Acceptati perfectiunea in viata voastra!

Ieri am pus un status pe facebook in care spuneam ca nu am de unde alege un partener de viata. Fie sunt casatoriti, si nu neaparat au facut o alegere corecta, respectiv au irosit niste sanse, fie au defecte majore cu care nu te poti intelege pe termen lung, fie nu e chimie reciproca. De ce se intampla asta? din cauza educatiei, oamenii sunt delasatori, nu vor mai mult de la viata, nu vor mai bun, ei vor si atat, apoi se plang, nu inteleg ca, comoditatea are costuri mari.

Stateam si ma gandeam si la cum sunt eu si e normal sa nu vreau pe cineva sub mine ca nivel al dezvoltarii, nu m-as putea intelege cu el pe termen lung, as suferi, si pentru ce? scopul unei relatii este sa completeze frumosul din viata ta nu sa-l stearga.

Am intalnit oameni care, aparent sunt calitativi, poate, ca nivel, peste mine, si par inaccesibili, pentru ca au fost dezamagiti, s-au inchis in carcasa lor si-si traiesc viata singuri sau superficial. Pentru un barbat e mai usor sa faca asta, el iubeste libertatea si daca are o calitate inalta, se poate bucura de sex in voie si fara bataie de cap. Pentru femei insa, lucrurile se complica insa stiu, ca si barbatii in adancul sufletului au aceleasi nevoi ca si femeia si totusi, din teama de a nu mai fi raniti sau a nu mai esua, isi reprima aceste nevoi si se rezuma la cele de baza. Si ma intreb, de ce nu dati voie perfectiunii in viata voastra? de ce nu acceptati oameni asemeni voua?

Am spus „perfectiune” pentru ca atunci cand un om e plin de calitati si nu ai ce sa-i reprosezi, in societatea in care ne aflam, putem spune despre el ca e perfect. Poate nu e miss/mister univers, si nu e bogat si eu mai stiu ce ati intelege voi prin perfectiune dar arata decent, este pe picioarele lui, are suficient creier incat sa rezolve problemele nu sa urle in prezenta lor si are grija de sanatatea fizica cat si psihica a lui si a celor din jur (adica, ii pasa). La prima vedere ati spune ca sunt niste lucruri banale pe care oricine le poate avea. Asa este, dar, in realitate, cati le au?

Prin titlul articolului ma refer la faptul ca mi-am imaginat un scenariu in care doi oameni perfecti se intalnesc si la un moment dat unuia dintre ei nu-i vine sa creada ca e posibil si tradeaza de frica de a nu fi tradat. Nu faceti asta, va rog, acceptati perfectiunea in viata voastra, acceptati ca unii oameni sunt ATAT de buni. Recunosc insa, cazurile sunt rare, dar sper, cu timpul, ceilalti sa invete de la acesti oameni buni.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: