ia schimbarea in lume, evolutia, cum totul se indreapta spre tehnologie și totodata spre mai multa manipulare. Vorbeste despre saracie și bogatie, despre dezvoltarea omului din punct de vedere fizic, mental și spiritual și despre scopul pe care ar trebui sa și-l formeze fiecare om. Si cand zic „ar trebui” ma refer la faptul ca daca vrei sa fii fericit, sa simti ca ai un rost in viata, trebuie sa faci CE VREI. Nu trebuie sa faci ce zic altii doar pentru ca zic ei. Trebuie sa devii „constient”, spune el și eu sunt de acord cu asta. Lumea e formata din oameni care vad si oameni care nu vad, oameni care sunt legati la ochi și altii care s-au dezlegat. Ei bine, e normal ca cei dezlegati la ochi sa-i conduca pe cei care sunt inca legati insa ceea ce nu stiu cei legati la ochi, e ca au mainile libere, daca vor, se pot dezlega singuri doar ca le e frica și astfel se lasa conduși in necunoscut de cei care vad. Asta e o greseala pentru ca pe drumul pe care te vor conduce ei exista pericole doar ca nu le vezi, asta nu inseamna ca nu esti supus lor, daca nu vezi si ele exista risti oricum, e mai bine sa stii ca sunt acolo si sa le si vezi, astfel ai posibilitatea sa te ferești singur de ele.

Sunt foarte multe de zis și nu pot sa acopar tot ce spune el acolo doar stiu ca zice bine, deși eu am învățat asta ceva mai tarziu decât el, de asta este și impresionant. A inteles ca doar oamenii fara granite mentale pot face imposibilul și ca nu trebuie sa accepti totul fara sa incerci sa vezi daca nu cumva mai exista ceva dupa acel „tot”. Batranii care spun ca n-au ce invata de la copii, oamenii care spun unor lucruri ca sunt bune sau rele doar pentru ca zic altii, oamenii care folosesc „nu pot” in loc de „nu vreau” – sunt doar câteva exemple de limite pe care majoritatea dintre noi nu suntem in stare sa le depașim.

Deschideti-va mintea, fiti curioși, învățați sa treceti peste limite, învățați ceea ce va intereseaza și nu ceea ce va baga altii pe gat, incercati tot fara teama și vedeti unde ajungeti. Oricand puteti sa o luati de la capat atâta timp cât va bate inima.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Visele nu „sunt doar vise”!

Cu siguranță li s-a întâmplat multora să viseze lucruri care să-i facă să retrăiască momente triste sau fericite sau, lucruri care își doresc să se întample sau, lucruri care s-au întâmplat după ce le-au visat. V-ați întrebat vreodată cum e posibil? mulți spun că „sunt doar vise”.

Visele sunt mai mult decât un rezultat al subconștientului nostru, visele sunt o prelungire a noastră, reprezintă trăirile sufletului, felul lui de a comunica cu noi. În subconștient acumulăm tot ceea ce ascundem în viața de zi cu zi, fie că sunt bucurii sau tristeți, temeri sau dorințe.

Acum câteva zile am avut un vis care m-a făcut să simt ceva oribil, chiar dacă întâmplarea nu a fost aceeași, ceea ce am simțit a fost la fel de neplăcut ca atunci când s-a întâmplat real. Când i-am spus persoanei implicate despre vis și faptul că eram puțin supărată pe ea din cauza asta, a spus că „ce vină are ea? ca e doar un vis”.  Ei bine, adevărul e că ea avea singura vină, pentru că dacă ea n-ar fi existat în viața mea și nu mi-ar fi provocat niciun rău vreodată, eu nu aș fi visat-o niciodată în felul ăsta.

Este semnul de alarmă tras de ființa mea, faptul că trebuie să iau măsuri, că nu mai pot trăi așa, mai ales, că este un vis care se cam repetă, întâmplări diferite, aceleași sentimente.

Am vrut să împart cu voi asta pentru că e important. Ființa umană e plină de mistere și e uimitoare atunci când descoperim câte unul. Visele sunt un fel de al-VI-lea simț al nostru, nu le ignorați. Am citit despre ele și vă invit să o faceți și voi iar pentru a vă stârni curiozitatea, știați că există 8 tipuri de vise? iar acestea sunt: vise simbolice – pe scurt, cele în care visăm că suntem o anumita persoană sau personaj, vise compensatorii – cele în care facem ceea ce nu putem în viața reală, vise legate de starea de sănătate – sunt vise care ne pot furniza informații despre o posibilă afecțiune fizică a noastră, vise care vizeaza rezolvarea problemelor – vise care, evident, ne sugerează soluții la anumite probleme din viața noastră, vise telepatice – sunt vise care ne fac să vedem sau să simțim ceva care se întamplă chiar în acel moment undeva în lume, vise premonitorii – vise care ne arată ceva ce se poate întampla dacă nu schimbăm cu bună știință cursul lucrurilor, vise lucide – sunt visele de care suntem conștienți și în care putem modifica situația după bunul plac (recomand filmul „Inception” pe această  temă) și ultimul tip dar nu cel din urmă – coșmarurile – în principiu, sunt vise care ne transmit faptul că subconștientul a ajuns la ultima sa soluție de a ne arăta că ceva din cursul vieții noastre trebuie conștientizat și înțeles pentru a ne feri de probleme.

Sper că v-am făcut să vă puneți un semn de întrebare asupra a ceea ce visați și că v-am întreptat un pas spre rezolvarea unor probleme din viața voastră.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Speranța ar trebui să moară ultima

Urmăresc serialul Sex and the city de câteva săptămâni și am văzut acolo destule situații din viața reală dar stiu ca și în viața reală voi vedea situații de acolo insa am să mă rezum la câteva.

Când spun că „Speranța ar trebui să moară ultima”, mă refer la faptul că noi chiar ar trebui să sperăm până în clipa în care ni s-au închis ochii definitiv. De ce? pentru că vieții îi place să facă surprize atunci când te aștepți mai puțin.

Am întâlnit persoane pe care cei din jur le-ar considera demne de milă, dar ele sunt fericite, am întâlnit persoane pe care lumea le-ar considera fericite, dar ele sunt demne de milă, am întâlnit lucruri care m-au făcut să spun „le-am văzut pe toate” când de fapt ele erau doar puținul din realitate. În viață sunt lucruri care se întâmplă chiar dacă noi nu le credem, și uneori, avem tendința să le credem prea bune sau prea rele pentru a fi adevărate, și greșim. Ar trebui să luăm totul ca atare pentru a ne bucura maxim. Speranța nu trebuie să ne-o piedem deoarece atunci când chiar se va întâmpla ceea ce am sperat, să putem realiza și să ne putem bucura, pe când dacă vom renunța, vom crede că acel lucru este fals și va trece pe lângă noi chiar dacă el este real.

Ar trebui să învățăm să nu judecăm ușor. Toți suntem făcuți să judecăm, nu ne putem abține, dar putem învăța măcar să tragem concluzii mai aproape de adevăr având răbdare. Poate ai muncit o viață întreagă să realizezi ceva și totul s-a prăbușit pentru că așa a fost să fie. Lumea poate spune că ești un „ratat” dar lumea nu știe cât efort ai depus, lumea nu a fost acolo să te susțină și nici nu are dreptul să fie acolo să spună „ai eșuat”. Doar tu știi când vei reuși și când vei eșua, speră până ți se închid ochii!

Oamenii ar trebui să ofere o primă șansă oricui pentru că nu se știe cum norocul cuiva a fost ghinionul altuia și invers. Viața ne oferă surprize, sperați la cele plăcute!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

În fața ta, am voie să par proastă

Îmi doresc să povestesc despre ceva ce mi s-a întâmplat și chiar să vă cer părerea. Cum credeți că ar trebui să fie un cuplu? serios mereu, să pară perfect în fața celorlalți, să pară cei doi ce-l formează, perfecți unul față de celalalt? părerea mea e că ar trebui să fie natural, să nu se teamă niciunul de celalalt în niciun fel, nici ce-ar putea crede, nici cum ar putea reacționa. Suntem oameni, greșim, învățăm și iar greșim. Așa suntem construiți. Merităm să fim judecați? consider că da numai atunci când greșelile se repetă. Poate nici măcar atunci…

M-am simțit cumplit când la finalul fiecărei relații mi s-au aruncat în față lucruri pe care nu le conștientizam și nu numai, din punctul meu de vedere, unele erau chiar neadevărate. Unul adevărat însă este că mi-am permis să fiu naivă, copilăroasă, cu cel cu care îmi împărțeam viața. Dar ghiciți ce? el a luat-o ca pe un mare defect, nu m-a întrebat de ce-am întrebat sau ce-am gândit în momentul ăla, pentru el era o perlă, o dovadă de prostie, naivitate, de neiertat.

La un moment dat, uitându-mă la Game of Thrones, m-am întrebat dacă au existat într-adevăr dragoni. Știu că filmul este fictiv cu totul, dar are foarte multe elemente din comportamentul divers al omului și îmbină toate genurile de film: crimă, intrigă, comedie, aventură, romantism. Nu am stat să caut niciun personaj și nicio poveste despre, să știu dacă este o legendă, dar m-am gândit că poate este, și că poate, cândva, au existat și dragoni precum au existat dinozaurii.

Câte dintre lucrurile care s-au scris sau despre care s-a vorbit în trecut nu existau și acum există? câte lucruri sunt încă nedescoperite? vă invit să vedeți filmul: Mermaids: The body found (2011). Este un documentar care arată dovada și câteva explicații că sirenele sunt reale. Să nu mai vorbesc și de extratereștri…Sau, de Dumnezeu, l-a văzut cineva? nu, dar o întreagă planetă crede in El.

Multe alte lucruri de care nu știm sau de care știm pentru că le-au inventat alții, pot exista. Inchei cu o replică a unui copil de 7 ani când i s-a spus ca ceva anume nu există: „Dacă tu nu ai văzut, nu înseamnă că nu există!”. Vă aștept cu păreri.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Acțiunile reprezintă alegeri, nu fapte predestinate.

Am citit un articol al unui anume Bogdan Stoica, care m-a intrigat foarte tare. El spune ceva de genul că un barbat e interesat în primul rând de sex când caută o femeie, respectiv de frumusețea fizică a acesteia pentru ca să-l incite și că restul lucrurilor bune la ea sunt doar bonus.

Probabil multi dintre barbati sunt de acord cu el, posibil toți. Eu vorbesc însa din punctul de vedere al unei femei: nu-mi place să fiu vazută ca un consumabil, frumos ambalat, atractiv, pregătit să satisfacă nevoile clientului. Dacă un bărbat nu e familiarizat cu sentimentul de care vorbesc, îl sfătuiesc să intre într o cușcă în care stă un leu flămând. Așa, va afla sentimentul de frică provocat de privirea bestiei flamânde „urmează să fiu mâncat…”. Să nu mai vorbim de faptul ca uneori prădătorii se mai și „joaca”, prin acel joc al pândei, al vânatului în sine. Așa se simt si unele femei, cu siguranță, poate majoritatea, când bărbații vin la ele cu propuneri indecente, cu nerabdare, „flămânzi”.

Nu cred că bărbatul e o ființă proastă, așa cum spune Stoica, că îl interesează doar sexul, în primul rând sexul, altfel, de ce marii filozofi sunt bărbați? consider ca bărbatul, fiind om, e ființă rațională și ar trebui să calibreze lucrurile.

Ați văzut filmul „Twilight”? dacă nu, vi-l recomand. Dincolo de părerile de rău ale unora care l-au urmărit, filmul pune în evidență câteva lucruri omenești, morale. Pentru cei care nu știu o să spun pe scurt la ce ma refer:

Faptul că grupul, familia Cullen, erau vampiri, trăia deceniu după deceniu mutându-se pentru a nu li se afla adevarata natură și că se hrăneau „artificial”, adică cu sânge de animal și nu uman, reprezintă o alegere morală. Ei au ales să nu rănească oamenii, care nu aveau nicio vină, doar pentru faptul că puteau. Cel mai tânăr dintre ei, Edward Cullen, a înțeles ca are o putere incredibilă față de oameni și se simțea vinovat pentru asta, motiv pentru care a ales să nu o folosească împotriva lor, ci să-i apere de nedreptatea lumii în care trăiesc, un alt lucru moral.  Alte câteva sunt ilustrate în relația cu femeia iubită. Pentru alte concluzii vă invit să vizionați acest film.

Pentru o femeie e important ca bărbatul să aibă multe calități, oare bărbatul se mulțumește doar cu sex? mi se pare greu de crezut, mai ales că am întâlnit cel puțin trei bărbați care au lăsat femei de la care primeau sex excelent, pentru femei cu care aveau lucruri mai profunde în comun.

Așadar, precum femeile, și bărbații pot alege rațional și complex, nu instinctual și minimal. Totul e o alegere, în funcție de caracter și dezvoltare personală.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.