Cum văd eu o relație de cuplu

Am început să mă interesez de relații acum vreo 3 ani când am observat că am făcut o greșeală imensă în dragoste și am zis că nu se mai poate și trebuie să învăț să mă cunosc, să văd unde greșesc și să corectez. Am fost la terapie, am început să citesc cărți și articole despre relații, am început să mă analizez, să fac curățenie în viață, să schimb criteriile de selecție și nu în ultimul rând, să mă iubesc. Sigur, am mai făcut greșeli până acum, și o să mai fac, pentru că dezvoltarea nu se întâmplă peste noapte însă scopul ei este să reducă din greșeli și din efectul lor negativ pe termen lung.

Acum citesc o carte de psihologie foarte interesantă care se numește „Arta de a iubi” și e scrisă de Erich Fromm. Am găsit acolo multe din ideile cu care rezonez și asta explică de ce încă nu reușesc să formez „echipa” de care am nevoie. Am să scriu despre felul în care văd eu o relație, mai exact, să-mi dau cu parerea despre cum ar trebui să decurgă o relație de cuplu.

În primul rând în relație trebuie să între doi oameni fericiți, doi oameni care nu se simt singuri așa cum sunt dar care s-au găsit, se plac, au multe în comun și au aspirații comune. Doi oameni care se cunosc pe ei înșiși, știu ce au de oferit, știu să se analizeze și știu și ce vor să primească respectiv, doi oameni dezvoltați și maturizați emoțional – în așa fel încât, să ia deciziile cele mai corecte pentru fiecare din ei iar atunci când apar neînțelegeri să le rezolve diplomat, nu cu țipete, reproșuri, jigniri și scos de ochi, cu atât mai puțin, violență.

În al doilea rând, consider, evident, ca toți oamenii sunt diferiți; nu vom întâlni probabil niciun cuplu format 100% din parteneri foarte asemănători așa că ambii trebuie să știe cum să lase spațiu celuilalt pentru a-și face activitățile personale.

În al treilea rând, oamenii se schimbă în permanență, cei doi trebuie să fie conștienți de acest lucru și ar trebui să își țină partenerul la curent cu aceste schimbări pentru a lăsa loc negocierii și gestionării acestor diferențe și pentru a asigura în continuare o legatură compatibilă.

Aspectele următoare sunt legate de ceea ce ține legat un cuplu – respectul, încrederea, grija și responsabilitatea, intimitatea, toleranța și comunicarea. În mare parte, aceste ingrediente compun iubirea. Cu cât lipsesc mai multe din aceste ingrediente, cu atât există mai multe șanse de eșec al relației.

De ce sunt importante acestea? să le luăm pe rând – oamenii care se respectă, nu se mint, se admiră, se încurajează reciproc și nu își formează opinii pripite și nejustificate asupra celuilalt; doi oameni care au încredere unul în altul nu devin posesivi și ingrijorați atunci când nu sunt împreună, nu devin suspiciosi și nici nu se tem atunci când celălalt deține puterea asupra a ceva din primul. Grija și responsabilitatea se referă exact la faptul că partenerii se gândesc în permanență dacă acțiunile lor afectează în vreun fel partenerul de viață și dacă ar trebui să-i ceară părerea în legatură cu deciziile pe care vrea să le ia. Tot acestea sunt importante pentru a susține ajutorul și preocuparea pentru dezvoltarea celuilalt. Intimitatea este un ingredient pe care mulți oameni nu-l înțeleg sau îl înțeleg greșit – nu este vorba doar despre momentele erotice, acestea implică intimitate însă intimitatea nu este compusă doar din ele, este compusă din lucruri pe care doar ce-i doi și le spun, și le cunosc, și le acceptă, și le împărtășesc. Este multitudinea gândurilor și sentimentelor cu privire la universul propriu pe care il dai cu greu altei persoane și alegi să-l dai celei din cuplu. Toleranța este importantă pentru momentele cand unul din parteneri sau chiar ambii trec prin momente dificile în viată, fie ca e vorba de sănătatea fizică, fie că e vorba de lucruri la nivel psihic și emoțional cum e stresul, tristețea, proleme în general. Și nu în ultimul rând comunicarea – de asemenea un element foarte important pentru că, prin comunicare, se pot rezolva majoritatea chestiunilor de la bănuieli până la complimente. Atâta timp cât partenerii comunică nu este loc de interpretari ale acțiunilor acestora și vor știi în permanență cum trebuie să se comporte în așa fel încât să nu-și saboteze relația. Totodată ajută la o despărțire civilizată dacă va fi cazul, respectiv la pregatirea unui teren mai puțin periculos pentru viitorul fiecăruia dintre ei. Atunci când te desparți civilizat, înțelegi motivele și ești ajutat sa le accepți, treci mult mai ușor peste și nu ai resentimente la adresa fostului partener precum nici pareri de rău preconcepute la adresa partenerului viitor.

Sunt lucruri simple, normale, de bun simț însă sunt foarte rari oamenii care le înțeleg și care le pun sau vor să le pună în practică. În aceste condiții, nu este de mirare că doar 5% din relațiile de pe glob sunt cu adevarat funcționale.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Diferenta dintre educatie si abuz

Astazi am citit un articol cu care n-am fost de acord, al lui Vulpescu. Intitulat „Tati, sunt obosita!”, articolul este despre faptul ca, copiii din scoala primara primesc teme pentru acasa si ca sunt obositi din cauza asta, de mentionat ca articolul a fost scris azi, 26 septembrie, pe semne, scoala, abia a inceput, si ei sunt deja obositi? ce-au facut toata vara? sa fim seriosi, toti invataceii, scolarii, liceenii si chiar studentii au ca perioada de relaxare intreaga vara, 3 luni de zile! Mai mult decat suficient sa-ti incarci bateriile si sa fim seriosi, scoala nu e precum munca, nu ai mai mult de cateva ore ocupate din zi, in plus, cine a zis ca viata ti se termina dupa copilarie? responsabilitatile cresc, timpul liber, scade, dar nimeni nu poate sa zica ca ti se termina viata, apropo de asta, recomand acest video de 3 minute.

Eu am comentat la articol si i-am spus ca nu sunt de acord ca, scolarii, dupa ce termina programul de la scoala sa aiba restul zilei liber, parerea mea e ca temele sunt necesare pentru ca antreneaza creierul. La scoala ti se preda un lucru, cand faci temele acasa, pui in practica sa vezi ce ai inteles cum si cat. Matematica, stiintele exacte si chiar limba romana au nevoie de mare exercitiu pentru formarea unui om de succes. Daca vrei ca al tau copil sa fie un ratat agramat dupa terminarea scolii/liceului, ok, atunci lasa-l, tata/mama, liber si nu-i cere socoteala pentru situatia scoalara si gata, dar daca vrei sa fie un om capabil de rezolvare a problemelor, sa fie un copil sigur pe el si fericit, atunci intereseaza-te de evolutia lui.

Corect, nu sunt de acord sa-l fortezi, sa-l ameninti, sa-l faci sa invete de frica, asta e cu totul altceva. Disciplina, insa, este necesara. Trebuie gasit un echilibru intre munca si recreere, asa functioneaza omul. Nu este bine nici prea mult efort, nici prea multa relaxare, de ce? simplu, excesele nu sunt bune. Daca muncesti/inveti prea mult, innebunesti, obosesti, te imbolnavesti etc daca te relaxezi prea mult, uiti cum e sa ai responsabilitati, iti iesi din mana, te atrofiezi si n-o sa mai fi in stare sa rezolvi nimic, niciodata si lucrurile usoare incep sa ti se para grele.

Daca printre cei care-mi citesc articolele se afla parinti abuzatori care nu-si primesc copiii acasa daca n-au 10 pe linie, nasol moment, dragi parinti, schimbati-va atitudinea, invatati-va copiii ca trebuie sa invete pentru ei, nu pentru voi, si ca trebuie sa o faca in mod corect, sa combine efortul cu relaxarea. Acelasi sfat il am si pentru extrema cealalta, nici prea multa joaca/relaxare/pauza de invatat nu e buna, cazi in extrema cealalta.

Un proverb vechi spune ca „omul cat traieste, invata” asa ca, cum ai putea sa fii un parinte atat de inconstient incat sa spui ca, copilul nu trebuie sa invete suplimentar? sa nu mai spun ca scoala te transforma in robot, retinand doar ceea ce ti se preda la scoala, nu rezolvi nimic, studiind in afara orelor de curs, iti poti alege ce-ti place si sa aprofundezi, poti invata ceva real, poti eventual sa vezi scopul pentru care ti s-a predat ce ti s-a predat. O spun din perspectiva unei tinere care a terminat liceul cu 6 ani in urma, care a trecut si prin generala si gimnaziu cu teme zilnice si de vacanta si care n-a murit, mai mult, nu e nici agramata, nici suprastresata si nici nefericita. De asemenea, pot spune ca am avut o copilarie fericita, cu iesit afara la rasarit si intrat in casa la apus (vara, evident), cu fotbal, bicicleta, catarat in copaci, de-a vati ascunselea, sotron, patine cu rotile/role si multe altele. Asadar, se poate, trebuie doar echilibru.

P.S nu vorbesc despre faptul ca sistemul nostru de invatamant nu este tocmai sanatos, dar, din pacate, este ceea ce avem si momentan nu se poate schimba, asa ca, pana atunci, invatati sa va adaptati corect, asa cum am facut-o toti pana acum.

P.S 2 De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Credincios vs ateu

Astazi am avut o discutie cu un vechi prieten care „s-a pocait” si am mai discutat eu cu el pe tema asta dar el o tine pe-a lui. Am fost sa mancam, eu mi-am luat ceva cu carne el a zis ca nu are voie ca e vineri si tine post. Bine-nteles ca i-am zis ca „Dumnezeu nu-ti interzice placerile ci doar excesele, tot pentru ca sa nu-ti faci rau, ca te iubeste, vrea sa te protejeze, asadar, de ce nu poti sa-ti alegi random zilele in care mananci carne si in care nu?”. In fine, am tot dezbatut subiectul asta pana mi-au mai aparut mie niste ganduri si am vrut sa scriu articolul asta.

Acum cateva zile am intalnit pe cineva care nu crede in Dumnezeu, nu e religios etc, am mai vorbit cu un baiat care tot asa, mi-a amintit ceva de ateism si mi-a dat un blog al cuiva care a spus ca exista ateu rau si ateu bun, si, gandindu-ma ca eu as fi un fel de ateu, imi place sa ma consider ateu bun. Nu cred ca exista un Dumnezeu, nu cred ca exista ceva ce coordoneaza tot si ca este atotstiutor, ca a avut un fiu si ca l-a sacrificat pentru binele omenirii si asa mai departe, nu, nu pot crede lucrurile astea, prin simplul fapt ca lumea nu e mai buna, nu s-a schimbat nimic pentru noi, nu vad nimic, iar pe El nu-l pot vedea, nu stiu nimic, nu exista nicio dovada palpabila, nu il pot atinge, nu-i pot vorbi nu pot avea niciun fel de legatura cu el decat SPIRITUALA, psihica, la nivel mental, emotional sau cum mai vreti voi si atunci va spun doar ca da, cred in ceva, cred in bunatate, cred in omenie, cred in faptul ca raul este intr-adevar absenta binelui. Nu pot crede ca cineva perfect, ca Dumnezeu, e rau sau e lipsa. Dar pot crede ca fiecare om poate sa fie Dumnezeu si sa se comporte ca atare, pentru ca daca exista un Creator, el a vrut ca noi sa pretuim viata, si atat. Nu pot crede religiile, sunt multe si diferite si nimeni sanatos la cap n-ar nega ca ar putea fi rezultatul mintilor altor oameni, ca este mass media din ziua de azi, ca ar fi inventate de Illuminati. De ce sa am o religie si sa nu ma ghidez dupa propriile reguli? iar regulile mele sunt bune, pentru ca nu fac rau nimanui si imi ofera fericire.

Asta este credinta mea, da, sunt atee, dar sunt omul care nu injura si nu critica credinciosul, pe cand biserica si multi oameni spun ca daca nu crezi in Dumnezeu te duci in Iad, sufera pentru tine, unii, altii, te urasc. Cum poti spune ca, crezi in Dumnezeu (reprezentantul binelui) si sa urasti? cum e posibil acest lucru? n-am citit biblia, tot zic ca o sa o citesc dar am un gram de scepticism ca si ea e scrisa tot de oameni si deci, sunt multe lucruri scrise eronat sau cu scopul de a manipula.

Da, am incredere in ce cred pentru ca sunt fericita. Am suferit enorm, si la momentul respectiv am dat vina pe anumite lucruri, apoi, crescandu-mi inteligenta emotionala am inteles ca nu trebuie sa gasesc un vinovat pentru asta ci doar trebuie sa invat din ea si am invatat, am invatat ca suferinta te face mai puternic, am invatat ca razbunarea sau ura te consuma, am invatat ca daca suferi, iti trece mai repede decat daca ai sufletul negru de ura sau de ganduri cum ca (stiti voi povestea cu capra vecinului).

Credinciosii ma/ne condamna, pe noi, cei care nu credem in Dumnezeu dar avem propriile legi dupa care ne ghidam. Desi nu facem rau suntem condamnati de adeptii Lui. Nu-l invinovatesc pe Dumnezeu, daca exista, dar ii invinovatesc pe oameni pentru ca nu gandesc. Dumnezeu n-are vreo vina ca oile lui sunt proaste. Cum am mai spus, cred in Dumnezeu, dar nu in Dumnezeul vostru, ci in Mine.

Fiecare dintre noi poate fi perfect daca-si doreste, dar e foarte greu de atins, perfectiunea, pana atunci, omul poate tinde spre perfectiune, poate fi bun, poate sa faca imposibilul, aici intervine evolutia umana, evoluam, e clar, dar o facem incet. Iisus poate a fost doar un om deja evoluat, nu stiu, nu ma intereseaza. E cunoscut, a existat, dar restul, nu pot crede inventii. Am scris in articolul „De ce a ajuns omenirea aici” ce cred despre Iisus – respect! Atat. Si il consider un model pentru intreaga omenire. Dar nu consider ca in numele Lui trebuie sa facem sacrificii in prezent, singurul sacrificiu ce trebuie facut este abtinerea de la a-ti face rau si de la a face rau. Atat. Sau altfel spus, conform lui Albert Enstein, singurul sacrificiu ce trebuie facut e sa-ti pastrezi bunatatea. Sacrificiu de ce? pentru ca e greu, e greu sa fii bun atunci cand interactionezi cu cei ce nu sunt/nu mai sunt buni.

Asadar eu traiesc dupa legile mele, un proverb japonez spune ca „Soarele nu știe cine e corect. Soarele nu știe cine e greșit. Soarele luminează fără scopul de a încălzi pe cineva anume. Cel ce s-a găsit pe sine însuși e asemenea unui soare.” iar interpretarea mea suna cam asa – oamenii cu care interactionezi nu conteaza daca sunt buni sau rai, tu nu traiesti pentru a servi bunatatea sau rautatea lor ci pentru a-ti indeplinni scopul de la care nu te abati indiferent de calitatea celorlalti oameni chiar daca ei beneficiaza sau nu de pe urma drumului tau. In esenta, tu esti bun, asta ti-e scopul sa fii bun, nu conteaza ce se intampla in rest, tu trebuie sa fii bun in continuare.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Copiii sunt persoane!

Am sa va spun ceva ce pe multi dintre voi s-ar putea sa va socheze dar copiii gandesc! Da, gandesc! Atat cat pot, la nivelul lor, ei isi pun intrebari, analizeaza, raspund la provocari, cauta solutii si asa mai departe. E nedrept din partea adultilor sa-i trateze ca pe niste marionete sau ca pe niste gunoaie, mucosi etc, cum se intampla in multe dintre cazuri.

Am vazut des pe strada oameni care se poarta urat cu copiii lor, profesori care se poarta urat cu elevii, oameni care trateaza de sus copiii/adolescentii de parca ei le-ar stii pe toate.

Un singur lucru trebuie sa se schimbe in comportamentul acestor oameni si anume atitudinea. Pur si simplu trebuie sa inteleaga ca oamenii tineri si copiii trebuie tratati exact ca pe cei de varsta lor. De ce? un raspuns vi-l ofera Andra in articolul de aici, este vorba de faptul ca majoritatea oamenilor cu tulburari de comportament, care nu duc o viata sanatoasa, care nu se descurca in viata, care au probleme psihice/emotionale, cea mai mare parte din ei sunt asa din cauza felului in care au fost tratati in copilarie. Socant pentru unii dintre voi, nu-i asa?

Un copil este ca orice alta fiinta care creste, de cand se naste si pana ajunge la maturitate se transforma iar aceasta transformare poate fi buna sau rea in functie de tratament/mediu. Daca in timpul transformarii sale are parte de tratamente negative, inevitabil rezultatul va fi unul negativ.

Trag un semn de alarma pe care au inceput sa-l traga si cat mai multi psihologi buni si anume FITI ATENTI CUM VA TRATATI COPIII si nu numai pe-ai vostri! Pentru cine nu a auzit exista termenul de „parenting”. Este un fel de disciplina pentru parinti, cu alte cuvinte ii invata cum sa-si creasca copiii intr-un mod sanatos.

Iata un simplu test adresat parintilor, are titlul „Vrei sa stii cum se simte copilul tau? pune-te in locul lui si intreaba-te: ” dupa care, sunt cele 7 intrebari:

  1. Cum m-as simti daca cineva m-ar obliga sa mananc tot ce mi s-a pus in farfurie?
  2. Cum m-as simti daca altii ar vorbi despre mine, ignorandu-mi prezenta?
  3. Cum as reactiona daca doi oameni pe care-i iubesc s-ar certa in fata mea?
  4. Ce as simti daca mi s-ar spune mereu ca nu sunt bun si ca ma port prosteste?
  5. Cum m-as simti daca preocuparile si grijile mele nu ar fi luate in serios?
  6. Cum m-as simti daca atunci cand vreau sa vorbesc, mi s-ar spune, scurt, sa tac?
  7. Cum m-as simti daca, atunci cand sunt trist, cei pe care-i iubesc m-ar certa si m-ar batjocori doar pentru ca am varsat o lacrima?

Iata 7 intrebari de bun simt care ar reduce mult din suferinta copiilor (a se intelege „progenitura”, nu doar persoana in primii ei ani de viata) daca parintii acestora si le-ar pune din cand in cand.

O alta lectie de parenting o puteti lua din acest album cu imagini animate – imaginile in engleza si le gasiti aici iar pe cele in limba romana aici.

Am vazut un clip dintr o campanie antifumat pe care va invit sa-l urmariti aici si care mi-a adus aminte de felul in care sunt tratati copiii din punct de vedere al respectului, al dreptului la o parere, al dorintelor si am vrut sa scriu acests articol. Nu in ultimul rand, mi-a adus aminte de acest aspect nepotica mea de numai 9 ani pe care a preocupat-o situatia mea scolara cand aveam mari probleme la o anumita disciplina.

Ca o concluzie, trateaza-ti fiul/fiica, cum ti-ar placea tie sa fii tratat/a, indiferent de varsta acestuia/eia.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Cum se obtine fericirea?

Ce inseamna sa fii fericit? multi vad fericirea ca pe ceva imposibil de atins dar de fapt e foarte usor. In mod normal unui om, ca sa fie fericit, ii trebuie doar sanatate, ca in rest, le poate face pe toate.

Astazi am purtat o scurta conversatie cu un vechi amic turc si fiindca nu mai vorbisem de vreo 2 ani m-a intrebat ce-am mai facut. I-am povestit, in mare si m-a intrebat la un moment dat daca am iubit, i-am zis ca nu si ca nu cred ca ma voi marita vreodata pentru ca nu vreau copii. Mi-a spus ca de ce? ca e pacat, ca e prima regula a vietii. M-a compatimit, ca nu voi fi fericita. I-am raspuns ca eu cred ca fericirea nu se obtine prin satisfacerea dorintelor ci prin faptul ca esti recunoscator pentru ceea ce ai si nu-ti mai doresti nimic altceva.

Tot astazi am citit o povestioara care scoate la iveala acelasi gand, lectura placuta!

„Înţelepciune antică: Povestea regelui care căuta fericirea

Acum multă vreme a trăit un rege care, în ciuda stilului său de viaţă luxos, nu era nici fericit, nici împăcat cu sine însuşi. Într-o zi, regele a dat peste un servitor care cânta fericit în timp ce lucra. Acest lucru l-a făcut pe rege să se întrebe de ce el, Conducătorul Suprem al ţinutului, era nefericit şi posomorât, în timp ce un umil servitor avea atât de multă bucurie în viaţa lui?

Regele l-a întrebat pe slujitor: „De ce eşti atât de fericit?” Omul a răspuns: „Majestate, eu nu sunt nimic altceva decât un servitor, iar familia mea şi cu mine nu avem nevoie de prea mult – doar un acoperiş deasupra capului şi mâncare caldă pentru a ne umple stomacul”.

Regele nu a fost satisfăcut cu acest răspuns. Mai târziu în cursul zilei, el a cerut sfatul sfetnicului său de încredere. După ce a ascultat problema regelui şi povestea servitorului său, sfetnicul a replicat: „Majestate, eu cred că servitorul nu face parte din Clubul 99”. „Clubul 99? Ce anume este acesta?”, a întrebat regele. Consilierul a răspuns: „Majestate, pentru a înţelege cu adevărat ce înseamnă Clubul 99, puneţi 99 de monede de aur într-o pungă şi lăsaţi-o la uşa acestui slujitor”.

Când servitorul a văzut punga, a luat-o cu el în casă. Când a deschis-o, un mare strigăt de bucurie s-a auzit venind din casa lui… Atât de multe monede de aur! El a început să le numere şi, după ce le-a numărat de mai multe ori, s-a convins că erau 99 de monede. Dar o întrebare nu îi dădea pace servitorului: „Ce s-ar fi putut întâmpla cu ultima monedă de aur? cu siguranţă, nimeni nu ar lăsa doar 99 de monede!”.

A căutat peste tot, dar ultima monedă lipsea. În cele din urmă, epuizat, el a decis că trebuie să muncească mai mult decât oricând pentru a câştiga acea monedă de aur şi a întregi suma. Din acea zi, viaţa slujitorului s-a schimbat: muncea foarte mult, a devenit morocănos şi îşi critica familia pentru că nu îl ajuta să câştige acea monedă de aur. Chiar s-a oprit din cântat în timp ce lucra. Martor al acestei transformări drastice, regele era din ce în ce mai nedumerit. Neînţelegând ce s-a întâmplat cu slujitorul său, regele s-a îndreptat din nou către sfetnic pentru a afla un răspuns. Acesta i-a spus: „Majestate, el a intrat acum în Clubul 99. Clubul 99 este un nume generic pentru acei oameni care au suficient pentru a fi fericiţi, dar nu sunt niciodată mulţumiţi, pentru că tânjesc mereu după mai mult şi se luptă pentru acel 1 în plus, spunându-şi în sinea lor: „Trebuie să obţin acest ultim lucru şi apoi voi fi fericit pentru toată viaţa”.

Putem fi fericiţi chiar şi cu foarte puţin în viaţa noastră, dar în clipa în care primim ceva mai mare şi mai bun, începem să ne dorim chiar mai mult. Ne pierdem somnul, fericirea, rănim oamenii din jurul nostru. Toate acestea ca preţ pentru dorinţele şi nevoile noastre aflate mereu în creştere”.”

Ca o concluzie, eu nu spun ca visele sau dorintele sunt rele, insa cand acestea ajung sa va conduca fiecare miscare din viata consumandu-va energia si bucuria, atunci devin rele. Doriti-va cu masura, munciti sa obtineti acele lucruri si bucurati-va de ele, nu treceti la un alt obiectiv decat daca ceea ce v-ati dorit pana acum si ati obtinut, v-a facut fericiti. Cheia consta in recunostinta.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

In drumul spre vindecarea sufletului

Ma gandeam la ce nu am putut transmite la momentul potrivit anumitor persoane, nu pentru ca am fost impiedicata ci pentru ca nu am fost constienta de aceste lucruri atunci si, ca sa intelegeti la ce ma refer: daca ar fi sa fac un review asupra relatiilor amoroase pe care le-am avut pana acum as vrea sa-mi punctez mai clar ce n-a mers si de ce si cum as putea sa evit aceste lucruri pe viitor. A se intelege prin relatie amoroasa orice perioada de intalniri cu persoane de care am fost indragostita sau atrasa, cu sau fara contact sexual. Lectiile invatate pornesc de la varsta din adolescenta si pana in prezent si sper sa le pot aplica si in viitor.

Lui George i-as spune ca femeia nu are nicio „datorie” sexuala la adresa barbatului si ca femeia nu este o papusa gonflabila gata sa-si deschida picioarele la orice ora pentru barbatul ei. Lui Ionut i-as spune ca nu e dreptul lui sa schimbe o persoana doar pentru ca lui i se pare ca e ceva in neregula cu ea. Lui Florin i-as spune ca indiferent cat de dureros i se pare a fi un adevar pentru o persoana, mai bine i l-ar spune decat sa fuga sau sa o jigneasca ca sa o indeparteze; preferam adevarul decat o respingere de fatada. Lucian ar trebui sa stie ca parintii nu sunt intodeauna un model pentru copilul lor si ar trebui sa mai trecem si prin filtrul mintii comportamentul lor dar si tot ceea ce se intampla cu ceilalti. Lui Bogdan as fi vrut sa-i arat ca oricine merita a doua sansa si ca nu trebuie sa judeci dupa aparente. Alex trebuia sa inteleaga ca iubirea nu tine vesnic si ca nu cuvintele sunt cele care tin sau distrug o relatie, in cea mai mare parte, faptele sunt de vina. Radu ar fi trebuit sa invete ca nu exista regula valabila pentru toate femeile si comunicarea este mai importanta decat cliseele. Si, in sfarsit, lui Andrei i-as spune ca nu poti trai prezentul atata timp cat esti legat de trecut.

Am invatat din toate astea si sper ca altii sa invete sa se analizeze si sa-si corecteze comportamentele nocive pe care le-au adoptat in urma unor invataturi gresite sau in urma unor traume sufletesti.

De ce am spus ca mi le spun mie? pentru ca, tocmai am terminat de citit o carte care se numeste „Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine” de Lise Bourbeau si am citit-o la recomandarea terapeutului meu. V-o recomand din toata inima, daca o cititi cu atentie s-ar putea sa va regasiti destul de mult. Am aflat ca oamenii sufera de niste rani pe care nu le constientizeaza si le manifesta in viata pe care urmeaza sa o aiba inca din primii ani de viata. Aceste rani se manifesta in special cu persoanele cu care interactionam si se spune ca le cautam pe acelea care ne agraveaza aceste rani, drept urmare, cautam in ceilalti ceea ce ne facem noua insine sau altora. Este un cerc vicios pe care dupa ce-l constientizam si incepem sa lucram la a ne vindeca, lucrurile bune vor veni de la sine. Sunt oameni care au cate putin din fiecare rana sau care au o rana foarte pronuntata. In functie de rana sau ranile pe care le avem, purtam niste masti, aceste masti ne fac sa ne comportam conform lor, si ne fac sa uitam cine suntem cu adevarat. Pentru a fi noi insine, trebuie sa ne dam jos mastile si sa ne vindecam ranile.

P.S daca doriti cartea „Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine”, va rog sa-mi scrieti pe mail, il gasiti la „contacteaza-ma” iar eu am sa v-o trimit.

P.S 2 De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Nu-ți găsești perechea? schimbă placa!

Aproape că m-am săturat. De fapt, da, m-am săturat să eșuez în relațiile amoroase. Trebuie să pun piciorul în prag și să zic stop. M-am tot plâns, în stânga, în dreapta, am fost la terapie, mi-am întrebat neamurile și prietenii. M-a ajutat doar pentru că am aflat că problema nu e la ceilalți, problema e la mine. Sunt rezultatul alegerilor mele, așadar, trebuie să aleg mai bine. Problema, iar, vine de la mine pentru că deciziile importante și corecte se iau în urma unei lungi analize, analiză, care necesită răbdare. Răbdarea este o virtute…pe care eu n-o am, din păcate. Dar, nevoia te învață! Da, acum o să învăț să fiu răbdătoare pentru că m-am săturat să mă tot ard. Voi aștepta până când îmi voi da seama că bărbatul ala e capabil să înțeleagă, atât, să înțeleagă, pentru că dacă înțelege, poate face orice.

Am învățat, citindu-l pe Vulpescu, și nu numai, că cele mai multe greșeli referitoare la relații se fac în primii 20 – 25 de ani de viață. De ce? simplu, pentru că atunci ești mic și prost! Si noi, aștia mici și proști, bine-nțeles, când ajungem la 16 ani deja le știm pe toate. Ei bine, când ajungi la o vârstă începi să-ți dai seama că nu ai suficientă vârstă, adică, că nu ești înțelept. Si începi să-ți dai seama că la 30-35 când mulți cred că viața e la mijloc sau chiar spre sfârșite, de fapt, ea începe. Atunci vezi lucrurile mult mai limpede, nu te mai lași păcălit așa de ușor, (bine, sunt excepții, desigur), îți schimbi criteriile de selecție, schimbi prioritațile etc. Era și o glumă pe tema asta care zice ceva de genul că la 40 de ani nu mai vezi scrisul de aproape însă îi vezi pe idioți de departe.

E adevărat că există copii și la 20 și la 40. Eu am avut parte de parteneri de ambele vârste dar, din păcate, același nivel de maturitate, adică scăzut. Așadar, nu vârsta dă neapărat feedbackul pozitiv al unei persoane însă sunt mai mari șanse să întâlnești oameni maturi când tu ai o vârstă înaintată decât când ai o vârstă fragedă, pentru că se presupune că ești trecut prin viață și destul de „copt”.

Dragi prieteni, nu vă mai grăbiți, mă adresez atât femeilor cât și bărbaților tineri, cautați-vă mai cu atenție partenerii, nu vă mai grăbiți și nu veți mai da peste „porci care vor doar sex” sau „curve care-mi vor doar banii”. Am dat astea ca exemple ușoare legate de aspectele negative de care se plânge majoritatea, din ce-am vazut, și pe care le puteți întâlni la parteneri însă sunt multe altele care nu se văd atât de repede cum ar fi cele opt comportamente toxice. Va recomand cu caldură să citiți cartea „Iubiri toxice” de Walter Riso, veți afla că printre noi sunt oameni bolnavi chiar dacă ei par sănătoși. De fapt, acești oameni au adoptat niște comportamente toxice atât pentru ei cât și pentru cei din jurul lor din diverse cauze din viața lor si pe care nu le pot reprima decât la specialist, însă pentru asta, trebuie să le și conștientizeze. Dar cei care pot face asta sunt puțini și, e adevarat, oamenii de calitate și destul de sănătoși, sunt și mai puțini; de asta, cu atât mai mult, e nevoie de răbdare si căutări intense. Statisticile arată ca doar 5% dintre relații sunt cu adevărat funcționale. Nu faceți ochii mari, faptul ca vă suportați pe termen lung nu înseamnă că vă iubiți sau că aveți o relație funcțională. Sper că v-am atras atenția și până când vă veți găsi o pereche potrivită, fiți ok cu voi înșivă, bucurați-vă de viată. Zâmbiți, viața e frumoasă!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Cum să faci bani în România

Nu, nu furând. Știu că mulți dintre voi nu cred în faptul că România e o țară cu potențial economic, dar e. Corupția din țara noastră vrea să ne facă să credem că suntem o țară săracă și cei corupți ne-au făcut să ne pierdem speranța și să ne lăsăm păgubași când vine vorba de a face bani.

Sunt o româncă săracă ca mulți dintre voi și când zic „săracă” mă refer la faptul că deși am un acoperiș deasupra capului – trăiesc de azi pe mâine dintr-un salariu și nu-mi mai rămâne timp pentru altceva, dar asta și vrea statul nostru, să ne mănânce banii și sănătatea astfel încât să rămânem o adunătură de blegi, de involuați și de nepretențioși care se mulțumesc cu ce primesc.

Vreau să mă adresez tuturor celor care vor mai mult de la viață – calea îmbogățirii nu este ușoară dacă nu furi, e adevărat, dar va merita pentru cine va depune efortul.

Am să scriu și pentru cei care vor porni de jos și pentru cei care deja au ceva capital dar nu știu ce să facă cu el. Este general valabil faptul că trebuie să vă informați cu privire la orice vreți să faceți dacă nu vreți să o dați în bară. Așadar, puneți mâna pe cărți scrise de cei mai mari antreprenori ai lumii, nu-i stiți? google. Informați-vă cu privire la tot ce vă e necesar – comunicare, psihologie, educație financiară și personală.

Cei care pornesc de la nivelul de angajat, economisiți bani pentru a avea o siguranță financiară oricând, dacă nu veți reuși să faceți o afacere, măcar veți avea siguranța zilei de mâine pentru câteva luni/ani în cazul în care sursa voastră de venit ia o pauză. Cum? economisiți minim 10% din fiecare venit al vostru. Nu vă atingeți de acei bănuți, eventual, îi puneți într-un cont de economii. Acest sfat l-am primit și eu din cartea „CEL MAI BOGAT OM DIN BABILON” scrisă de George S. Clason, pe care mi-a recomandat-o cineva drag în 2011 și tot de atunci am pus în aplicare această regulă. Vi-o recomand și eu vouă. Personal, am alocat un fond și pentru problemele legate de sănătate pentru că, într-o țară plină de probleme, e inevitabil să nu te îmbolnavești sau să nu te îmbolnăvească sau să te rănească alții. Un alt sfat, atât pentru cei care stau mai prost cu disciplina cât și pentru ceilalți, este să mai puneți o sumă de maxim 10% pentru distracție, pe care, dacă simțiți nevoia aprigă de ceva distractiv sau să cheltuiți banii, în funcție de sumă, la sfârșit de lună sau la 2-3 luni puteți să-i cheltuiți. Este o răsplată psihică pentru efortul pe care-l depuneți pentru a economisi. Desigur, pentru a face toate astea e nevoie de disciplină și asta înseamnă să renunțați la multe cheltuieli inuntile din viața voastră. Pentru a vă face un plan, din nou, vă recomand să citiți și, ca să aveți un start vi-l recomand pe Eusebiu Burcaș de unde puteți obține gratuit e-bookul „Controlează-ți banii”.  De asemenea, există pentru fiecare om o ecuație financiară care de multe ori este Venituri – Cheltuieli = Economii. Ei bine, ecuația asta este destul de păguboasă și cel mai ușor de realizat. Ecuația corectă, însă, este Venituri – Economii = Cheltuieli. Era și o glumă pentru noi aștia săraci, „Ție îți rămân bani la sfârșitul lunii sau lună la sfârșitul banilor?”. Referitor la economii am un citat pentru voi – „Diferența dintre săraci și bogați este că săracii cheltuiesc banii și economisesc ce rămâne, pe când bogații economisesc banii și cheltuiesc ce rămâne.” Jim Rohn.

Deci, v-am lămurit? puneți mâna pe economii, gestionați-vă banii, înarmați-vă cu răbdare și citiți cât mai multe cărți folositoare legate de educația financiară, va merita. Cei care sunteți tineri, aveți timp, nu-l irosiți! Folosiți-vă de el pentru a vă informa și a vă face o viață frumoasă devreme și nu la pensie.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Acțiunile reprezintă alegeri, nu fapte predestinate.

Am citit un articol al unui anume Bogdan Stoica, care m-a intrigat foarte tare. El spune ceva de genul că un barbat e interesat în primul rând de sex când caută o femeie, respectiv de frumusețea fizică a acesteia pentru ca să-l incite și că restul lucrurilor bune la ea sunt doar bonus.

Probabil multi dintre barbati sunt de acord cu el, posibil toți. Eu vorbesc însa din punctul de vedere al unei femei: nu-mi place să fiu vazută ca un consumabil, frumos ambalat, atractiv, pregătit să satisfacă nevoile clientului. Dacă un bărbat nu e familiarizat cu sentimentul de care vorbesc, îl sfătuiesc să intre într o cușcă în care stă un leu flămând. Așa, va afla sentimentul de frică provocat de privirea bestiei flamânde „urmează să fiu mâncat…”. Să nu mai vorbim de faptul ca uneori prădătorii se mai și „joaca”, prin acel joc al pândei, al vânatului în sine. Așa se simt si unele femei, cu siguranță, poate majoritatea, când bărbații vin la ele cu propuneri indecente, cu nerabdare, „flămânzi”.

Nu cred că bărbatul e o ființă proastă, așa cum spune Stoica, că îl interesează doar sexul, în primul rând sexul, altfel, de ce marii filozofi sunt bărbați? consider ca bărbatul, fiind om, e ființă rațională și ar trebui să calibreze lucrurile.

Ați văzut filmul „Twilight”? dacă nu, vi-l recomand. Dincolo de părerile de rău ale unora care l-au urmărit, filmul pune în evidență câteva lucruri omenești, morale. Pentru cei care nu știu o să spun pe scurt la ce ma refer:

Faptul că grupul, familia Cullen, erau vampiri, trăia deceniu după deceniu mutându-se pentru a nu li se afla adevarata natură și că se hrăneau „artificial”, adică cu sânge de animal și nu uman, reprezintă o alegere morală. Ei au ales să nu rănească oamenii, care nu aveau nicio vină, doar pentru faptul că puteau. Cel mai tânăr dintre ei, Edward Cullen, a înțeles ca are o putere incredibilă față de oameni și se simțea vinovat pentru asta, motiv pentru care a ales să nu o folosească împotriva lor, ci să-i apere de nedreptatea lumii în care trăiesc, un alt lucru moral.  Alte câteva sunt ilustrate în relația cu femeia iubită. Pentru alte concluzii vă invit să vizionați acest film.

Pentru o femeie e important ca bărbatul să aibă multe calități, oare bărbatul se mulțumește doar cu sex? mi se pare greu de crezut, mai ales că am întâlnit cel puțin trei bărbați care au lăsat femei de la care primeau sex excelent, pentru femei cu care aveau lucruri mai profunde în comun.

Așadar, precum femeile, și bărbații pot alege rațional și complex, nu instinctual și minimal. Totul e o alegere, în funcție de caracter și dezvoltare personală.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.