Ieșirea din tiparul social considerată o „crimă”

Acum câteva zile am avut o discuție pe chat cu o cunoștință și este pentru a nu știu câta oară când mă pune pe gânduri. Articolul îl scriu ca un impuls la un alt articol pe care l-am citit mai devreme apropo de Escapism (dacă nu știți ce e, uitați aici articolul respectiv). Discuțiile sau subiectele nu au mare legătură însă la ceea ce mă gândesc eu este legat de incapacitatea multor oameni de a face ceea ce trebuie și nu ceea ce le convine. Ca să înțelegeți la ce mă refer, vă las să citiți conversația și apoi voi spune concluziile:

Eu:  Hei! Ce mai faci ?

El: Buna Anca! Sunt ok mulțumesc!

Eu: Super. Ce planuri de viață mai ai?

El: Merg înainte ….zic. Tu?

Eu: Eu am muuulte planuri de viață.

El: Am văzut ca iti este bine 🙂

Eu: Daca vrei, îți povestesc.

El: Normal.

Eu: Dap, îmi merge bine; lucrez să-mi meargă și mai bine.

El: Foarte bine, bravo!

Eu: Mulțumesc. Am ieșit din capcana aia în care pică toată lumea..cu societatea..am început să gândesc altfel și să mă concentrez pe ce e important.

El: Jobul? licența?

Eu: Jobul..același de 1 an, mi-au mărit salariul cu ocazia împlinirii a un an. Licența am luat-o astă vară.

El: Felicitări!

Eu: Ideea e că pe iubitul meu l-am cunoscut după ce am început să mă schimb eu. Și viața financiară a început să mi se schimbe din ce în ce în mai bine și..acum asta fac, învăț cât mai multe pe parte de educație financiară ca să-mi asigur pensia și nu numai.

El: Asta-i bine …,daca ai învățat din viata.

Eu: Am învățat, mai am multe de învățat..momentan am scăpat de o grijă – am scăpat de facultate și de iubirile toxice.

El: Dar pensie? :)) drum lung.

Eu: Da..drum lung dar tu crezi că eu mai aștept ceva de la statul român? tu crezi că eu o să mai am pensie?

El: Nu știu.

Eu: Nu o sa am..trebe de acum să-mi asigur un venit pt atunci. Dacă vor fi bani în plus cu atât mai bine dar dacă sunt în minus… Nu vreau s-ajung ca bătrânii aia singuri și neajutorați..eventual fără casă și în maxim de sărăcie și boli.

El: Bănuiesc că te referi la pensia alternativa. Nu știm ce ne rezerva viata….important este sa ne-o facem mai ușoara.

Eu: Nu..e un fel de a spune „pensie”..nu mă refer la pensie în sine ci la un venit suplimentar din investiții care să substituie o pensie, respectiv care să-mi asigure traiul zilnic la bătrânețe.

El: Bucură-te de tinerețe ….bătrânețea este ,,urâta”.

Eu: Păi mă bucur, dar n-am ce să fac pt că nu e ca și cum pot să aleg să nu îmbătrânesc.

El: Offf….mai ai pana atunci….mai sunt niște etape

Eu: Ce etape?

El: Pai căsnicie, mamă…

Eu: Ma gândeam că s-ar putea să spui asta dar nu sunt și etapele mele; sunt ale altora… Eu nu vreau copii.

El: Egoism??? sau frică?

Eu: Nu, niciuna. Consider că lumea asta nu e pregatită pt suflete noi, nu merită copii din partea mea.

El: Tu știi ce si cum dar consider ca-i greșit ce spui.

Eu: Dacă-mi dai și niște argumente, poate iau în considerare.

El: Când vei fi pregătită vei simți, iti vei dori copii.

Eu: Nu are nicio legătură cu ce mi doresc eu, este o decizie cântărită, rațională. Nu întotdeauna trebuie să facem ce ne dorim, cu atât mai mult cu cât implică și pe alții.

El: Dacă nu faci ce simți care-i rostul?

Eu: Faci ceea ce e corect.

El: Asa crezi tu.

Eu: Lumea de aia a ajuns aici..că fiecare a făcut ce a simțit fără să se gândească cum sunt impactați ceilalți.

El: Stii faza cu paharul pe jum plin/gol.

Eu: Nu știu

El: Eeee

Eu: Anyway…asta e ceea ce cred eu.

El: Da, fiecare face ce crede/alege.

Concluzia? pe fiecare-l doare-n c*r de ceilalți, important e să-ți îndeplinești dorințele cu orice preț…iar dacă gândești diferit, e greșit! Toxica mentalitate, zău! Cand o sa invatati ca nu sunteti singuri pe lumea asta si daca vreti sa scoateti voi nu stiu ce caramida din nou stiu ce zid ca va place culoarea si o vreti, nu va ganditi ca se va prabusi tot zidul peste ceilalti sau ca poate avea un scop de aparare si distrugeti o natiune. Nu pot sa-i inteleg pe unii oameni, oameni maturi, trecuti prin viata, cititi si gandesc in halul asta…. am mai spus si in alte articole, in conditiile astea vreti sa faceti copii? cand pe fiecare-l doare c*r de ceilalti? ce natie sunteti? chiar nu mai exista ratiune in voi? treziti-va. Daca nu va treziti, macar urmati exemplul altora care inteleg viata mai bine decat voi. Viata nu e despre voi, nu este despre ceea ce primesti ci e despre ceea ce oferi. Asa cum voua vi s-a oferit viata ca dar, daruiti si voi ceva, nu mai fiti rai, nu mai fiti egoisti, nu mai fiti indiferenti. Incercati sa analizati putin, uitati-va cata suferinta e provocata in jur de oameni lacomi, puternici si egoisti in acelasi timp, nu fac altceva decat sa traiasca pentru ei, sa calce pe cadavre.. si iau ceva cu ei? nu, dar culmea! Lasa mostenitorilor lor… precum animalele, nu se ingrijesc decat de propriile rude. Nu pot sa inteleg mentalitatea asta, nu m-a crescut nimeni asa, am crescut, practic, fara parinti, mama s-a imbolnavit cand aveam 11 ani, de atunci n-a mai putut sa mearga, sa iasa din casa, n-a mai avut cum sa ma educe. Tata era un alcoolic, n-a avut ce sa ma invete, a murit cand eu aveam 16 ani. Am invatat singura, n-am citit mult dar am observat o gramada de lucruri oriunde m-am dus si nu-mi vine sa cred cum poate sa fie lumea. Nu am invatat nici din carti nici de la alti oameni sa fiu om ci pur si simplu simt cum trebuie sa fiu pentru ca nici mie nu mi-ar placea ca altii sa-mi faca asta. DOAR LA ASTA MA RAPORTEZ. Chiar nu se poate? am speranta ca va veti trezi la un moment dat…

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: