Cum văd eu o relație de cuplu

Am început să mă interesez de relații acum vreo 3 ani când am observat că am făcut o greșeală imensă în dragoste și am zis că nu se mai poate și trebuie să învăț să mă cunosc, să văd unde greșesc și să corectez. Am fost la terapie, am început să citesc cărți și articole despre relații, am început să mă analizez, să fac curățenie în viață, să schimb criteriile de selecție și nu în ultimul rând, să mă iubesc. Sigur, am mai făcut greșeli până acum, și o să mai fac, pentru că dezvoltarea nu se întâmplă peste noapte însă scopul ei este să reducă din greșeli și din efectul lor negativ pe termen lung.

Acum citesc o carte de psihologie foarte interesantă care se numește „Arta de a iubi” și e scrisă de Erich Fromm. Am găsit acolo multe din ideile cu care rezonez și asta explică de ce încă nu reușesc să formez „echipa” de care am nevoie. Am să scriu despre felul în care văd eu o relație, mai exact, să-mi dau cu parerea despre cum ar trebui să decurgă o relație de cuplu.

În primul rând în relație trebuie să între doi oameni fericiți, doi oameni care nu se simt singuri așa cum sunt dar care s-au găsit, se plac, au multe în comun și au aspirații comune. Doi oameni care se cunosc pe ei înșiși, știu ce au de oferit, știu să se analizeze și știu și ce vor să primească respectiv, doi oameni dezvoltați și maturizați emoțional – în așa fel încât, să ia deciziile cele mai corecte pentru fiecare din ei iar atunci când apar neînțelegeri să le rezolve diplomat, nu cu țipete, reproșuri, jigniri și scos de ochi, cu atât mai puțin, violență.

În al doilea rând, consider, evident, ca toți oamenii sunt diferiți; nu vom întâlni probabil niciun cuplu format 100% din parteneri foarte asemănători așa că ambii trebuie să știe cum să lase spațiu celuilalt pentru a-și face activitățile personale.

În al treilea rând, oamenii se schimbă în permanență, cei doi trebuie să fie conștienți de acest lucru și ar trebui să își țină partenerul la curent cu aceste schimbări pentru a lăsa loc negocierii și gestionării acestor diferențe și pentru a asigura în continuare o legatură compatibilă.

Aspectele următoare sunt legate de ceea ce ține legat un cuplu – respectul, încrederea, grija și responsabilitatea, intimitatea, toleranța și comunicarea. În mare parte, aceste ingrediente compun iubirea. Cu cât lipsesc mai multe din aceste ingrediente, cu atât există mai multe șanse de eșec al relației.

De ce sunt importante acestea? să le luăm pe rând – oamenii care se respectă, nu se mint, se admiră, se încurajează reciproc și nu își formează opinii pripite și nejustificate asupra celuilalt; doi oameni care au încredere unul în altul nu devin posesivi și ingrijorați atunci când nu sunt împreună, nu devin suspiciosi și nici nu se tem atunci când celălalt deține puterea asupra a ceva din primul. Grija și responsabilitatea se referă exact la faptul că partenerii se gândesc în permanență dacă acțiunile lor afectează în vreun fel partenerul de viață și dacă ar trebui să-i ceară părerea în legatură cu deciziile pe care vrea să le ia. Tot acestea sunt importante pentru a susține ajutorul și preocuparea pentru dezvoltarea celuilalt. Intimitatea este un ingredient pe care mulți oameni nu-l înțeleg sau îl înțeleg greșit – nu este vorba doar despre momentele erotice, acestea implică intimitate însă intimitatea nu este compusă doar din ele, este compusă din lucruri pe care doar ce-i doi și le spun, și le cunosc, și le acceptă, și le împărtășesc. Este multitudinea gândurilor și sentimentelor cu privire la universul propriu pe care il dai cu greu altei persoane și alegi să-l dai celei din cuplu. Toleranța este importantă pentru momentele cand unul din parteneri sau chiar ambii trec prin momente dificile în viată, fie ca e vorba de sănătatea fizică, fie că e vorba de lucruri la nivel psihic și emoțional cum e stresul, tristețea, proleme în general. Și nu în ultimul rând comunicarea – de asemenea un element foarte important pentru că, prin comunicare, se pot rezolva majoritatea chestiunilor de la bănuieli până la complimente. Atâta timp cât partenerii comunică nu este loc de interpretari ale acțiunilor acestora și vor știi în permanență cum trebuie să se comporte în așa fel încât să nu-și saboteze relația. Totodată ajută la o despărțire civilizată dacă va fi cazul, respectiv la pregatirea unui teren mai puțin periculos pentru viitorul fiecăruia dintre ei. Atunci când te desparți civilizat, înțelegi motivele și ești ajutat sa le accepți, treci mult mai ușor peste și nu ai resentimente la adresa fostului partener precum nici pareri de rău preconcepute la adresa partenerului viitor.

Sunt lucruri simple, normale, de bun simț însă sunt foarte rari oamenii care le înțeleg și care le pun sau vor să le pună în practică. În aceste condiții, nu este de mirare că doar 5% din relațiile de pe glob sunt cu adevarat funcționale.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

De ce sunt diferită

Am fost o personalitate rebela inca din copilarie – am crescut printre baieti si am practicat jocurile si sporturile practicate de ei, le-am indragit si spre surprinderea unora, nu, nu sunt lesbiana si nu ma cred barbat, insa nu despre asta vreau sa vorbesc.

V-am spus cat de mult imi place Levi Elekes? nu stiu cum si-a format mentalitatea asta atat de devreme (21 ani) insa il respect foarte mult. Tot ce pot sa banuiesc este ca a citit foarte mult la viata lui si a incercat si multe experiente din care a invatat. Initial, m-a socat cat de asemanatoare sunt gandurile noastre insa eu am ajuns la nivelul asta abia acum (26 ani) si nici macar; sincer, ma cred sub el ca dezvoltare. Initial, am crezut ca suferinta te face sa vrei sa te dezvolti si sa poti sa te dezvolti insa el, in vlogurile lui, a spus ca a fost fericit si nu a suferit, deci, a fost in natura lui.

Am vorbit astazi si cu vreo doi prieteni dragi despre luarea unor decizii, am vrut sa le dau niste sfaturi si ei au ales ceea ce au considerat ei ca e bine, si este perfect asa. Ce vreau sa spun e ca sa fii diferit nu este neaparat un lucru rau, sigur, depinde de modul in care esti diferit insa la modul general societatea ne-a invatat de mici ca ce nu se potriveste cu un anumit model, este gresit, chiar daca acea diferenta se putea face intr-o 100 de moduri. Sa fiu mai explicita, daca societatea (oamenii, majoritatea) actioneaza intr-un singur fel intr-un anumit caz si exista alti 100 de oameni care actioneaza diferit de acel fel sau chiar si diferit de fiecare dintre ei, atunci toti cei 100 actioneaza gresit (conform societatii) insa nu este deloc asa.

Am fost diferita dintotdeauna insa am ales constient sa fiu diferita abia acum cativa ani. Acum cativa ani am decis sa ma dezvolt pe plan personal si financiar si sa nu actionez ca restul „turmei”. Astfel sunt intrebata de ce nu merg la petreceri sau de ce nu serbez sarbatorile legale, sau de ce nu imi cumpar anumite lucruri sau de ce nu fac anumite lucruri pe care „ar trebui” sa le faca o femeie.

Raspunsurile mele sunt de fiecare data aceleasi: „pentru ca nu e ce-mi doresc, pentru ca eu imi doresc altceva, pentru ca altceva ma face fericita si nu merita sa-mi irosesc resursele – timpul, banii si energia – pe lucruri care nu ma satisfac ci ii satisfac pe altii, sau mai bine zis, mandria lor”.

De ce sunt diferita? pentru ca asta ma face sa fiu EU. Asta este identitatea mea. Consider ca viata este un dar si trebuie traita dupa cum simtim si nu dupa cum dicteaza altii, majoritatea, trendurile, societatea.

Sfatul meu, pentru cei care se straduiesc sa fie placuti de ceilalati, sa fie acceptati, este sa renunte la aceste eforturi pentru ca niciodata nu vor multumi pe toata lumea, intotdeauna vor exista persoane care te plac si persoane care nu te plac pentru cum esti, oricum ai fi, asa ca mai bine fii TU! Singura conditie e sa nu faci rau in jurul tau si nici tie. Invata sa te bucuri de tot ceea ce-ti doresti fara teama de a fi judecat, doar o viata ai! Nu ai nimic de pierdut daca nu castigi simpatia tuturor sau a majoritatii, nu o vei putea face oricum, dar vei avea enorm de castigat daca faci ceea ce iti doresti fara sa tii cont de parerile neavizate.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

 

Infidelitatea nu poate fi justificată niciodată

Probabil mulți or să-mi sară în cap doar pentru că ei nu gândesc așa dar eu doar vă rog să fiți sinceri cu voi înșivă și să vă gândiți serios la aspectele ce urmează să le scriu.

Trăiesc printre băieți și bărbați pentru ca hobby-urile mele sunt practicate mai mult de ei și am auzit foarte des din partea lor scuze pentru infidelitate ca: plictiseala/monotonia, răzbunarea, dorința de diversitate, slăbiciunea pentru femei și chiar situații în care ei nu consideră înșelatul – înșelat! Trist, sau ce?

O să fac o mică paranteză și o să vă spun că sunt fair play, dacă nici pe tine nu te deranjează să fii înșelat, atunci, perfect, „înșală” cât vrei și doar cu condiția de a-ți asuma. Ce înseamnă asta? să-i spui persoanei respective că nu te poți abține, că vrei diversitate, că vrei o relație deschisă și că și ea poate să te „înșele” dacă vrea.

Infidelitatea nu este o crimă atâta timp cât e recunoscută, dar dacă este ținută secret…ei bine, poate produce dezastre mari sufletești (emoționale). De ce? pentru că atunci când îi spui unei persoane „te iubesc”, te crede! Și „te iubesc” înseamnă, „sunt aici pentru tine ori de câte ori vei avea nevoie și voi putea să te ajut, nu te voi minți și poți avea încredere în mine, te respect și îți ofer ce este mai bun din mine pentru că eu consider că meriți” or, când înșeli, dărâmi toate aceste aspecte, toată aceasta declarație de dragoste.

Nu este vorba de infidelitate în sine atunci când spunem că infidelitatea este greșită, ci de efectele pe care le produce. În fond, este o trădare.

De ce înșală oamenii în loc să aleagă? și, mă repet, a înșela înseamnă că deși ești într-o relație și se presupune că ești fidel/ă, te culci (faci sex) cu o altă persoană fără ca persoana cu care ești în relație să știe. Lumea înșală din frică! Cei care înșală sunt LAȘI. Lucrurile ar putea fi mult mai simple: nu-ți mai convine relația în care ești, ieși, și cauți altceva. Nu pretinzi că ții la persoana aia, că vrei să fii cu ea, și îi înșeli așteptările și încalci tot ceea ce-i spui. E atât de simplu. Și chiar dacă, „ai înșelat”, adică, ești în relație, te-ai culcat cu altul/alta și persoana cu care ești, nu știe, măcar nu mai pretinde că vrei să fii cu ea! O eviți câteva zile dacă nu ești în stare să-i spui atunci (doare mai puțin decât să pretinzi că ești în continuare cu ea și apoi să-i spui) și apoi ii spui că vrei să rupi relația, nici măcar nu ești obligat/ă să-i spui că te-ai culcat cu alta/altul. Îi spui sincer și direct că nu mai corespunde dorințelor tale, și gata! Or .. dacă te-ai culcat cu altul/alta și n-a fost cum te așteptai și te întorci la ce aveai înainte, ești jalnic/ă, asta înseamnă neasumare, neasumarea riscului pe care tocmai ți l-ai luat. Oricine știe că lucrurile pot fi altfel de cum par dar nimeni nu se gândește la consecințe. „Consecință” ce cuvânt străin pentru majoritatea oamenilor din ziua de azi!

Asumați-vă, dragilor. Faceți viața mai ușoară celor din jurul vostru, nu-i răniți pe cei din jur doar pentru că voi nu știți ce vreți cu adevărat. Este egoism pur.

E adevărat, nimeni nu aparține nimănui, însă atunci când vrei să fii într-o relație, îți iei un angajament despre care am vorbit mai sus, promiți niște lucruri, da? este o chestiune de ONOARE. Ești în stare? bine, nu? nu te băga!

Oamenii care se bagă în relații și nu sunt în stare să și le asume sunt exact precum pedofilii aia care atrag copiii cu bomboane ca să-i violeze. Păi, e frumos? e fix același lucru. Nu mințiți, asumați-vă!

Așadar, din punctul meu de vedere, nu există scuze. Nu ai de ce să înșeli, chiar NU ai DE CE. Cum ziceam, din cauza fricii înșelați, iar acela nu este un motiv ci o SLĂBICIUNE a voastră.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Vanotek – tell me who

De fiecare data cand aud cate-o piesa referitoare la ce se intampla in lume in prezent, ma gandesc ca mai exista speranta. E una din piesele ce contine un mesaj ce este in concordanta cu ce gandesc si asta ma face sa-mi dau seama ca nu sunt singura care gandeste asa.

In primele versuri vorbeste despre cum lumea a devenit singuratica si totodata nebuna iar ea are nevoie de ceva in care sa poata crede dar admite totodata ca poate ea este cea oarba.

In continuare spune ca a asteptat mult prea mult si pare gresit. Si-a dat seama ca ne nastem si murim singuri si totodata ceea ce facem se intoarce inapoi. Daca facem rau, primim rau, daca facem bine, primim bine.

Urmeaza partea in care spune ca nu acesta e adevarul pe care il cauta si ca nu acesta este locul in care spunea mereu ca ar vrea sa traiasca. Cu siguranta, lumea s-a schimbat.

In final, spune ca s-a saturat sa spuna aceeasi poveste dar presupune ca poate e doar singura si se intreaba cine ar putea face ceva pentru ea, macar sa o lasa sa traiasca in liniste, nu a gresit cu nimic.

Este povestea care descrie viata oricarui om care isi doreste o lume mai buna, o lume originala, o lume lipsita de sentimente negative, o lume constienta dar de care, din pacate, nu are parte asadar, se adapteaza si incearca sa-si gaseasca pacea de unul singur.

Va las sa ascultati piesa si sper sa va placa, poate va si inspira sa deveniti mai buni:

 

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Motocicleta NU este o jucărie

Astăzi am discutat cu cineva despre conducerea motocicletei și m-a făcut să-mi dau seama că ar trebui să spun lumii câte ceva despre acest hobby.

Nu pot să spun că am multă experiență pe motocicleta, conduc o motocicletă pentru categoria A2 (deși am permis de A), dar asta, pentru că îmi place și pentru că nu am nevoie de mare putere. Ca idee, se aplică și replica din Spider-Man – „o mare putere aduce cu ea o mare responsabilitate”.

Am doar două sezoane de condus și un total de vreo 12500 km dar am condus atât în oraș cât și în afara lui, pe frig, pe vânt puternic și pe ploaie, pe asfalt sau off road, atât singură cât și cu pasager; recunosc că din toate cea mai mare provocare este traficul – foarte mulți șoferi neatenți sau inconștienți.

Când am vrut să-mi iau motocicletă, majoritatea cunoscuților mei s-au speriat, au spus că este periculos – ei, nefiind pasionați, s-au luat după ce vedeau la televizor sau după ce auzeau în stânga și în dreapta referitor la accidentele în care sunt implicate motociclete. Câțiva au încercat să mă împiedice pe calea subtilă să cumpăr motocicleta – dându-mi exemple de oameni în comă sau nenorociți pe viață, alții mi-au spus pe față că n-am decât dacă vreau să devin donatoare de organe.

O cunoștință mi-a spus mai demult să nu tratez motocicleta ca pe o jucărie, și așa am făcut. Am tratat motocicleta ca pe o metodă de relaxare, învățând totodată din micile greșeli de începător. În trafic am respectat aproape mereu regulile de circulație și am fost mereu cu ochii-n patru pentru a evita orice posibil accident – lucru care m-a și ajutat într-adevăr să evit o grămadă de incidente neplăcute. Am trântit-o de câteva ori de pe loc, din neatenție și grabă – respectiv mergeam foarte încet (5 km/h) foarte sigură pe mine și a apărut ceva neprevăzut sau m-am speriat și am apăsat frâna față ceea ce a făcut ca motocicleta să se aplece în furcă și să o dezechilibreze surprinzându-mă cu picioarele sus (semn de siguranță) nu am apucat să o sprijin și am trântit-o. Din fericire au fost singurele dăți când am căzut – sper, și ultimile, și sunt șanse mari să fie așa dacă voi continua să merg cumpătat și cu atenția către ceilalți participanți la trafic.

De ce sunt atâtea accidente și de ce mor atâția motocicliști? din neatenție. Neatenția cui? uneori a șoferului, alteori a motociclistului, alteori ambele.

Este ceva pe lumea asta ce nu consider că e corect și anume faptul că unii oameni cred că li se cuvin lucruri. Nu, nimănui nu i se cuvine nimic, totul se câștiga prin forțe proprii, inclusiv respectul și protecția. Dacă vrei să nu fii tratat cu indiferență sau chiar ură, poartă-te ca atare. Majoritatea motocicliștilor își iau motociclete puternice și sunt tupeiști în trafic, lucru ce-i enervează pe șoferi – oameni și ei – și îi fac să reacționeze urât și indiferent (neatent) – lucru foarte periculos pentru motocicliști. Părerea mea este că atâta timp cat conduci legal și prudent nu ai de ce să te temi – motiv pentru care îi încurajez pe cei care vor să încerce viața pe două roți însă numai în condițiile astea. Adrenalina se obține pe circuit, nu în trafic, în trafic, riști multe: fie mori – și-i faci pe cei din jurul tău să sufere, inclusiv pe cel care „te-a omorât”, fie rămâi paralizat sau fără vreun membru sau două și suferi toată viața atât tu cât și cei dragi ție, merită? eu zic că nu.

Sigur, nimeni nu se gândește la aspectele astea, ei gândesc simplu „mie nu mi se poate întâmpla” așa, și dacă ți se întâmplă? cum dai înapoi? îți zic eu – nu dai! N-ai cum. Nu e mai ok să conduceți preventiv? eu zic că da.

Și că tot am ajuns și la condusul preventiv, ce implică el? păi, în primul rând respectarea limitei de viteză – într-un fel poți să eviți la 30-50 km/h, într-un alt fel.. nu poți să eviți la .. peste 60 km/h. (Sunt multe teste și clipuri pe tema asta – nu de nebuni au inventat limitele de viteză). Să te asiguri mereu când vrei să faci o manevră, fie că e depășire, fie că e oprire ( chiar și la semafor), fie că e o schimbare de direcție. „Ghicește” ce vrea șoferul din față, din spatele, din dreapta sau din stânga ta să facă – încearcă să aștepți atunci când nu ești sigur, rar se întâmplă să vezi manevre brusc, de obicei vezi călcarea benzii sau un semnal sau ceva, așteaptă! Asigură-te în permanență în oglinzi și în stânga și în dreapta în „unghiul mort” – nu doar când vrei să faci manevra ci și când e posibil să o facă alții și să nu te vadă – intuiește asta la intersecții sau rute alternative (pasaj / pod). Totodată, deși nu e prea legal, dacă mergeți printre mașini, faceți-o când ele stau pe loc și mergeți cu viteză mică (max 10 km/h), pentru a evita accidente urâte când se deschide o portieră de la vreo mașina în mod neașteptat. În curbe necunoscute sau pe drum necunoscut – mergi prudent – nisipul, apa și alte suprafețe – alunecoase sau intermediare – sunt dușmanii motocicletei. Periculoase sunt și curbele nesemnalizate sau înșelătoare.

Cam atât, sper să vă fie de folos, eu v-am împărtășit din experiența mea pentru a vă face conștienți nicidecum pentru a vă speria sau pentru a vă incuraja, restul, rămâne la alegerea voastră.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.