De ce sunt diferită

Am fost o personalitate rebela inca din copilarie – am crescut printre baieti si am practicat jocurile si sporturile practicate de ei, le-am indragit si spre surprinderea unora, nu, nu sunt lesbiana si nu ma cred barbat, insa nu despre asta vreau sa vorbesc.

V-am spus cat de mult imi place Levi Elekes? nu stiu cum si-a format mentalitatea asta atat de devreme (21 ani) insa il respect foarte mult. Tot ce pot sa banuiesc este ca a citit foarte mult la viata lui si a incercat si multe experiente din care a invatat. Initial, m-a socat cat de asemanatoare sunt gandurile noastre insa eu am ajuns la nivelul asta abia acum (26 ani) si nici macar; sincer, ma cred sub el ca dezvoltare. Initial, am crezut ca suferinta te face sa vrei sa te dezvolti si sa poti sa te dezvolti insa el, in vlogurile lui, a spus ca a fost fericit si nu a suferit, deci, a fost in natura lui.

Am vorbit astazi si cu vreo doi prieteni dragi despre luarea unor decizii, am vrut sa le dau niste sfaturi si ei au ales ceea ce au considerat ei ca e bine, si este perfect asa. Ce vreau sa spun e ca sa fii diferit nu este neaparat un lucru rau, sigur, depinde de modul in care esti diferit insa la modul general societatea ne-a invatat de mici ca ce nu se potriveste cu un anumit model, este gresit, chiar daca acea diferenta se putea face intr-o 100 de moduri. Sa fiu mai explicita, daca societatea (oamenii, majoritatea) actioneaza intr-un singur fel intr-un anumit caz si exista alti 100 de oameni care actioneaza diferit de acel fel sau chiar si diferit de fiecare dintre ei, atunci toti cei 100 actioneaza gresit (conform societatii) insa nu este deloc asa.

Am fost diferita dintotdeauna insa am ales constient sa fiu diferita abia acum cativa ani. Acum cativa ani am decis sa ma dezvolt pe plan personal si financiar si sa nu actionez ca restul „turmei”. Astfel sunt intrebata de ce nu merg la petreceri sau de ce nu serbez sarbatorile legale, sau de ce nu imi cumpar anumite lucruri sau de ce nu fac anumite lucruri pe care „ar trebui” sa le faca o femeie.

Raspunsurile mele sunt de fiecare data aceleasi: „pentru ca nu e ce-mi doresc, pentru ca eu imi doresc altceva, pentru ca altceva ma face fericita si nu merita sa-mi irosesc resursele – timpul, banii si energia – pe lucruri care nu ma satisfac ci ii satisfac pe altii, sau mai bine zis, mandria lor”.

De ce sunt diferita? pentru ca asta ma face sa fiu EU. Asta este identitatea mea. Consider ca viata este un dar si trebuie traita dupa cum simtim si nu dupa cum dicteaza altii, majoritatea, trendurile, societatea.

Sfatul meu, pentru cei care se straduiesc sa fie placuti de ceilalati, sa fie acceptati, este sa renunte la aceste eforturi pentru ca niciodata nu vor multumi pe toata lumea, intotdeauna vor exista persoane care te plac si persoane care nu te plac pentru cum esti, oricum ai fi, asa ca mai bine fii TU! Singura conditie e sa nu faci rau in jurul tau si nici tie. Invata sa te bucuri de tot ceea ce-ti doresti fara teama de a fi judecat, doar o viata ai! Nu ai nimic de pierdut daca nu castigi simpatia tuturor sau a majoritatii, nu o vei putea face oricum, dar vei avea enorm de castigat daca faci ceea ce iti doresti fara sa tii cont de parerile neavizate.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

 

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: