Credincios vs ateu

Astazi am avut o discutie cu un vechi prieten care „s-a pocait” si am mai discutat eu cu el pe tema asta dar el o tine pe-a lui. Am fost sa mancam, eu mi-am luat ceva cu carne el a zis ca nu are voie ca e vineri si tine post. Bine-nteles ca i-am zis ca „Dumnezeu nu-ti interzice placerile ci doar excesele, tot pentru ca sa nu-ti faci rau, ca te iubeste, vrea sa te protejeze, asadar, de ce nu poti sa-ti alegi random zilele in care mananci carne si in care nu?”. In fine, am tot dezbatut subiectul asta pana mi-au mai aparut mie niste ganduri si am vrut sa scriu articolul asta.

Acum cateva zile am intalnit pe cineva care nu crede in Dumnezeu, nu e religios etc, am mai vorbit cu un baiat care tot asa, mi-a amintit ceva de ateism si mi-a dat un blog al cuiva care a spus ca exista ateu rau si ateu bun, si, gandindu-ma ca eu as fi un fel de ateu, imi place sa ma consider ateu bun. Nu cred ca exista un Dumnezeu, nu cred ca exista ceva ce coordoneaza tot si ca este atotstiutor, ca a avut un fiu si ca l-a sacrificat pentru binele omenirii si asa mai departe, nu, nu pot crede lucrurile astea, prin simplul fapt ca lumea nu e mai buna, nu s-a schimbat nimic pentru noi, nu vad nimic, iar pe El nu-l pot vedea, nu stiu nimic, nu exista nicio dovada palpabila, nu il pot atinge, nu-i pot vorbi nu pot avea niciun fel de legatura cu el decat SPIRITUALA, psihica, la nivel mental, emotional sau cum mai vreti voi si atunci va spun doar ca da, cred in ceva, cred in bunatate, cred in omenie, cred in faptul ca raul este intr-adevar absenta binelui. Nu pot crede ca cineva perfect, ca Dumnezeu, e rau sau e lipsa. Dar pot crede ca fiecare om poate sa fie Dumnezeu si sa se comporte ca atare, pentru ca daca exista un Creator, el a vrut ca noi sa pretuim viata, si atat. Nu pot crede religiile, sunt multe si diferite si nimeni sanatos la cap n-ar nega ca ar putea fi rezultatul mintilor altor oameni, ca este mass media din ziua de azi, ca ar fi inventate de Illuminati. De ce sa am o religie si sa nu ma ghidez dupa propriile reguli? iar regulile mele sunt bune, pentru ca nu fac rau nimanui si imi ofera fericire.

Asta este credinta mea, da, sunt atee, dar sunt omul care nu injura si nu critica credinciosul, pe cand biserica si multi oameni spun ca daca nu crezi in Dumnezeu te duci in Iad, sufera pentru tine, unii, altii, te urasc. Cum poti spune ca, crezi in Dumnezeu (reprezentantul binelui) si sa urasti? cum e posibil acest lucru? n-am citit biblia, tot zic ca o sa o citesc dar am un gram de scepticism ca si ea e scrisa tot de oameni si deci, sunt multe lucruri scrise eronat sau cu scopul de a manipula.

Da, am incredere in ce cred pentru ca sunt fericita. Am suferit enorm, si la momentul respectiv am dat vina pe anumite lucruri, apoi, crescandu-mi inteligenta emotionala am inteles ca nu trebuie sa gasesc un vinovat pentru asta ci doar trebuie sa invat din ea si am invatat, am invatat ca suferinta te face mai puternic, am invatat ca razbunarea sau ura te consuma, am invatat ca daca suferi, iti trece mai repede decat daca ai sufletul negru de ura sau de ganduri cum ca (stiti voi povestea cu capra vecinului).

Credinciosii ma/ne condamna, pe noi, cei care nu credem in Dumnezeu dar avem propriile legi dupa care ne ghidam. Desi nu facem rau suntem condamnati de adeptii Lui. Nu-l invinovatesc pe Dumnezeu, daca exista, dar ii invinovatesc pe oameni pentru ca nu gandesc. Dumnezeu n-are vreo vina ca oile lui sunt proaste. Cum am mai spus, cred in Dumnezeu, dar nu in Dumnezeul vostru, ci in Mine.

Fiecare dintre noi poate fi perfect daca-si doreste, dar e foarte greu de atins, perfectiunea, pana atunci, omul poate tinde spre perfectiune, poate fi bun, poate sa faca imposibilul, aici intervine evolutia umana, evoluam, e clar, dar o facem incet. Iisus poate a fost doar un om deja evoluat, nu stiu, nu ma intereseaza. E cunoscut, a existat, dar restul, nu pot crede inventii. Am scris in articolul „De ce a ajuns omenirea aici” ce cred despre Iisus – respect! Atat. Si il consider un model pentru intreaga omenire. Dar nu consider ca in numele Lui trebuie sa facem sacrificii in prezent, singurul sacrificiu ce trebuie facut este abtinerea de la a-ti face rau si de la a face rau. Atat. Sau altfel spus, conform lui Albert Enstein, singurul sacrificiu ce trebuie facut e sa-ti pastrezi bunatatea. Sacrificiu de ce? pentru ca e greu, e greu sa fii bun atunci cand interactionezi cu cei ce nu sunt/nu mai sunt buni.

Asadar eu traiesc dupa legile mele, un proverb japonez spune ca „Soarele nu știe cine e corect. Soarele nu știe cine e greșit. Soarele luminează fără scopul de a încălzi pe cineva anume. Cel ce s-a găsit pe sine însuși e asemenea unui soare.” iar interpretarea mea suna cam asa – oamenii cu care interactionezi nu conteaza daca sunt buni sau rai, tu nu traiesti pentru a servi bunatatea sau rautatea lor ci pentru a-ti indeplinni scopul de la care nu te abati indiferent de calitatea celorlalti oameni chiar daca ei beneficiaza sau nu de pe urma drumului tau. In esenta, tu esti bun, asta ti-e scopul sa fii bun, nu conteaza ce se intampla in rest, tu trebuie sa fii bun in continuare.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: