De ce zic că nu vreau să fac copii

Am scris în câteva din articolele mele și am răspândit deja vestea printre multe din cunoștințele mele referitor la faptul că nu-mi doresc copii. Mulți spun că sunt tânăra și că o să mă răzgândesc, posibil. Eu o să vă spun care sunt motivele mele și vă asigur că nimic nu mă va convinge să îmi schimb părerea cu excepția schimbării situației prezente a naturii umane.

Ce nu înțeleg mulți dintre oameni și din cunoscuții mei este că eu am făcut o alegere rațională. Mulți cred că mi-o voi schimba peste vârsta de 30 de ani când începe să „ticăie” acel „ceas” biologic. „Ceasul biologic” este un mit, nu există așa ceva, este doar în mintea oamenilor care vor să găsească o scuză pentru faptul că se tem că vor muri singuri. O să fac o paranteză și dacă nu știați, vă spun eu: real, ne naștem și murim singuri. Dar nu despre asta vorbesc acum.

Femeia poate procrea încă după ce a avut prima menstruație, în mod normal, „ceasul biologic” încă de atunci tot „ticăie”. Oamenii aleg să facă copii, nu li se impune prin natură. Natura îți dă posibilitatea să te înmulțești, nu te obligă, de obligat, „te obligă” societatea și religia. Statul vrea forță nouă de muncă, religia este forma de manipulare a unei instituții a statului, respectiv Biserica, deci, și ea vrea să vă înmulțiți ca să aduceți forță de muncă și binele societății. „Beneficiile” care vi se oferă pentru că vă înmulțiți este faptul că vă faceți credit pentru a avea o locuință în care să-ți crești familia și o alocație pentru copii care nu ajunge nici măcar de o porție de mâncare în fiecare zi a lunii. Tot ceea ce este în societate și de care depindeți ca să duceți o viață normală sunt corupte și puse la dispoziție în bătaie de joc – siguranța publică, sănătatea, curățenia, administrarea bunurilor personale (incluzând bani, mobile și imobile), educația, condițiile de muncă. Dar, deja vi s-a înrădăcinat adânc faptul că trebuie să faceți copii că altfel veți fi singuri, nu va avea cine să fie cu voi la bătrânețe, nu veți avea cui să lăsați ceea ce ați obținut, nu veți avea pentru ce trăi, nu aveți un alt scop. Încă le merge, când își va da seama din ce în ce mai multă lume și vor lua deciziile de a nu se mai înmulți, nu vor mai avea sclavi să-i susțină și atunci vor fi obligați să îmbunătățească traiul zilnic pentru toată lumea. Ah, și știți că se fac demersuri pentru a se interzice avortul? atunci să vă văd cum reacționați la mii de suflete născute „din greșeală”…

Pe lângă faptul că statul este doar ca să fie, oamenii nu știu să fie oameni, sufletele lor negre și individualiste nu vor să lupte împotriva societății formate prost ci luptă unul împotriva celuilalt. Se „mănâncă” între ei; exact! Așa am ajuns, ca animalele. Ne batem pentru supraviețuire, pentru că sunteți conștienți că nimănui nu îi pasă de voi și luptați fiecare pentru el și, ce faceți? faceți copii, îi aduceți în lumea asta bolnavă, și-i creșteți bolnavi. Eu nu vă judec, încerc să vă fac atenți și conștienți; în ciuda faptului că mulți mă vor judeca pe mine, considerând decizia mea egoistă, paradoxal – eu nu sunt egoistă, eu tocmai la bietul suflet ma gândesc când nu vreau sa-l aduc pe lume – știu prin ce va trece, și nu vreau să-i ofer acest rău.

De ce nu vreau să fac copii? chiar nu e EVIDENT? eu mă duc, dar ei vor rămâne să se chinuie cu alții din generația lui, crescuți în mod nesănătos și care răspândesc răul mai repede decât se naște binele.

Vad lucrurile dinainte să se întâmple, nu spun că nu există bine în lume, există, dar e sufocat încet și sigur de rău. Îmi pare extrem de rău că e așa, eu, încă sper, încă încerc să deschid ochii multora și să-i încurajez pe cei care gândesc ca mine însă, știu – știu ca e prea putin și nu am cum să schimb asta. Eu nu am ales să mă nasc, dar pot alege să nu dau naștere cuiva, ca să nu treacă prin ce am trecut eu. Da, acum mi-e bine, deocamdată, și sunt recunoscătoare pentru asta, însă, pentru cât timp și cu ce cost am ajuns aici? nu mă gândesc doar la faptul că lumea nu are ce să-i ofere, mă gândesc și la timpul și banii pe care i-aș sacrifica ca să-l țin în lumea asta și să primească tot un mare rahat. Nu este convenabil deloc.

Vreau să-mi dovediți că mă înșel, jur că vreau! Dar nu cu vorbe. Vreau să văd o lume mai bună, vreau să vad că cei ce urmează să se nască vin într-o vacanță, într-un concediu, într-un rai, nu într-o sclavie, nu într-un iad.

Dacă nu știți cum arată iadul – priviți in jur: oameni care urlă unii la alții, care se lovesc, care-și lovesc copiii chiar și pentru lucruri mărunte, care le vorbesc urât, care se poartă urât cu animalele, care se gândesc cum să fure partea altora doar ca să aibă ei mai mult, care frâng suflete, care calcă pe cadavre pentru interesele proprii, care distrug natura, care plâng, care mor de foame, care suferă, care disperă, care-s bolnavi.

Dacă vreți îngeri, oferiți-le un rai.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Despre relațiile timpurii

Mă gândeam zilele trecute – cu cât înaintezi în vârstă cu atât nu-ți mai vine să riști, să încerci, ești mai neîncrezător. O văd la mine și o văd la alții. Părerea mea este că n-ar trebui să mai facem greșeli mari din tinerețe ca să nu ne mai pierdem speranța atât de ușor. Bine-nțeles, este valabil chiar și pentru noi, în continuare, dacă conștientizăm că nu este un lucru bun să ne închidem în noi ci trebuie să ne dezvoltăm pentru a nu ne mai consuma în zadar, nu trebuie să fugim. Pentru cei tineri (până în 25 ani) este valabil acum, înainte de a greși față de ei înșiși.

Oamenii își irosesc resursele precum speranța, puterea de sacrificiu, încrederea și tot ce este fundamental pentru legarea relațiilor sociale de calitate și de lungă durată, în tinerețe, atunci când nu au experiență și când sunt cei mai supuși greșelilor. Apoi, majoritatea dintre ei în loc să învețe aceste lecții, se îndreaptă cu viteză spre altă categorie de greșeli, aceea în care fac tot posibilul să se izoleze, să profite atunci când au ocazia, să învingă.

Trebuie să înțelegeți că nu suntem făcuți să fim singuri însă, cum spuneam și în alte articole ale mele, nu trebuie nici să fim într-o relație doar de dragul de a fi, nu trebuie să facem compromisuri, trebuie să căutam compatibilitatea cea mai mare pentru noi și abia atunci, dacă nu este posibil acest lucru, putem încerca să mai lăsăm de la noi însă până la limita de a ne răni. Scopul unei relații trebuie să fie unul constructiv pentru amândoi cei implicați, dacă unul face sacrificii majore pe care începe să le simtă, mai bine face sacrificiul impus și natural, acela de a fi singur pentru că singurătatea nu ne rănește atât de tare pe cât ar putea să o facă o relație toxică. Garantez pentru asta.

Oamenii fac multe greșeli la începutul vieții lor și apoi greșesc iar, fiind agitați și precauți, crezând că au învățat lecția și proiectând asupra altor persoane pățania lor. O să vă dau un exemplu – un bărbat care a avut o relație cu o femeie care l-a înșelat iar acesta a fost surprins și afectat foarte tare. Inevitabila despărțire s-a produs și, mai târziu, el a intrat într-o relație în care se simțea foarte bine dar nu avea încredere că este reală așa că a început să bănuiască și să se comporte ca și cum și acea femeie îl va înșela. Astfel, a distrus relația. Un alt exemplu este situația în care un bărbat vrea o relație bazată pe sex, găsește o femeie care acceptă, aceasta se îndrăgostește de el și el nu reușește să o facă să se îndepărteze de el. Același bărbat, mai târziu, caută în continuare o relație bazată pe sex, din nou găsește o femeie care acceptă însă după câteva întâlniri acesta fuge spunând că nu vrea ca femeia să sufere pentru că a mai trecut prin asta și știe ce se va întâmpla în ciuda faptului că femeia îl contrazice. Acesta este un alt tip de proiecție.

Exemplele de mai sus sunt orientative însă există zeci de situații care reflectă ceea ce am vrut sa spun referitor la proiecție. În continuare sper să vă lămuresc în totalitate.

Nu spun că unele lucruri nu este posibil să se repete, însă atitudinea corectă în situații de genul acesta este să aplici un singur comportament indiferent de rezultate pentru că oamenii sunt diferiți și acționează, simt și gândesc diferit. Proiectând comportamentul, gândirea și sentimentele unei persoane asupra alteia este o greșeală imensă, poate produce răni mai mari decât în cazul inițial. Și despre asta am scris într-un articol – să nu mai generalizați! Învățați să tratați oamenii diferit în funcție de personalitatea și competențele lor intelectuale, nu în funcție de trecutul vostru!

Învățați din greșeli și încercați să nu le repetați însă nu devenind paranoici și văzând aceeași greșeală peste tot. Învățați să nu mai greșiți în același fel dar fără să aduceți trecutul în oamenii noi pe care îi întâlniți. Tratați oamenii la fel până la proba contrarie, merită o primă șansă! Învățați să aveți încredere în oamenii noi așa cum ați avut în cei care v-au înșelat-o dar cu moderație, în așa fel încât să nu repetați greșeala însă nu renunțați la toată încrederea pentru că cei noi nu sunt aceia care v-au înșelat cu comportamentul lor! Aveți răbdare să cunoașteți și nu judecați după aparențe. Schimbați-vă modul de abordare și de precauție însă nu tratați oamenii noi ca și cum i-ați cunoaște, ca și cum știți la ce să v-așteptați din partea lor, pentru că nu știți. Singurul mod de a afla acest lucru este prin cunoaștere, cunoașterea de sine și cunoașterea persoanelor cu care interacționați.

Cheia este dezvoltarea nu etichetarea. Suntem diferiți dar acest lucru nu înseamnă că suntem diferiți la fel (în același fel). Și suntem asemănători însă asta nu înseamnă că suntem la fel. Nu mai trageți concluzii pripite.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Onoarea – floare rară

În dex, prima parte a definiției onoarei este cam așa: „ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s. f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste.”, adică capacitatea de a-ți însuși principiile morale astfel încât să nu faci rău în jurul tău.

Mă lovesc din ce în ce mai des de lipsa de onoare a oamenilor. în relații amicale, în relații de prietenie, în relații amoroase, în relații de afaceri, în relații profesionale etc. De ce nu au onoare? de ce sunt lași? nu știu dacă poate să-mi răspundă cineva la întrebarea asta.

Visez la o lume în care oamenii au demnitate, în care stau drepți în fata propriilor greșeli și își asumă consecințele; visez la o lume în care oamenii se gândesc înainte de a acționa pentru a nu răni pe cineva în jurul lor; visez la o lume în care oamenii nu sunt mijloace pentru alți oameni pentru a-și atinge scopurile aceștia din urmă; visez la o lume în care omul însuși este valoarea și nu ceea ce are; visez la o lume în care oamenii se privesc și se ajută ca frații nu în care se privesc și se comportă precum competitorii, precum dușmanii, precum prădătorii; visez la o lume în care oamenii nu se cred mai valoroși decât alții și în care nu-și asumă merite nevalidate decât de ei înșiși; visez la o lume căreia ii pasă de emoțiile fiecărei ființe capabile să le simtă; visez la o lume în care oamenii dăruiesc de drag cu scopul de a provoca zâmbete și nu din interes; visez la o lume în care contează ceea ce lași în urmă pentru ca alții să se poată bucura și nu doar ceea ce faci pe moment pentru tine; visez la o lume în care intre oameni există pace, liniște, cooperare, înțelegere și respect. visez la o lume în care minciuna există doar în basme; visez la o lume în care integritatea persoanei contează mai mult decât integritatea imaginii sale; visez la o lume în care oamenii spun ce simt fără să le fie frică de cum vor fi considerați; visez la o lume în care oamenii au curaj să facă bine; visez la o lume în care oamenii vor să evolueze și să iasă din zona de confort; visez la o lume în care oamenii știu să iubească și să se iubească; visez la o lume simplă.

Visez mult… și m-am ars, pentru că eu mă comport de multe ori ca și cum lumea aceea ar exista. Dar nu-i nimic, știu că sunt și alții ca mine, este imposibil să fiu singura care gândește asa și o știu oricum, pentru că am în jurul meu câțiva astfel de oameni minunați și le mulțumesc că rămân puternici și rămân frumoși pentru ei și pentru cei din jur. Pentru restul cititorilor mei care se regăsesc în aceeași gândire, am o dedicație pentru voi, articolul „Scrisoare – „dragă omule,… „.

Atât de rar întâlnesc persoane care să se regăsească mai sus. Eu am o rugăminte pentru voi: nu vă pierdeți speranța dar nici nu vă mai dați altora ușor; sunt mulți care nu vă merită nici prezența, nici timpul, nici atenția. Acordați-le prima șansă. Acordați-le doar încă o șansă după ce v-au greșit. Atât merită, restul e pierdere de vreme. Lumea trebuie să înțeleagă că bunătatea nu înseamnă prostie și dacă ești bun nu înseamnă că vei oferi bunătatea ta celor care nu o merită.

Sper să fiți buni, sper să deveniți buni, sper să fim cat mai multi.

P.S Piesa lui Guess Who descrie destul de bine ce se întâmplă în lume la nivel politico-social. Vă invit să ascultați piesa și sper, curând, ca lipsa de onoare să devină istorie.

 

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Despre dragostea hormonală

Sunt sigură că majorității dintre voi i s-a întâmplat să se îndrăgostească cel puțin o dată în viață și la fel de sigură sunt că majoritatea dintre cei care s-au îndrăgostit, au suferit. Cum știu? pentru că și eu am fost acolo și m-a fascinat subiectul, am vrut să aflu ce se întâmplă de fapt și să învăț cum să previn să nu mă mai rănesc pe viitor în situații asemănătoare.

Dragostea hormonală, sau, „chimia” dintre două persoane apare de cele mai multe ori atunci când nu te aștepți însă, vorbind din proprie experiență, pot spune că poate apărea în diferite momente, adică: fie de cum vezi persoana respectivă, fie de când petreci câteva momente în prezenta ei, fie la o atingere anume, fie după mai mult timp petrecut împreună.

Psihologii spun că îndrăgostirea apare atunci când noi facem proiecții asupra persoanei de care ne îndrăgostim referitor la cum ne dorim noi să fie de fapt. Lucrul asta se întâmplă sub influența chimiei, de aici și vorba că „dragostea e oarbă”, când ne îndrăgostim, noi nu vedem persoana așa cum este ci o vedem cum am vrea noi să fie.

Bine-nțeles că aceasta chimie nu durează la nesfârșit și atunci când ea dispare și apare realitatea, începem să cunoaștem persoana de lângă noi și de cele mai multe ori ne dăm seama că nu este ce ne dorim, apar certurile (și un motiv ar fi încercarea de a-l schimba pe celalalt și a-l aduce la idealul tău) și, inevitabil, despărțirea.

Cum putem să prevenim acest lucru? păi, în primul rând, atunci când simțim acele emoții plăcute și extrem de intense pentru o persoană, știu că sună ciudat dar, ar trebui să le reprimăm puțin și să lăsăm loc și rațiunii, să analizăm „la rece” persoana respectivă. Chiar și atunci când chimia este încă prezentă pot apărea certuri și, dacă deveniți raționali, le puteți gestiona în așa fel încât să vedeți dacă puteți trece cu bine peste ele. Dacă analiza „la rece” oferă rezultate favorabile, atunci este foarte posibil ca acea dragoste să se transforme în iubire. De cele mai multe ori nu se întâmplă asta pentru că lucrurile făcute la întâmplare, rar se potrivesc. Pentru a avea parte de o relație bazată pe iubire, trebuie să analizați rațional compatibilitatea reală dintre voi. Dacă persoana de care sunteți îndrăgostiți, nu corespunde real cu ceea ce vă doriți, (a se vedea articolele Să vă zic despre iubire și Cum văd eu o relație de cuplu ) îndepărtați-vă, altfel, veți sfârși răniți. Dar pentru asta, trebuie mai întâi să vă cunoașteți foarte bine, trebuie să știți CE VĂ DORIȚI CU ADEVĂRAT. Mulți nu știu ce vor și cad pradă îndrăgostirii mult mai ușor pentru că îți dau întâlniri „la întâmplare” sau după criterii superficiale.

Merită să te îndrăgostești, să trăiești clipele alea de emoții, fluturii din stomac, însă, aveți grija și la sufletul vostru pentru că emoțiile pe care le simțiți atunci, în special femeile, vor rămâne o imagine foarte reală pentru voi, iar când lucrurile se năruiesc, veți avea impresia că ați fost înșelate de situație dar nu e așa, emoțiile au fost reale, ceea ce credeai despre persoana care ți le-a provocat nu a fost real, pentru că nu ai vrut sau nu ai știut vezi.

Ca să reduci posibilitatea îndrăgostirii de o persoană nepotrivită, nu-ți da întâlniri cu cine nu corespunde criteriilor tale de selecție; atunci când totuși se întâmplă pur și simplu, analizează rațional, cum am spus mai sus, pentru a evita rănile mai profunde.

P.S ce este grav este că multe persoane au impresia că nu pot avea relații decât cu persoane de care se îndrăgostesc nebunește, care le dau senzația că ar face orice pentru ele, însă nu e chiar așa, cel mai bun tip de relație este cel în care există o compatibilitate maximă și o chimie minimă, o atracție minimală care să pună baza aducerii împreună, pentru că timpul petrecut plăcut împreună va aduce starea de bine simțită în iubire, care este net superioara chimiei hormonale.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.