Singurătatea – prieten sau dușman?

Mai e puțin și se împlinește anul de când sunt single și vreau să zic că-mi merge destul de bine. Recunosc că mă gândesc la trecut și mi se mai face dor de anumite momente în care eram cu „el” și făceam anumite lucruri însă mi-am construit și un stil de viață al meu și am înțeles în sfârșit acest mesaj: „until you get comfortable with being alone, you’ll never know if you’re choosing someone out of love or loneliness” – Mandy Hale, respectiv – până nu te simți bine cu tine însuți când ești singur nu vei știi niciodată dacă alegi să fii cu cineva din iubire sau din singurătate. Are sens, nu?

Am ajuns la concluzia că are dreptate, mulți oameni se bagă în relații doar din frica de singurătate, pentru că „le este urât singuri”, pentru că simt nevoia de iubire și multe alte motive. Trebuie să știți în primul rând că nimeni nu vă poate oferi ce aveți nevoie în afară de voi înșivă, voi sunteți principala voastră resursă și nimeni nu vă poate oferi ce vă puteți voi oferi. Citiți, ca să înțelegeți la ce mă refer – e adevărat că suntem făcuți în perechi și trebuie să trăim alături de un sex opus însă acest lucru, la fel ca multe altele pe lumea asta, vă poate face mai mult rău decât bine dacă este făcut greșit iar să alegi pe cineva doar ca să nu fii singur, să faci compromisuri, nu este bine. O să spuneți că „nimeni nu e perfect”, așa este, însă există omul perfect pentru TINE. Ce înseamnă asta? omul cu care te potrivești cel mai bine din cât mai multe puncte de vedere, omul cu care ai compatibilitatea cât mai mare iar asta SE CAUTĂ cu răbdare și rațiune. O să spuneți că „nu alegem de cine ne îndrăgostim”, și asta e adevarat însă, alegem cu cine putem să fim din cei de care ne îndrăgostim iar dacă nu sunt oamenii potriviți n-ar trebui să ne împiedice nimic să spunem „nu” relației respective pentru că „îndrăgostirea” nu este totuna cu „iubirea” care se construiește și are baze raționale. Îndrăgostirea este pur hormonală, este atracția fizică, este proiecția pe care o facem noi asupra persoanei de care ne îndrăgostim, real, totul se petrece chimic în creierul nostru. Dacă nu analizați „la rece” aspectele atunci, vă veți trezi cu „nu mai ești omul de care m-am îndrăgostit”. Sentimentele puternice și îmbătătoare de început vor dispărea de fiecare dată, dar unele se pot transforma în ceva frumos pe baza a ceea ce ați constatat rațional. Foarte multe relații „rezistă” după această perioadă hormonală pentru că se fac compromisuri, pentru că „se înghit” multe și pentru că încă există răbdare. Dar 90% dintre aceste relații se termină mai devreme sau mai târziu, inevitabil, din cauza acumulării de frustrări și a epuizării de energie psihică și emoțională.

În cazul în care alegem să fim singuri pentru că nu ne găsim un partener potrivit, singurătatea ne este prieten. Vei avea timp să te descoperi pe toate planurile, să-ți faci o viață, să îți dai seama ce vrei cu adevărat și să nu mai repeți greșelile pe care le-ai făcut până atunci. Singurătatea devine dușman atunci când fugim de trecut și nu-l înfruntăm, când ne este frică să încercăm, să admitem partea noastră de vină, să căutăm, când ne închidem în noi și alegem să fim singuri din frică etc.

Eu am înțeles aceste lucruri și nu mai caut să fiu cu cineva ca să îndeplinesc un scop. Cu toții avem nevoie de iubire dar ca să ceri iubire întâi trebuie să te iubești tu. Iubirea nu se poate impune, se câștiga, prin calități. Singurul scop al unei relații este de a construi ceva ce nu se poate construi decât în doi oameni fericiți. Doi oameni care au fost singuri și au înțeles de ce și s-au întâlnit pentru că au aspirații comune, stil de viață asemănător și se atrag conștient, pe baza calităților intelectuale și fizice.

E adevărat, suntem ființe sociale, de aceea hobby-urile și pasiunile voastre ar trebui să fie prioritare și atunci când sunteți singuri dar și în cuplu pentru că ele vă leagă de oameni asemenea vouă, vă puteți face prieteni și există șanse mai mari să vă găsiți un partener potrivit în cazul în care nu l-ați găsit deja.

Mi s-a reproșat de câteva ori de către anumite cunoștințe din viața mea că nu le dau mesaje sau nu le sun și le-am spus că mi-este mai bine așa, de ce să o fac dacă nu simt nevoia? am înțeles că viața mea este A MEA și eu o trăiesc cum vreau și fac ce vreau fără să fiu obligată să fiu cumva. Dacă vreau să caut pe cineva, îl caut, dacă nu, nu, nimeni nu are dreptul să-mi impună nimic. Dacă ei vor să mă caute, să mă caute, nu le-am spus să n-o facă, nici eu nu impun nimănui nimic, mi se pare normal, asta înseamnă să fii LIBER. Mi-am dat seama că singurătatea este libertate și mi-este bine așa.

După părerea mea, atât pe plan amoros cât și social, singurătatea trebuie să fie o alegere și să fie înțeleasă. Dacă este impusă (ești părăsit, marginalizat) ar trebui să înveți să o gestionezi și să înțelegi de ce s-a întâmplat asta iar dacă încerci cu disperare să scapi de singurătate, se produc dezechilibre ce duc la alte probleme în viață și bănuiesc că nimeni nu vrea să aibă și mai multe probleme.

Așadar nu vă mai speriați de singurătate, face parte din viață, uneori că vreți, alteori că așa se întâmplă; învățați cum să gestionați aceasta situație fără să o mai priviți ca pe o problemă. Problemele provoacă panică, panica provoacă disperare, disperarea va face să vă grăbiți, iar graba – strică treaba; de aceea, de multe ori sunteți mai nefericiți când fugiți de singurătate decât când n-o faceți; veți fi mai ok dacă o înțelegeți și o acceptați atunci când este mai potrivit. Învățați să înțelegeți și vă veți îmbunătăți viața.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: