Orice job ai avea, fă-l bine!

Se presupune că oamenii care au locuri de muncă „de jos” sunt oameni nu foarte inteligenți, și în mare parte, e adevărat, însă la fel de adevărat este că acești oameni sunt foarte importanți și acest articol este dedicat tuturor, inclusiv lor.

Știți cum e? majoritatea oamenilor se poartă urât cu muncitorii, cu gunoierii, cu femeile de serviciu, cu orice om care are un loc de muncă fizică, în principiu (pentru că, de obicei, munca fizică este asociată cu lipsa de inteligență – nu-ți folosești creierul, ok, folosește-ți mâinile și picioarele) sau îi desconsideră, dar puțini se gândesc că dacă n-ar fi ei n-am mai avea în clădirile de birouri toalete curate, n-am mai avea clădiri ridicate, n-am mai avea cum să scăpăm de gunoiul și deșeurile lăsate în urma consumului etc.

Ideea este că fiecare om care muncește, indiferent de slujbă, fie că vrem, fie că nu, are un rol important în societate și depindem de el și rugămintea mea este către toată lumea ca indiferent de locul de muncă pe care-l are, să și-l respecte și să-l respecte și pe al celorlalți și să încerce să și-l facă cât de bine poate pentru că, chiar dacă nu este ceea ce îi place, chiar dacă nu este ceea ce a ales sau atât a putut să aleagă, va fi apreciat acel lucru dacă este făcut BINE.

Este păcat, și-mi pare rău, sincer, că majoritatea comportamentelor negative aparțin oamenilor needucați și tot ei au munca grea de făcut și totodată munca de care ceilalți depind foarte mult. Mă întreb, cum ar fi dacă ar exista o lume în care munca pe care o faci sau care ți-a fost dat să o faci, ar fi făcută cu plăcere și foarte bine și de către niște oameni care chiar au ales să facă asta pentru că ar putea să o transforme în artă?

Bănuiesc că multe dintre aceste joburi vor dispărea în viitor datorită tehnologiei care avansează și poate înlocui multe lucruri făcute de om însă este clar că oamenii care programează acea tehnologie să facă anumite treburi vor avea mereu de muncă și va trebui mereu să muncească bine pentru ca lucrurile să funcționeze cum trebuie însă până atunci, ce-ar fi să ne acceptam cu toții rolul și să ne facem treaba cu mândrie? pentru că, dacă la prima vedere pare ceva josnic, de fapt, este un lucru extrem de important și contribuie la bunăstarea întregii societăți.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

De ce rămân oamenii fără bani

Cel mai ușor răspuns este acela că „îi cheltuiesc” dar nu asta este problema, problema este că îi cheltuiesc fără cap și doar pentru că îi au (de fapt nu-i au). “Cu banii pe care nu-i au, oamenii cumpără lucruri care nu le trebuie, pentru a impresiona persoane care nu contează” Will Smith.

Dacă nu te naști bogat, ai doar o alternativă de a-ți îmbunătăți situația financiară respectiv aceea de a economisi și, ulterior – eventual – de a investi inteligent. Mulți cred că atunci când vor câștiga mai bine le vor ajunge banii. Greșit – majoritatea oamenilor, odată cu creșterea veniturilor, își cresc și cheltuielile, de parcă ar fi vreo regulă. Tot majoritatea oamenilor sunt tentați să cheltuiască cât câștigă dar „am bani” nu înseamnă „îmi permit”. Țin să vă anunț că odată cu creșterea veniturilor voastre nu v-au crescut și nevoile. Strictul  necesar rămâne același dar oamenii pur și simplu nu se pot abține să nu-și cheltuiască toți banii. „Modul în care tratezi 1 leu este modul în care tratezi 1000 de lei şi nu vei câştiga mai mult până când nu ai grijă de banii tăi şi nu îi utilizezi inteligent.” Eusebiu Burcas

Cine vrea o viață mai bună trebuie să respecte o serie de reguli:

  1. Economisiți din banii câștigați, eventual împărțiți-i pe fonduri (pentru investiții, pentru distracție, pentru sănătate, fond de urgență etc) și încercați să vă încadrați în cheltuielile necesare lunare.
  2. Dacă vă rămân bani chiar și din cei pe care-i aveați rezervați pentru cheltuieli, nu-i nimic, economisiți-i și pe aceia, în felul acesta, când vor apărea cheltuieli neprevazute, nu vă vor surprinde descoperiți.
  3. Disciplinați-vă și abțineți-vă de la cumpărături doar pentru că „vă permiteți” (pentru ca nu vă permiteți, o să revin mai târziu asupra acestui termen). Inteligența emoțională joacă un rol foarte important în gestionarea banilor.
  4. Gândiți-vă la viitor – luați în considerare cheltuieli neprevăzute.
  5. Renunțați la snobism și la „ce crede lumea” – nu vă mai cumpărați telefoane noi/scumpe, haine, accesorii și așa mai departe de care nu aveți nevoie. Bogații nu își ridică niciodată standardul de viață, sau și-l ridică foarte rar și cu foarte puțin; ei poartă aceleași haine, folosesc aceleași lucruri și nu își ridică nivelul de cheltuieli doar pentru că pot, ci își ridică nivelul de economii și investiții.
  6. Folosiți lucrurile până când se strică și nu doar până când „se învechesc”, respectiv rezumați-vă la partea utilă și nu mai luați prea mult în considerare partea estetică.
  7. Nu faceți risipă de nimic – mâncare, produse de îngrijire personală, apă, curent, consumabile de orice fel etc.

Cam astea ar fi câteva din regulile pe care le respectă orice om care are grijă de banii lui și reușește sau va reuși de cele mai multe ori să-i și înmulțească fără probleme.

Revenind la ideea de „a-ți permite” – să-ți permiți înseamnă că atunci când dai niște bani pe ceva anume nu le vei simți lipsa nici pe moment și nici peste un an însă dacă îți cumperi ceva acum pentru că, fizic, ai banii respectivi, și peste o săptămână apare nu știu ce cheltuială neprevazută și nu ai bani să o acoperi, înseamnă că nu ți-ai permis să îți cumperi acel lucru care te-a lăsat fără bani. Și această situație poate îmbrăca multe forme în funcție de sumele cheltuite, de banii economisiți, de situația financiară generală, de cheltuielile sau tipurile de cheltuieli neprevăzute care apar și așa mai departe.

Recomand să citiți toate articolele mele din categoria „financiar” și veți înțelege la ce mă refer.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Mesaj

Poate nu interesează pe nimeni ce gândesc dar acționez după principiul „oferă ceea ce ai vrea să primești” așa că, îmi deschid mintea și spun ceea ce-mi doresc și mărturisesc ceea ce sunt. Asta mi-ar plăcea să văd și de la ceilalți, dar, nu știu dacă voi primi și nu știu nici dacă va fi apreciat faptul că eu o fac.

Sunt convinsă că nu voi înțelege niciodată natura umană, este mult prea diversificată dar îmi doresc enorm s-o văd fericită. Îmi doresc enorm să văd doar oameni sănătoși psihic și fericiți, lipsiți de ură, de frustrări, de lacrimi, de invidie. Sigur, bolile, loviturile și tot ceea ce ne afectează fizic poate exista în continuare, să spunem, pentru că atâta timp cât nu cunosc originea noastră, a oamenilor, și a universului, este un lucru normal, însă sentimentele… sentimentele sunt ceva ce putem controla, de ce să alegem să facem rău când putem face bine? voi vă simțiți bine când vi se răspunde cu o mutră urâcioasă sau cu un zâmbet? gândiți-vă, ce-ați vrea să primiți?

Se spune că dacă vrei să schimbi lumea să începi cu tine. Trebuie să fiți conștienți fiecare dintre voi că trebuie să oferiți ceea ce vreți să primiți și să nu vă opriți niciodată din a oferi ci doar să învățați să vă protejați, să fiți precauți. Bunătatea este relativă, la fel și răutatea și multe alte sentimente. Sigur, oamenii pot interpreta cum vor și cât vor dar există un lucru la care ne putem raporta – la noi. Dacă te iubești îndeajuns, vei fi în stare să compari ceea ce este bine și ceea ce este rău, cum ai vrea să ți se răspundă și ce ai vrea să ți se ofere și să-ți imaginezi inversul, adică să te pui în pielea celuilalt. Este atât de simplu. De exemplu – un om vine și-ți cere ajutorul și tu îi spui cu frumosul că nu îl (mai) poți ajuta și el insistă iar tu te enervezi și țipi pentru că-l consideri un nesimțit/idiot. El la rândul lui se va supăra că ai țipat și te va considera un om cu rea voință. Ce se poate face în cazul ăsta? dacă îi explici în continuu cu frumosul și nu va înțelege, tot se va ajunge la o fisură, dacă îl ignori și se va supăra, iar s-a ajuns la o fisură. Întrebarea este, cum trecem mai departe și să înțelegem ceva din această situație? răspunsul este: pune-te în locul lui și nu mai naște sentimente ce n-ar trebui născute – dacă eu aș bate la cap pe cineva să m-ajute și acel cineva îmi spune că nu poate, am dreptul să mă supăr? nu, aș fi urât. Dacă eu aș fi bătut la cap cu ceva când am spus că nu pot răspunde la acea cerință, mi-ar plăcea să fiu ignorat și să fiu bătut la cap în continuare ciuda răspunsului meu? nu, deci, mi-ar veni să țip, atunci el este ăla urât. Este atât de simplu. Ăsta a fost un exemplu pe care să-l priceapă toată lumea iar acum o să vă dau exemplul meu personal.

Nu am mulți prieteni, ba, am foarte puțini și chiar foarte puține cunoștințe. Le-am redus intenționat în ultimii ani și o voi mai face, i-am făcut să mă uite. Cum? m-am îndepărtat de persoanele care nu reprezentau un interes real pentru mine și astfel a fost și invers, eu nu mai reprezentam un interes real pentru ele. De ce? pentru că nu erau ceea ce-mi doresc să văd în lume respectiv dezvoltare, bunătate, inteligență, ajutor, reciprocitate. M-am îndepărtat de individualiști, de pesimiști, de egoiști, de urâcioși, de indiferenți, de răi, de proști, de plângăcioși, de leneși și de cei delăsători, respectiv, de persoanele de la care nu am ce învăța și care nu ma pot ajuta în dezvoltarea mea și în dezvoltarea lumii ca întreg, dezvoltarea binelui. Acesta este motivul pentru care nu mai accept oameni ușor în viața mea. Ce caut? caut opusul lor, caut oameni inteligenți, oameni iubitori, oameni care vor mai mult și pentru ceilalți nu doar pentru ei înșiși. De ce mă vor accepta dacă îi voi găsi? simplu, pentru că sunt ca ei. Pentru că și eu aș face la fel pentru alții. Chiar dacă ei îmi sunt superiori, eu le arăt că am calitățile necesare pentru a merita ajutorul lor pentru că nu îl irosesc. Le arăt că vreau să devin ca ei și chiar mai bună și nu vreau să profit de pe urma lor. La fel aș proceda și eu, dacă cineva, mai slab în gândire decât mine, mai prost, mai sărac, mai jos în orice fel decât mine, vine la mine și îmi spune că vrea să îl ajut să fie ca mine (ca situație) sau unde sunt eu (că mai mult nu pot), sau să învețe de la mine, voi încerca să fac acest lucru, fără să clipesc și fără să cer nimic în schimb. Pentru că asta este ceea ce ne aseamănă, dorința de evoluție. În rest, am conștientizat că timpul meu este valoros și nu-l pot pierde cu oricine doar pentru că așa își dorește acel cineva, trebuie să merite.

Așadar, vreau să vă spun asta – dacă vi se pare că cineva nu vă acceptă în viața lor, poate că este din cauză că nu meritați, nu pentru că sunt ei aroganți. Nu mai fiți superficiali și încercați să oferiți ceva atunci când cereți, nu mai plecați de la premiza că vi se cuvine. Să nu înțelegeți greșit situația, dacă vreți cu adevărat să schimbați ceva în bine în viața voastră, în lume sau în viața cuiva, plecați urechea, acceptați, nu judecați, analizați și trageți concluziile bine gândite, apoi acționați în sensul schimbării.

Sursa de inspirație – primit și refuzat o cerere de prietenie pe facebook. Motivul? voia să fim prieteni pentru două hobbyuri ce le-avem în comun. I-am răspuns că putem să le avem în comun și dacă nu suntem unul în lista celuilalt de prieteni. A râs. The end.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Trebuie să mergem la școală/liceu/facultate?

Asta este un articol pentru persoane prea tinere sau pentru persoane imature care cred că în viață se pot obține lucruri bune și fără muncă. Vă înșelați, totul se obține prin diverse forme de muncă, de voi depinde doar CUM alegeți să munciți.

Acum câteva zile, Vlad Grigorescu a făcut un video în care se dezbătea subiectul bacalaureatului, că dacă trebuie luat sau nu și așa mai departe.

Eu o să vă spun părerea mea, mai ales prin prisma faptului că abia ieri (18 iulie) mi-am dat licența și sunt oficial absolventă a facultății de informatică din cadrul ASE-ului. M-am chinuit cu ea, nu am fost o elevă eminentă și am făcut 6 ani de facultate și am așteptat încă 1 an să dau licența dar asta a fost mai mult pentru că, este o facultate grea, de prestigiu, care merita terminată, și am avut aceasta ambiție, să o termin însă nu era singurul motiv. Am cheltuit mulți bani și am consumat mult timp în această facultate, așadar nu voiam să fie degeaba, în plus, aveam nevoie de o diplomă pentru scutirea de impozit. Pentru cine nu știe, cei care lucrează în domeniul IT și au facultatea terminată, cu licență, sunt scutiți de cei 16% impozit pe salariu.

Bun, revenind la întrebarea din titlu, situația stă în felul următor: avem o societate construită prost, un sistem de învățământ prost implementat și suntem forțați să ne aliniem cu turma; partea proastă intervine din cauza faptului că toți suntem diferiți și suntem capabili mai mult de anumite lucruri decât de altele, fiecare dintre noi.

Ce pot să spun este că majoritatea oamenilor pot termina școala, unii mai greu, alții mai ușor, la fel și liceul, și chiar facultatea. Totodată cu această implementare, ni se dă și impresia că nu prea avem ce face, și nu suntem învățați să gândim singuri și să ne descoperim vocația, așa că, majoritatea dintre noi se conformează să facă școala. Așa am fost și eu însă ce vreau să spun este că nu regret. M-a ajutat în găsirea unui loc bun de muncă și suficient de flexibil încât să pot face și altceva pe lângă, respectiv, să-mi construiesc o situație financiară mai bună.

Ideea este următoarea – dacă nu știi ce vrei de la viață, dacă nu știi să faci nimic concret, dacă nu știi cum îți vei câștiga pâinea, du-te la școală, du-te la liceu și fă și o facultate însă facultatea nu o face doar ca să fie, caută una care te va ajuta în domeniul tău sau care este căutată, pentru că dacă o faci doar ca să fie făcută nu te va ajuta la nimic, vei pierde timp, energie și bani, degeaba. Ideea este că fără să faci măcar liceul, în societatea din ziua de azi nu ai NICIO ȘANSĂ DACĂ NU ȘTII CE VREI. Așadar, fă școala, să ai diploma acolo, să te poți angaja măcar ca orice până descoperi din ce poți face mai mult și mai bine.

Dacă știi deja ce vrei, well, nu mai trebuie să-ti spun eu ce să faci dar, în mare, te-aș sfătui să devii cât mai bun în acel domeniu pe care l-ai ales, să înveți în permanență. Însă, indiferent de ce vei alege, trebuie să fii conștient de faptul că NIMIC pe lumea asta nu se obține UȘOR. Tot va trebui să muncești, fie că o faci învățând și obținând un loc bun de muncă, fie că o faci învățând pentru tine și dezvoltându-ți propriile abilități, tot va trebui să muncești, mult!

Așadar, trebuie să mergem la școală/liceu/facultate? prima aș spune că este obligatorie, măcar 8 clase, când ești copil și oricum habar nu ai pe ce lume ești, fă-le, apoi învață mai mult din ceea ce-ți dorești și poți face asta fie ducându-te la un liceu de profil, fie învățând acasă și muncind la planurile tale care te vor ajuta să-ți câștigi existența. Iar în cazul în care nu știi ce vrei, repet, ia-ți diplomele, sunt singura ta șansă.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Populația planetei din punct de vedere financiar

Am avut astăzi o discuție cu un amic referitor la categoria de populație din care fac parte din punct de vedere financiar și i-am spus că vreau să mă îndrept către zona de independența financiară, deocamdată, și am discutat puțin pe această temă pentru că fiecare din noi vede zona de independență financiară în mod diferit.

Am să încep să vă spun de unde am scos eu aceste 4 categorii: păi, le-am citit în ghidul financiar al lui Eusebiu Burcaș despre care v-am mai pomenit. În ghidul lui spune că populația planetei este împărțită în 4 mari procentaje din punct de vedere financiar respectiv aproximativ 69% este reprezentată de haosul financiar, aproximativ 22% este reprezentată de siguranța financiară, aproximativ 7% este reprezentată de independenții financiar și mai puțin de 1% de cei bogați (procentele au fluctuat cu siguranță de acum câțiva ani însă cred că este un reper bunicel, încă valabil). Bun, să le luăm pe rând.

Ce înseamnă „haos financiar”? aici se pot încadra mai multe categorii de oameni printre care:

  • cei care au datorii – inclusiv credite
  • cei care cheltuiesc toți banii câștigați, se împrumută la alții și nu au niciun fel de economii
  • cei care nu au niciun fel de educație financiară – sunt întreținuți de alte persoane și cheltuiesc banii pe tot felul de lucruri inutile

Categoria „siguranță financiară” este formată din oameni care au suficient de mulți bani economisiți în așa fel încât, dacă își pierd principala sursă de venit, să poată trăi minim câteva luni (6 luni, în principiu) la aceleași standarde. Ca idee, ca să puteți afla care este ZONA VOASTRĂ de siguranță financiară – puteți să vă monitorizați cheltuielile pe 6 luni de zile și așa aflați cam cât cheltuiți într-o lună și care este suma pe care ar trebui să o aveți economisită pentru a trăi cele câteva luni la aceleași standarde. Nu sunt luate în considerare cheltuielile extraordinare, evident.

Am ajuns și la zona de „independență financiară”. Aceasta, din punctul meu de vedere, este formată din oameni care au cel puțin două surse mari de venit, nu sunt afectați ca standard de viață dacă pierd temporar una din sursele de venit, nu pot fi „concediați” și fac bani chiar și când se distrează, respectiv, banii lor muncesc pentru ei pentru ca ei să se poată distra.

Amicul meu spune că pot fi considerați independenți financiar și cei care sunt experți într-un domeniu și pot fi plătiți într-o oră cât alții în 8 și că, spre deosebire de afaceriști, ei nu trebuie să „păzească” sursa de venit. Să zicem că este și așa însă, după părerea mea, intră în contradicție cu faptul că ei nu fac bani decât când muncesc chiar dacă câștigă mai mulți bani decât alții, în același interval de timp. Contează și ce fac cu acei bani după ce i-au câștigat, căci dacă doar îi cheltuiesc, părerea mea este că nu sunt în zona de independență financiară.

Ultima categorie, cea a bogaților, nu cred că mai are nevoie de o descriere, este clar că ei au bani cu nemiluita, nu se uită la cheltuieli când este vorba despre achiziții de bunuri personale și așa mai departe, iar banii lor prezenți ar putea să le asigure un trai foarte bun pentru tot restul vieții fără măcar să mai ridice un deget pentru asta.

Voi din ce categorie faceți parte și spre care vă îndreptați?

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.