Mesaj

Poate nu interesează pe nimeni ce gândesc dar acționez după principiul „oferă ceea ce ai vrea să primești” așa că, îmi deschid mintea și spun ceea ce-mi doresc și mărturisesc ceea ce sunt. Asta mi-ar plăcea să văd și de la ceilalți, dar, nu știu dacă voi primi și nu știu nici dacă va fi apreciat faptul că eu o fac.

Sunt convinsă că nu voi înțelege niciodată natura umană, este mult prea diversificată dar îmi doresc enorm s-o văd fericită. Îmi doresc enorm să văd doar oameni sănătoși psihic și fericiți, lipsiți de ură, de frustrări, de lacrimi, de invidie. Sigur, bolile, loviturile și tot ceea ce ne afectează fizic poate exista în continuare, să spunem, pentru că atâta timp cât nu cunosc originea noastră, a oamenilor, și a universului, este un lucru normal, însă sentimentele… sentimentele sunt ceva ce putem controla, de ce să alegem să facem rău când putem face bine? voi vă simțiți bine când vi se răspunde cu o mutră urâcioasă sau cu un zâmbet? gândiți-vă, ce-ați vrea să primiți?

Se spune că dacă vrei să schimbi lumea să începi cu tine. Trebuie să fiți conștienți fiecare dintre voi că trebuie să oferiți ceea ce vreți să primiți și să nu vă opriți niciodată din a oferi ci doar să învățați să vă protejați, să fiți precauți. Bunătatea este relativă, la fel și răutatea și multe alte sentimente. Sigur, oamenii pot interpreta cum vor și cât vor dar există un lucru la care ne putem raporta – la noi. Dacă te iubești îndeajuns, vei fi în stare să compari ceea ce este bine și ceea ce este rău, cum ai vrea să ți se răspundă și ce ai vrea să ți se ofere și să-ți imaginezi inversul, adică să te pui în pielea celuilalt. Este atât de simplu. De exemplu – un om vine și-ți cere ajutorul și tu îi spui cu frumosul că nu îl (mai) poți ajuta și el insistă iar tu te enervezi și țipi pentru că-l consideri un nesimțit/idiot. El la rândul lui se va supăra că ai țipat și te va considera un om cu rea voință. Ce se poate face în cazul ăsta? dacă îi explici în continuu cu frumosul și nu va înțelege, tot se va ajunge la o fisură, dacă îl ignori și se va supăra, iar s-a ajuns la o fisură. Întrebarea este, cum trecem mai departe și să înțelegem ceva din această situație? răspunsul este: pune-te în locul lui și nu mai naște sentimente ce n-ar trebui născute – dacă eu aș bate la cap pe cineva să m-ajute și acel cineva îmi spune că nu poate, am dreptul să mă supăr? nu, aș fi urât. Dacă eu aș fi bătut la cap cu ceva când am spus că nu pot răspunde la acea cerință, mi-ar plăcea să fiu ignorat și să fiu bătut la cap în continuare ciuda răspunsului meu? nu, deci, mi-ar veni să țip, atunci el este ăla urât. Este atât de simplu. Ăsta a fost un exemplu pe care să-l priceapă toată lumea iar acum o să vă dau exemplul meu personal.

Nu am mulți prieteni, ba, am foarte puțini și chiar foarte puține cunoștințe. Le-am redus intenționat în ultimii ani și o voi mai face, i-am făcut să mă uite. Cum? m-am îndepărtat de persoanele care nu reprezentau un interes real pentru mine și astfel a fost și invers, eu nu mai reprezentam un interes real pentru ele. De ce? pentru că nu erau ceea ce-mi doresc să văd în lume respectiv dezvoltare, bunătate, inteligență, ajutor, reciprocitate. M-am îndepărtat de individualiști, de pesimiști, de egoiști, de urâcioși, de indiferenți, de răi, de proști, de plângăcioși, de leneși și de cei delăsători, respectiv, de persoanele de la care nu am ce învăța și care nu ma pot ajuta în dezvoltarea mea și în dezvoltarea lumii ca întreg, dezvoltarea binelui. Acesta este motivul pentru care nu mai accept oameni ușor în viața mea. Ce caut? caut opusul lor, caut oameni inteligenți, oameni iubitori, oameni care vor mai mult și pentru ceilalți nu doar pentru ei înșiși. De ce mă vor accepta dacă îi voi găsi? simplu, pentru că sunt ca ei. Pentru că și eu aș face la fel pentru alții. Chiar dacă ei îmi sunt superiori, eu le arăt că am calitățile necesare pentru a merita ajutorul lor pentru că nu îl irosesc. Le arăt că vreau să devin ca ei și chiar mai bună și nu vreau să profit de pe urma lor. La fel aș proceda și eu, dacă cineva, mai slab în gândire decât mine, mai prost, mai sărac, mai jos în orice fel decât mine, vine la mine și îmi spune că vrea să îl ajut să fie ca mine (ca situație) sau unde sunt eu (că mai mult nu pot), sau să învețe de la mine, voi încerca să fac acest lucru, fără să clipesc și fără să cer nimic în schimb. Pentru că asta este ceea ce ne aseamănă, dorința de evoluție. În rest, am conștientizat că timpul meu este valoros și nu-l pot pierde cu oricine doar pentru că așa își dorește acel cineva, trebuie să merite.

Așadar, vreau să vă spun asta – dacă vi se pare că cineva nu vă acceptă în viața lor, poate că este din cauză că nu meritați, nu pentru că sunt ei aroganți. Nu mai fiți superficiali și încercați să oferiți ceva atunci când cereți, nu mai plecați de la premiza că vi se cuvine. Să nu înțelegeți greșit situația, dacă vreți cu adevărat să schimbați ceva în bine în viața voastră, în lume sau în viața cuiva, plecați urechea, acceptați, nu judecați, analizați și trageți concluziile bine gândite, apoi acționați în sensul schimbării.

Sursa de inspirație – primit și refuzat o cerere de prietenie pe facebook. Motivul? voia să fim prieteni pentru două hobbyuri ce le-avem în comun. I-am răspuns că putem să le avem în comun și dacă nu suntem unul în lista celuilalt de prieteni. A râs. The end.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: