Invatati din greseli, nu le continuati!

Am vrut sa scriu un articol despre alegeri gresite pentru ca ma lovesc tot mai des de asta iar durerea celorlalti – ma doare. As vrea sa-i invat si pe ei ce stiu eu si as vrea sa vad mai putina suferinta in jur.

Evenimente recente din viata mea mi-au aratat ca oamenii se tem sa-si analizeze viata in amanunt, se lasa dusi de val sperand ca furtuna va trece si lucrurile vor reveni la normal. Nu isi dau seama ca se expun riscului major de inec ori pur si simplu il accepta resemnati.

Ma refer la tot felul de alegeri facute in viata, la ce scoala ai ales, in ce ti-ai investit banii, cu cine ai ales sa ai o relatie sau chiar sa te casatoresti, ori cand ai ales sa ai copii si asa mai departe. Toate astea se pot intampla gresit. Care e diferenta dintre ele? cu cat sunt lasate mai mult la stadiul de greseala, cu atat repararea lor devine mai grea sau necesita costuri mai mari. Si cand zic „costuri” nu ma refer doar la bani.

De ce va e frica sa renuntati la ce nu va face fericiti sau la ceea ce va face sa actionati gresit? stiu ca e greu, e cel mai greu lucru dar este un rau necesar, asemenea unei masele care s-a stricat, daca nu o tratati, la un moment dat veti ramane fara ea, ceea ce este un cost enorm.

Sa luam exemplul cel mai des intalnit – relatiile amoroase. Sunt oameni care desi nu se inteleg bine in relatie, se casatoresc iar in timpul casatoriei, desi nu se cunosc total nici pe ei insisi nici intre ei, iau decizia de a avea copii. Peste ani, isi dau seama ca lucrurile nu mai pot continua si divorteaza. Care sunt costurile? pe langa faptul ca ai lor copii vor suferi, ei nu mai au aceeasi ani, le va fi greu sa-si refaca viata, si sa nu mai vorbim de toate lucrurile materiale pe care le au in comun. Daca ar fi rupt acea relatie mai devreme, costurile, nu erau semnificativ mai mici?

Oricum, indiferent de situatie, greselile trebuie reparate atat cat se mai poate face ceva, indiferent de costuri, aproape intotdeauna exista un cost si mai mare in cazul in care alegi sa amani rezolvarea problemelor si te adancesti si mai mult in acea decizie gresita.

Deciziile gresite nu iti vor da pace toata viata, intodeauna vor aparea momente in care iti vei aminti ca nu trebuia sa faci asta si ca ai putea sa renunti, vor aparea frustrari si impacturi negative asupra celor din jur iar in conditiile astea, lumea nu are cum sa devina mai buna. Din nou va zic, fiti curajosi, nu va mai temeti de nimic, fericirea este usor de atins, trebuie doar sa o constientizati. Iar o mare greseala pe care o fac oamenii e ca asteapta o anumita persoana sa-i faca fericiti, nu, nu ceilalti ne fac fericiti, ceilalti trebuie sa NU ne faca NEFERICITI, atat.

Cum va dati seama daca ati luat o decizie gresita pe care o continuati? sunteti tristi mai mereu, nu va mai bucurati de lucruri, nu simtiti ca traiti, sunteti mereu stresati si asa mai departe. Eliminati toate lucrurile din viata voastra care va fac sa va simtiti astfel si veti avea de castigat.

Ce-i drept unele lucruri se pot repara, dar daca ai incercat deja si situatia persista, e clar ca trebuie eliminata defintiv din viata ta. Unele lucruri nu se mai pot remedia niciodata sau se pot remedia doar cu foarte mari costuri, de aceea este foarte important sa gandim mult inainte de a lua decizii importante iar ca deciziile in viata sa fie cele corecte, un rol foarte important in are AUTOCUNOASTEREA.

Autocunoasterea nu este usor de realizat, cere timp si studiu intens asupra propriei persoane dar merita. Viata este scurta, dar deciziile gresite o fac si mai scurta. Mai bine alocati o buna parte autocunoasterii, astfel veti stii ce vreti, nu va veti multumi cu altceva, nu veti face compromisuri pe care nu le puteti duce si asa mai departe.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Mulțumiri

Vazând tot mai mulți oameni care nu se pot bucura de viață, am vrut să scriu o serie de mulțumiri ca să-mi arăt recunostința. Sper să reusesc să le exprim cât mai bine.

In primul rând vreau să mulțumesc Universului (sau Creatorului) pentru că mi-a dat viață.

In al doilea rând vreau să mulțumesc mamei mele pentru că m-a născut, pentru că m-a făcut să mă simt iubită si pentru toate lucrurile bune pe care le am invătat si le am mostenit de la ea. Totodată vreau să-i mulțumesc tatălui meu pentru că a contribuit la conceperea mea si pentru că s-a străduit să îmi ofere ce a avut bun.

Vreau să-i mulțumesc fratelui meu cel mare pentru că mi-a oferit premierele multor experiente din viața mea cum ar fi rollerblading-ul, snowboarding-ul, karting-ul, driving-ul, freediving-ul si multe altele, pentru că m-a indrumat spre stiinta dezvoltarii personale, pentru că mă iubeste si ar face sacrificii să m-ajute si pentru că a incercat să mă ridice de câte ori am căzut.

Ii mulțumesc celui de-al doilea frate al meu pentru că a avut grijă de mine incă de când eram un pui de om si că a incasat bataie si injuraturi din cauza mea, pentru că m-a ajutat si/sau a incercat să m-ajute ori de câte ori i-am cerut ajutorul, pentru că mă iubeste si pentru că m-ar fi apărat de oricine ar fi incercat să mă rănească.

Le multumesc tuturor rudelor mele care sunt in viață că nu m-au uitat si că mă sprijină de la distantă si, uneori, de aproape, că m-au iertat si m-au păstrat in viața lor indiferent de circumstante.

Ii mulțumesc lui Dragos că mi-este prieten de aproape 10 ani si partener in multe activităti din viață, că ma acceptă cum sunt si mi-a suportat enorm de multe critici si apelative la adresa lui, că mă ajută, si/sau cel putin incearcă, atunci când am nevoie, că are incredere in mine, ca tine la mine si că incearcă să mă protejeze.

Ii mulțumesc Roxanei că mi-este prietenă si că m-ascultă cand am nevoie, că m-ajută dacă ii cer ajutorul, că este sinceră cu mine, că are incredere in mine si mă acceptă asa cum sunt.

Ii mulțumesc lui Cosmin că mi-este prieten si că este o companie placută, că mă face mereu să mă simt apreciată, că este sincer cu mine, că m-ajută, si/sau incearcă, cand am nevoie, că mă acceptă asa cum sunt si că are incredere in mine.

Ii mulțumesc persoanei speciale din viața mea că există, că m-a făcut să mă indrăgostesc de ea, că mă face să mă simt minunat si că îmi oferă sansa să daruiesc ce nu pot darui nimănui altcuiva.

Le mulțumesc tuturor celorlalte persoane din viața mea pentru prezenta lor, pentru comunicare, pentru invătături diverse, pentru momente de neuitat, pentru zambete si pentru sansa de a-i invăta ceva la rândul meu.

Le mulțumesc tuturor celorlalte persoane care au fost dar nu mai sunt in viața mea pentru că am invătat, cu sigurantă, ceva de la fiecare si pentru orice altceva mi-au oferit pozitiv.

Nu in ultimul rând îmi mulțumesc mie pentru că am fost receptivă la invătături, pentru că nu incetez să mă dezvolt si pentru că sunt curajoasă.
Recunoatința este ceea ce ne face fericiti, vă mulțumesc că m-ati invătat să fiu recunoscatoare, respectiv, fericită!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Disciplina elimina „nu am” ul din viata ta

Disciplina este foarte importanta pentru un trai fara probleme. Ce este diciplina? nu vorbesc de cele prin care inveti diverse lucruri la scoala, vorbesc de ordine, de educarea comportamentului, de a fi disciplinat. Ce face disciplina? elimna haosul din viata ta. Ati vazut ce greu sunt de controlat copiii pentru a nu face lucruri gresite? si ce zic oamenii care stiu ce inseamna asta? in majoritatea cazurilor spun ca, copiii sunt nedisciplinati, adica nu au un set de reguli de buna purtare dupa care sa se ghideze, fac totul pe dos, traiesc precum animalele. Disciplina este dresajul pentru oameni, pe intelesul tuturor, ironia face ca oamenii dreseaza animale dar pe ei insisi, nu.

Am vrut sa vorbesc despre asta pentru ca aud peste tot cum oamenii se plang, „nu am timp”, „nu am bani”, „nu am ce-mi doresc” etc, de ce? pentru ca le lipseste disciplina. In loc de acele afirmatii, corect ar fi sa spuna „nu am disciplina”. Fa in asa fel incat sa ai disciplina si vei avea de toate!

De ce sunt atat de putini oameni disciplinati? pentru ca e greu sa fii disciplinat, nu oricine reuseste, de ce? pentru ca presupune efort, presupune renuntarea la impulsivitate, la dorinte superficiale, inutile, presupune renuntare la orgoliu, la clisee, la spiritul de turma, presupune puterea de a spune „nu” tentatiilor care nu aduc niciun folos real sau superior.

Daca te disciplinezi o sa fii capabil sa – pui bani deoparte, sa ajungi la timp la intalniri, evenimente, serviciu etc, sa fii mai sanatos, sa ai ce-ti doresti, cu alte cuvinte, sa fii fericit! Cine nu-si doreste sa fie fericit? aparent, multa lume. Trist! Treziti-va si pune-ti batul pe voi, educati-va, lasati mofturile, puneti-va viata in ordine si lucrurile bune vor veni de la sine. Stiu ca e greu dar nimic din ce e bun nu e usor de obtinut.

Si ca sa va dau si exemple concrete la ce-ar trebui sa renuntati – la EXCESUL de placeri superficiale si de moment gen televizor, petreceri, nopti pierdute, iesiri la bere si seminte, la cheltuieli inutile, la impulsivitate, ganditi de 10 ori inainte sa va cumparati / faceti ceva, renuntati la persoane care va consuma timpul fix degeaba, gen – sunt in viata voastra doar pentru ca arata bine si cam atat, (nu radeti, sigur exista), renuntati la chestii care va „imbunatatesc” imaginea, gen tigari, haine de firma si eu mai stiu ce alte fite, renuntati la „parerea altora conteaza mai mult decat a mea cand e vorba de mine”, sigur stiti la ce ma refer, pentru ca de cele mai multe ori oamenii fac alegeri raportandu-se la ce cred/vor altii de la ei si asa mai departe. Nu ma credeti? continuati asa si nu vi se va schimba nimic in viata, incercati, si veti vedea rezultatele. (Va dati seama ca nu scriam toate astea daca nu le-as fi aplicat eu si n-ar dat rezultate, si da, fiindca sunt o fiinta careia ii pasa, impart asta cu voi)

Ce ar trebui sa faceti ca sa va puteti disciplina? sa VRETI! Asta este un prim pas, dupa care, cititi carti/articole pentru dezvoltare personala (recomand carti scrise de Brian Tracey) si educatie financiara si chiar educatie sexuala, axati-va pe placeri de lunga durata si folositoare, gen sport, activitati creative, iesiri in natura, petrecerea de timp alaturi de minti stralucite etc si nu in ultimul rand IUBITI! Iubiti oamenii (atat pe cei de acelasi sex cat si pe cei de sex opus), iubiti animalele, iubiti natura si iubiti-va pe voi! Am scris articolul despre iubire, il gasiti aici.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Proasta de România

Andrei Vulpescu a scris un articol intitulat „Prostul de România” în care a descris perfect specimenul masculin plin de nesimțire, incultură și reavoință. Eu i-am sugerat să scrie și un articol în oglindă intitulat „Proasta de România” că vorba aia, sunt și atâtea nesimțite, inculte și rele pe deasupra. Dar până-l scrie el pe ăla m-am gândit să-l scriu eu pe ăsta.

Proasta de România o întâlnești peste tot, în RATB, în mall, la piață, la cinema, la spa și în orice loc populat de lume normală, în general. Arată decent, de obicei vrea să lase un aer prin care tinde spre perfecțiune fizică – manichiura facută, machiată până-n freză, „freza” făcută (coafată) și poartă haine cât mai sexy și nu uită să se dea cu apă de parfum apropiată ca rang de coco chanel. Și dacă i-a venit vreo idee de prin vreun film sigur are și 2-3 tatuaje „discrete” dar la vedere. Aleargă în parc sau merge la sală și în rest flămânzește ca nu cumva să se îngrașe.

Dacă apuci să intri în conflict cu ea, să te ferească Dumnezeu, cel mai bine ar fi să o ignori că altfel pleci acasă cu frigiderul plin, are gura mare și te inspăimântă nu numai tonul ei ci și vocabularul extrem de bogat legat de organele genitale, bărbătești, in general.

Proasta de România are studii superioare, în general, dar lucrează tot ca model videochat, deh, vrea să fie femeie independentă și să câștige ‘jdemii de lei. E atât de proastă încât e în stare să se certe cu PC ul dacă nu pornește fără să fi verificat dacă e bagat în priză.

În cazul în care nu merge cu RATB ul, sigur e cu mașina „lu’ iubi” și încurcă traficul mai ceva ca atunci când a făcut școala. Nu știe la ce-i folosesc oglinzile laterale, doar are parprizul în față, ce-i trebuie să știe ce e în spate? în cazul în care era să intre în tine, țipă ca o descreierată că are prioritate când ea are „cedează”. La ea, „a da semnal” e totuna cu „a putea face manevra”. Bine-nțeles că rămâne un mister cum a obținut permisul de conducere…

Proasta de România fumează de sparge și doar țigări slim, țigara electronică e prea mare și prea inestetică, nu e „trendy”. Împreună cu colegele/prietenele ei, „la tigara” este momentul în care încep bârfele, în general despre iubiți, telenovele sau shopping și se adresează cu „fată”. Din una în alta, începe lauda de sine și critica la adresa „concurenței”. Doamne ferește să vorbească despre sensul vieții sau despre ce cărți au mai citit.

Când iese în oraș cu „iubi” sau cu prietenele nu ezită să se oprească lângă ceva ce i se pare ei interesant și să pună una din persoanele cu care e să-i facă o poză, sau chiar să-și faca un selfie ca apoi sa dea rapid check-in în a cărui descriere scapă rapid o greșeală gramaticală pe care o scuză spunând că s-a grăbit sau că a scris intentionat așa dar a uitat ghilimelele. În cazurile mai triste vezi texte de genul „Akm am ajuns aici, nu-i așa k e mijto?”.

În cazul în care te duci la cinema la un film cu momente dramatice și nimerești în sala cu mai multe proaste de Romania, la un moment dat o s-auzi bocete ca la o înmormantare de-o sa te întrebi cu ce ai greșit.

Proasta de România, în principiu, nu știe să facă nimic și pozează în victimă cu orice ocazie. Dacă poate să facă o situație de așa natură încât să pară că are nevoie de ajutor pentru o eventuală „captură” (în cazul în care e single, și nu numai), și îndraznește să o ajute cine „nu trebuie”, răspunde sictirită „Lasă-mă, dragă, în pace, că mă descurc și singură!”.

Dacă este într-un cerc de specimene asemenea ei nu ezită la cea mai mică glumă să izbucnească într-un râs isteric doar pentru a atrage atenția. De asemenea dacă scoate smartphone-ul pe masă la terasă, sigur e îmbracat „shiny” într-o carcasă „rhuoz” cu model de pisicuță sau iepuraș.

În concluzie, proasta de România este un pericol iminent pentru societate.

P.S Am aflat ca articolul „Proasta de Romania” a fost scris inaintea articolului „Prostul de Romania” deci nu va mai exista un altul însa e diferit de al meu, asa ca spor la râs! (sau plâns, după caz 😀 )

P.S 2 De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Publicat în Fun

Sa va zic despre iubire

„Iubirea” este un subiect atat de …. controversat, cand ar trebui sa fie atat de simplu. Dragi cititori, a iubi, e omeneste, iar in societatea noastra, din pacate, au ramas foarte putini oameni. In caz ca vreti sa va regasiti, cititi aceste randuri si amintiti-va ce este, cu adevarat, iubirea, astfel, vom crea o lume mai buna si mai fericita.

O sa incep sa va spun ce NU este iubirea: iubirea nu este nerabdare, nu este posesivitate, nu este gelozie, nu este atasament, nu este mijloc, nu este agresivitate, nu este egoism, nu este tristete si nu este NECONDITIONATA.

Da, ati citit bine, iubirea NU este NECONDITIONATA. Ce ESTE iubirea? din punctul meu de vedere, iubirea ESTE si atat. Ea inseamna liniste si bucurie, inseamna tot ce este bun, tot ce nu-ti provoaca niciun sentiment negativ. Iubirea este PURA, nu are NUANTE. Ea exista, sau nu. Nu poti iubi cu jumatate de norma sau cu orice cantitate vreti voi ca masura. Iubirea ESTE sau ESTE LIPSA.

Iubirea NU are preferinte in functie de GEN, RASA, STARE FINANCIARA, POZITIE SOCIALA, STARE CIVILA si asa mai departe. Iubirea este sentimentul care nutreste altruism si empatie.

Am spus mai devreme ca iubirea NU este neconditionata, in schimb, a fi altruist inseamna sa ajuti neconditionat pe cineva. Ma refer la faptul ca nu poti iubi o persoana rea, plina de negativism, care iti face rau sau care face rau. Sigur, intr-o oarecare masura, o iubesti in asa fel incat sa nu-i raspunzi cu aceeasi moneda insa nu o poti iubi la nesfarsit, la un moment dat vei renunta sa-i mai oferi iubire.

Din ce in ce mai mult vad oameni care nu stiu ce este iubirea, care nu ofera iubire dar o pretind, care confunda iubirea cu admiratia sau simpatia de moment pentru anumite persoane. Iubirea nu este neconditionata, este conditionata de caracterul oamenilor, este conditionata de calitatea umana, nu ai cum sa iubesti un gunoi, nu e demn de iubire. Diferenta dintre a judeca si a stii cu certitudine ca o persoana este rea este ca atunci cand intalnesti o astfel de persoana poti sa o excluzi din start, ceea ce nu te face un iubitor, sau poti sa incerci sa-i arati calea cea buna, sa-i oferi o sansa. Cei care merita iubirea sunt persoane care adopta calitatile omenesti in schimbul celor negative. Persoanele demne de iubire renunta la orgoliu, la minciuna, la manipulare, la egoism, la individualism, la aroganta si asa mai departe. Persoanele demne de iubire sunt capabile sa iubeasca la randul lor.

Iubirea este un lucru de care foarte putini oameni sunt capabili in ziua de azi, iar ceilalti indivizi ai speciei numita „om” au patat-o si i-au pus etichete gresite. Peste tot auzi „te iubesc” sau „eu iubesc” si asa mai departe, in contexte care nu au nicio legatura cu iubirea. Un exemplu ar fi perioada in care omul este indragostit. Deseori oamenii fac confuzie intre iubire si dragoste. Dragii mei, indragostirea este o stare pur hormonala, este chimia din cap care ne creaza stari placute la vederea imaginii frumoase despre persoana de care suntem indragostiti. Real, ne indragostim de proiectia pe care o facem asupra unei persoane si nu de persoana insasi. Partea frumoasa este ca, in timp, cunoscandu-va real si muncind impreuna puteti ajunge la stadiul de iubire insa acest lucru este greu de realizat. Ca sa intelegeti la ce ma refer, un bun exemplu sunt relatiile si casatoriile care se termina cu spargere de capete. O sa spuneti ca iubirea s-a transformat in ura. Nu, iubirea nu se transforma niciodata in ura ci ceea ce nu inseamna iubire se transforma in ura, exact cum ziceam, dragostea (starea hormonala care a trecut), atasamentul, gelozia, egoismul, mandria si asa mai departe. Atunci cand iubesti, iti doresti cu toata fiinta sa faci bine, sa fie bine, sa simti bine in jurul tau si nu neaparat cu pretul tristetii tale, pentru ca real, in 100% din cazuri cand chiar iubesti, nu ai cum sa fii trist pentru ca iubirea este generatoare de fericire pentru propria persoana dar si pentru cei din jur!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Credincios vs ateu

Astazi am avut o discutie cu un vechi prieten care „s-a pocait” si am mai discutat eu cu el pe tema asta dar el o tine pe-a lui. Am fost sa mancam, eu mi-am luat ceva cu carne el a zis ca nu are voie ca e vineri si tine post. Bine-nteles ca i-am zis ca „Dumnezeu nu-ti interzice placerile ci doar excesele, tot pentru ca sa nu-ti faci rau, ca te iubeste, vrea sa te protejeze, asadar, de ce nu poti sa-ti alegi random zilele in care mananci carne si in care nu?”. In fine, am tot dezbatut subiectul asta pana mi-au mai aparut mie niste ganduri si am vrut sa scriu articolul asta.

Acum cateva zile am intalnit pe cineva care nu crede in Dumnezeu, nu e religios etc, am mai vorbit cu un baiat care tot asa, mi-a amintit ceva de ateism si mi-a dat un blog al cuiva care a spus ca exista ateu rau si ateu bun, si, gandindu-ma ca eu as fi un fel de ateu, imi place sa ma consider ateu bun. Nu cred ca exista un Dumnezeu, nu cred ca exista ceva ce coordoneaza tot si ca este atotstiutor, ca a avut un fiu si ca l-a sacrificat pentru binele omenirii si asa mai departe, nu, nu pot crede lucrurile astea, prin simplul fapt ca lumea nu e mai buna, nu s-a schimbat nimic pentru noi, nu vad nimic, iar pe El nu-l pot vedea, nu stiu nimic, nu exista nicio dovada palpabila, nu il pot atinge, nu-i pot vorbi nu pot avea niciun fel de legatura cu el decat SPIRITUALA, psihica, la nivel mental, emotional sau cum mai vreti voi si atunci va spun doar ca da, cred in ceva, cred in bunatate, cred in omenie, cred in faptul ca raul este intr-adevar absenta binelui. Nu pot crede ca cineva perfect, ca Dumnezeu, e rau sau e lipsa. Dar pot crede ca fiecare om poate sa fie Dumnezeu si sa se comporte ca atare, pentru ca daca exista un Creator, el a vrut ca noi sa pretuim viata, si atat. Nu pot crede religiile, sunt multe si diferite si nimeni sanatos la cap n-ar nega ca ar putea fi rezultatul mintilor altor oameni, ca este mass media din ziua de azi, ca ar fi inventate de Illuminati. De ce sa am o religie si sa nu ma ghidez dupa propriile reguli? iar regulile mele sunt bune, pentru ca nu fac rau nimanui si imi ofera fericire.

Asta este credinta mea, da, sunt atee, dar sunt omul care nu injura si nu critica credinciosul, pe cand biserica si multi oameni spun ca daca nu crezi in Dumnezeu te duci in Iad, sufera pentru tine, unii, altii, te urasc. Cum poti spune ca, crezi in Dumnezeu (reprezentantul binelui) si sa urasti? cum e posibil acest lucru? n-am citit biblia, tot zic ca o sa o citesc dar am un gram de scepticism ca si ea e scrisa tot de oameni si deci, sunt multe lucruri scrise eronat sau cu scopul de a manipula.

Da, am incredere in ce cred pentru ca sunt fericita. Am suferit enorm, si la momentul respectiv am dat vina pe anumite lucruri, apoi, crescandu-mi inteligenta emotionala am inteles ca nu trebuie sa gasesc un vinovat pentru asta ci doar trebuie sa invat din ea si am invatat, am invatat ca suferinta te face mai puternic, am invatat ca razbunarea sau ura te consuma, am invatat ca daca suferi, iti trece mai repede decat daca ai sufletul negru de ura sau de ganduri cum ca (stiti voi povestea cu capra vecinului).

Credinciosii ma/ne condamna, pe noi, cei care nu credem in Dumnezeu dar avem propriile legi dupa care ne ghidam. Desi nu facem rau suntem condamnati de adeptii Lui. Nu-l invinovatesc pe Dumnezeu, daca exista, dar ii invinovatesc pe oameni pentru ca nu gandesc. Dumnezeu n-are vreo vina ca oile lui sunt proaste. Cum am mai spus, cred in Dumnezeu, dar nu in Dumnezeul vostru, ci in Mine.

Fiecare dintre noi poate fi perfect daca-si doreste, dar e foarte greu de atins, perfectiunea, pana atunci, omul poate tinde spre perfectiune, poate fi bun, poate sa faca imposibilul, aici intervine evolutia umana, evoluam, e clar, dar o facem incet. Iisus poate a fost doar un om deja evoluat, nu stiu, nu ma intereseaza. E cunoscut, a existat, dar restul, nu pot crede inventii. Am scris in articolul „De ce a ajuns omenirea aici” ce cred despre Iisus – respect! Atat. Si il consider un model pentru intreaga omenire. Dar nu consider ca in numele Lui trebuie sa facem sacrificii in prezent, singurul sacrificiu ce trebuie facut este abtinerea de la a-ti face rau si de la a face rau. Atat. Sau altfel spus, conform lui Albert Enstein, singurul sacrificiu ce trebuie facut e sa-ti pastrezi bunatatea. Sacrificiu de ce? pentru ca e greu, e greu sa fii bun atunci cand interactionezi cu cei ce nu sunt/nu mai sunt buni.

Asadar eu traiesc dupa legile mele, un proverb japonez spune ca „Soarele nu știe cine e corect. Soarele nu știe cine e greșit. Soarele luminează fără scopul de a încălzi pe cineva anume. Cel ce s-a găsit pe sine însuși e asemenea unui soare.” iar interpretarea mea suna cam asa – oamenii cu care interactionezi nu conteaza daca sunt buni sau rai, tu nu traiesti pentru a servi bunatatea sau rautatea lor ci pentru a-ti indeplinni scopul de la care nu te abati indiferent de calitatea celorlalti oameni chiar daca ei beneficiaza sau nu de pe urma drumului tau. In esenta, tu esti bun, asta ti-e scopul sa fii bun, nu conteaza ce se intampla in rest, tu trebuie sa fii bun in continuare.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Solidaritatea – floare rara

Cam toate ideile mele de a scrie imi vin din interactiunea cu oamenii, bine-nteles. Astazi am vorbit cu o cunostinta mai veche careia i-am povestit despre ce-am mai facut si printre altele i-am spus ca m-am lovit de 2 ori de lipsa solidaritatii in doar cateva saptamani. Sunt motociclista si rollerita, cu ambele gasti am avut experiente neplacute in sensul ca eu sunt o persoana cu principii. Sa le luam pe rand:

Prima data am iesit acum cateva saptamani cu cativa motociclisti, ei m-au invitat, le-am spus ca daca merg tare eu nu vin, au spus ca merg incet. Am plecat cu ei si am avut supriza sa aflu ca la ei incet, inseamna viteza sub 100 km/h dar peste viteza legala, desi eu le specificasem sa mergem legal (maxim 60 km/h). M-au lasat in urma si asa mai departe, ma asteptam oarecum, pentru ca ii stiu, dar ma gandeam ca daca m-au chemat, chiar vor sa ne plimbam, nu sa alergam asa ca m-am dus. Cum ziceam, am fost dezamagita, ei au motociclete de viteza, eu am o motocicleta mai slaba, pe langa ca nu este posibil fizic sa tin pasul cu ei, mai este si constiinta, eu sunt constienta ca in oras este periculos atat pentru mine cat si pentru altii sa nu merg cu viteza legala asa ca „o las moale”, asadar, unde este solidaritatea? de ce ma mai chemi sa „te plimbi” cu mine daca tu te plimbi de fapt, singur? nu am apucat sa le zic dar intentiile lor, oricare ar fi alea, ma lasa rece, daca incearca sa-mi demonstreze ceva nu inseamna nimic pentru mine asa ca mai bine sa o lase balta, i-as fi linistit eu daca aveam cu ce, dar asta e alta poveste.

A doua experienta am avut-o cu rolele, am iesit in parc cu mai multi oameni pasionati de role, din nou, sa ne plimbam, avand diferite niveluri de pregatire, eu, fiind printre cele mai inalte. Am intalnit o persoana care desi era ca nivel sub mine, nu ii astepta pe cei mai slabi ca ea si intrebarea mea era de ce a mai iesit cu noi daca nu ne plimbam impreuna? daca e fiecare pentru el si fiecare face ce vrea, de ce nu iesim separat? din nou, unde e solidaritatea? eu as fi putut sa demonstrez ceva daca voiam, sa o iau inainte, sa ma duc sa ma dau pe rampe, orice altceva ca doar, vorba aia, de ce sa ma cobor la nivelul lor? am acceptat sa merg cu ei ca sa impartim o pasiune.

Multi oameni nu inteleg acest principiu, in viata, uneori nu e vorba de a fi cel mai cel, ci de a fi alaturi de ceilalti, asta inseamna sa fii solidar. Personal, intotdeauna am acceptat sa ma alatur unor grupuri pentru diverse activitati care aveau si membri sub mine ca nivel de pregatire dar am facut-o cu scopul de a-i ajuta, a-i invata, sau a ne imprieteni si a face acel lucru comun impreuna, nu pentru a demonstra ceva.

Lipsa solidaritatii este un alt lucru pentru care lumea se duce de rapa, putini mai stiu sa imparta din cunostintele si timpul lor si de a se bucura impreuna cu ceilalti de un lucru, majoritatea legaturilor sociale au devenit prilej pentru demonstratia calitatilor si a puterii, mare gresala, mare lipsa de omenie. Sper sa intelegeti aceasta lectie de viata si sa procedati bine la randul vostru, pe viitor.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.