Solidaritatea – floare rara

Cam toate ideile mele de a scrie imi vin din interactiunea cu oamenii, bine-nteles. Astazi am vorbit cu o cunostinta mai veche careia i-am povestit despre ce-am mai facut si printre altele i-am spus ca m-am lovit de 2 ori de lipsa solidaritatii in doar cateva saptamani. Sunt motociclista si rollerita, cu ambele gasti am avut experiente neplacute in sensul ca eu sunt o persoana cu principii. Sa le luam pe rand:

Prima data am iesit acum cateva saptamani cu cativa motociclisti, ei m-au invitat, le-am spus ca daca merg tare eu nu vin, au spus ca merg incet. Am plecat cu ei si am avut supriza sa aflu ca la ei incet, inseamna viteza sub 100 km/h dar peste viteza legala, desi eu le specificasem sa mergem legal (maxim 60 km/h). M-au lasat in urma si asa mai departe, ma asteptam oarecum, pentru ca ii stiu, dar ma gandeam ca daca m-au chemat, chiar vor sa ne plimbam, nu sa alergam asa ca m-am dus. Cum ziceam, am fost dezamagita, ei au motociclete de viteza, eu am o motocicleta mai slaba, pe langa ca nu este posibil fizic sa tin pasul cu ei, mai este si constiinta, eu sunt constienta ca in oras este periculos atat pentru mine cat si pentru altii sa nu merg cu viteza legala asa ca „o las moale”, asadar, unde este solidaritatea? de ce ma mai chemi sa „te plimbi” cu mine daca tu te plimbi de fapt, singur? nu am apucat sa le zic dar intentiile lor, oricare ar fi alea, ma lasa rece, daca incearca sa-mi demonstreze ceva nu inseamna nimic pentru mine asa ca mai bine sa o lase balta, i-as fi linistit eu daca aveam cu ce, dar asta e alta poveste.

A doua experienta am avut-o cu rolele, am iesit in parc cu mai multi oameni pasionati de role, din nou, sa ne plimbam, avand diferite niveluri de pregatire, eu, fiind printre cele mai inalte. Am intalnit o persoana care desi era ca nivel sub mine, nu ii astepta pe cei mai slabi ca ea si intrebarea mea era de ce a mai iesit cu noi daca nu ne plimbam impreuna? daca e fiecare pentru el si fiecare face ce vrea, de ce nu iesim separat? din nou, unde e solidaritatea? eu as fi putut sa demonstrez ceva daca voiam, sa o iau inainte, sa ma duc sa ma dau pe rampe, orice altceva ca doar, vorba aia, de ce sa ma cobor la nivelul lor? am acceptat sa merg cu ei ca sa impartim o pasiune.

Multi oameni nu inteleg acest principiu, in viata, uneori nu e vorba de a fi cel mai cel, ci de a fi alaturi de ceilalti, asta inseamna sa fii solidar. Personal, intotdeauna am acceptat sa ma alatur unor grupuri pentru diverse activitati care aveau si membri sub mine ca nivel de pregatire dar am facut-o cu scopul de a-i ajuta, a-i invata, sau a ne imprieteni si a face acel lucru comun impreuna, nu pentru a demonstra ceva.

Lipsa solidaritatii este un alt lucru pentru care lumea se duce de rapa, putini mai stiu sa imparta din cunostintele si timpul lor si de a se bucura impreuna cu ceilalti de un lucru, majoritatea legaturilor sociale au devenit prilej pentru demonstratia calitatilor si a puterii, mare gresala, mare lipsa de omenie. Sper sa intelegeti aceasta lectie de viata si sa procedati bine la randul vostru, pe viitor.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: