Depresia – o boală chinuitoare

Acum câteva zile am vorbit cu o prietenă despre subiectul ăsta, depresia, și tot acum câteva zile am cunoscut un băiat care mi-a povestit că a suferit, sau poate încă mai suferă, de depresie. Eu am suferit de depresie. Pot spune că știu câte ceva despre ea din cauza asta, și după felul în care e caracterizată la modul general de medici și de specialiști, și pe internet și așa mai departe.

Mai întâi de toate o să spun că nu e un articol științific, nu încerc să vă învăț chestii „ca la carte”, doar o să vă spun din perspectiva cuiva care a trecut prin asta și știe cu ce se mănâncă și vă spune că nu e de luat în râs.

Când am vorbit cu prietena mea și i-am menționat că am suferit din cauza depresiei ea a susținut, la început, că nu crede că eu am trecut prin depresie, că a fost doar o tristețe mai profundă. Vă spun eu care e diferența, ați fost vreodată triști? vă trece repede, așa-i? în câteva ore/zile maximum apoi sunteți ca noi. Depresia este tristețea aia înmulțită cu 100 sau cu 1000 împreună cu alte câteva manifestări urâte.

Am fost depresivă în perioada adolescenței, cam între 17 și 21 de ani. O să menționez că depresia nu apare brusc, ea se instalează. Practic începe cu tristețe manifestată des iar la un moment dat rămâi acolo, de aici și expresia „am căzut în depresie”. Depresia nu e ceva SF, automat când corpul nostru este în dezechilibru chimic, se întâmplă lucruri. Emoțiile influențează chimia din corpul nostru. Tristețea este o emoție care dacă este prelungită peste măsură scade din substanțele care ne fac fericiți (dopamina, serotonina). Asta face ca lucrurile să scape de sub control și astfel „cazi” în depresie. Cauzele care au dus la asta au fost multiple în cazul meu, moartea unui părinte, sărăcia, foarte multe responsabiliăți, suferința unei alte persoane foarte dragi și multe nevoi nesatisfăcute (precum nevoia de afecțiune, de apreciere). Cum s-a manifestat? nu mai aveam chef de nimic, nu mă mai puteam bucura de nimic, orice lucru făceam mi se părea greu, îmi venea să plâng din orice și mereu, mă gândeam să-mi fac rău (să mă sinucid, să mă prostituez, să mă închidă la pușcărie – lucruri venite din faptul că ai mei îmi dădeau impresia că sunt inutilă și mai mult, că fac rău în jurul meu, deci, voiam să-i scap de mine și eu să scap de tortura vorbelor jignitoare la adresa mea); dormeam mult, preferam să dorm cât mai mult, să visez, să scap de realitate. Cu fiecare jignire sau reproș la adresa mea din partea alor mei ma simțeam mai afectată iar durerea de moment era de nesuportat, simțeam că vreau să smulg carnea de pe mine ca să alung durerea, simțeam un nod în gât și-un ghem în stomac și simțeam că m-am închis într-o cușcă din care nu mai pot ieși, simțeam că am intrat într-un labirint plin de durere și tot ce e acolo e suferință; ce vreau să spun e că simți durerea asta la infinit. Cred că orice persoana în depresie simte aceste lucruri. În momentul în care o simte, simte că nu se mai termină.

Ce m-a ajutat să trec prin asta? fratele meu cel mare (deși nu a locuit niciodată cu mine, a încercat să m-ajute de la distanță), sportul (mă dădeam pe role), faptul că am ținut un jurnal în care scriam de fiecare dată când simțeam că e picătura care a umplut paharul (și credeți-mă, are multe pagini A4 pline) și chiar muzica, îmi place foarte mult să ascult muzică. Jurnalul m-a ajutat să mă descarc și să trec peste până în momentul în care cauza depresiei a dispărut. Responsabilitățile s-au diminuat, familia a încetat să mă mai molesteze psihic iar eu am început să-mi construiesc viața și să mă bucur din nou de lucruri.

Eu vreau să trag și un semn de alarmă totodată, să fiți atenți la cei din jurul vostru, în special la cei dragi pentru că cei care contează cel mai mult pentru noi ne pot ridica sau ne pot distruge, iar când familia îmi spunea că eu „joc teatru” când mă durea sufletul mai mult decât oricând, credeți-mă că e un lucru al dracului de dureros.

Probabil vă întrebați cum de unii chiar ajung să se sinucidă – nu știu, dar probabil ține și de faptul că nu au nicio motivație de a mai rămâne în viață în condițiile în care tot ceea ce trăiesc este suferință; cum am reușit să trec peste depresie? v-am explicat, de unde am avut putere – nu știu, de ce nu m-am sinucis? nici asta nu știu, tot ce-mi amintesc este că îmi doream să nu-i fac pe cei din jurul meu să sufere, cumva, conștientizam că, cuiva îi pasă de mine și nu voiam să-i fac rău, și m-am gândit inclusiv la religie, la frica de faptul că sinuciderea e păcatul suprem și nu mai poate fi iertat. Asta m-a împiedicat pe mine.

Tot ce pot să vă spun este că, ca să nu suferi de depresie, trebuie să ai un nivel extrem de înalt de inteligență emoțională, iar asta, din păcate, puțini o știu și și mai puțini reușesc să atingă un nivel înalt al acestui tip de inteligență.

Ca o concluzie, cauzele care pot duce la depresie sunt multiple iar de cele mai multe ori, sunt grandioase (moartea cuiva drag, sărăcia, datoriile, vinovăția, lipsa aprecierii, lipsa afecțiunii, suferința cuiva drag etc). Și repet, toate astea nu duc brusc la depresie, e tristețe, care se intensifică pe parcurs din cauza înrăutățirii lucrurilor iar ca remediu chiar nu există ceva general valabil, fiecare va trebui să găsească putere în el sau în orice poate pentru a se ridica din aceasta stare profundă, deși, cred că sprijinul real al familiei sau al cuiva drag poate însemna foarte mult; ajutorul specializat (psiholog, psihiatru) și tratamentul medicamentos poate fi o altă soluție (practic îți reglează manual chimia corpului).

P.S dacă cineva se regăsește în stările descrise mai sus, ar trebui să știe că are nevoie de ajutor și că nu trebuie să se ascundă. Viața e frumoasa și merită trăită dar nu ai cum să vezi asta din starea în care ești, ai nevoie de ajutor, cere-l, fie că ești femeie, fie că ești bărbat.

P.S 2 De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

De ce a ajuns omenirea aici

Acum vreo doua saptamani am scris articolul Iluzia de alegere, in care am pus o referinta si la un articol despre Illuminati, (oamenii puternici si influenti dar care au devenit asa facand rau celorlalti) iar acum am vrut sa scriu despre ultima parte din acel articol cu stapanii din umbra.

Primul citat la care vreau sa fac referire este urmatorul: „Initiatii pe taramurile spiritului afirma la randul lor ca Illuminati sunt doar o uriasa piatra de incercare peste care omenirea este nevoita sa treaca in decursul evolutiei sale de la o specie agresiv-egotic-materialista spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale.”; sa le luam pe rand: „uriasa piatra de incercare” se refera la faptul ca ceea ce se intampla in prezent ne depaseste si este o incercare cu adevarat grea si pe care putini o constientizeaza. De ce suntem nevoiti sa trecem peste pentru a evolua? pentru ca asa este decursul lucrurilor, in viata, ai obstacole peste care trebuie sa treci, suferind sau muncind din greu, ca sa poti evolua, daca nu treci, ramai unde esti si primesti ceea ce poti, daca evoluezi, primesti mai mult, mai bun. De unde trebuie sa evoluam? de la o „specie agresiv-egotic-materialista spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale”; agresiv, stiti cu totii ce inseamna, daca nu, cautati in dex, egotic insemana „egotist” care inseamna ca e stapanit de egotism (din dex: EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane), respectiv, e fiecare pentru el, ceea ce este rau, iar materialista, din nou, stiti ce inseamna. Clasa superioara a desavarsirii spirituale este cea a omului asa cum trebuie sa fie, bun, darnic, altruist, empatic, moral – toate aceste calitati te fac puternic, invincibil chiar, te fac constient de sine, te fac fericit fara ca cineva sa-ti poata lua asta vreodata.

Urmatoarea parte suna cam asa: „Tot ei afirma ca Illuminati sunt de fapt fructul pacatelor noastre, deoarece daca ar avea acces la bogatie si putere absoluta, peste 90% din oamenii din prezent ar actiona la fel ca actualii Illuminati.”. Aici este evident si se confirma ce multi dintre oameni constientizeaza insa nu direct. De fiecare data cand se fac alegeri in tara noastra aud „si pe care sa-l alegi? ca toti sunt la fel”, de asemenea, oamenii intre ei cand vorbesc isi spun realitatea in fata „si tu daca ai fi acolo ai face la fel”. Va stiti! Stiti cat de mizerabili sunteti dar nu vreti sa schimbati nimic. De ce nu vreti sa schimbati nimic? urmatorul citat va da raspunsul: „Nu este vorba in ultima instanta decat de o traire inferioara izvorata din frica si mandrie care-i face pe oamenii de la toate nivelurile societatii sa-si controleze, abuzeze, foloseasca si minta semenii aflati intr-o stare de vulnerabilitate si inferioritate. Traire care, din pacate, a devenit o trasatura de caracter definitorie pentru specia umana din prezent.”. Asadar nu sunteti decat niste lasi ordinari si mandri pe deasupra (a se citi cu atentie „traire inferioara”, da?). Nu stiti ce este onoarea, moralitatea, empatia. De ce nu stiti? din cauza felului in care ati fost educati. Tot ceea ce deveniti se datoreaza educatiei pe care o primiti, din partea parintilor, a bunicilor sau chiar a societatii. Lucrurile trebuie sa se schimbe, trebuie sa invatati sa treceti la o stare superioara, chiar si acum, nu e prea tarziu, si sa dati mai departe, ca CEI PUTERNICI TREBUIE SA-I PROTEJEZE PE CEI SLABI SI NU SA-I STRIVEASCA. Aici intervine lupta dintre bine si rau care a luat nastere la inceputul vietii omului pe pamant. Ai putere, alegi sa o folosesti fie facand bine, fie facand rau. Care e diferenta? cei rai distrug pe cei slabi pentru a primi ei mai mult, cei buni ii ajuta pe cei slabi pentru a le fi egali. De ce ai nevoie ca sa fii bun? de CURAJ!

Ultimul citat „Ca o concluzie ce reiese din toate teoriile emise de cei care si-au dedicat viata studierii celor care ne conduc planeta:
Iluminatii nu ar fi reusit totusi sa ajunga atat de puternici daca oamenii nu s-ar fi lasat folositi si nu le-ar fi permis sa le controleze destinele…” nu se refera la ce multi dintre voi se vor gandi, si anume ca cei slabi vor sa fie controlati sau subjugati, nu, ci la faptul ca increderea in sine le-a fost distrusa si li s-a spus ca este mai bine ca altii sa ia decizii pentru ei. Astfel au aparut conducatorii.

Suntem extrem de involuati pentru ca nu am reusit sa trecem de spiritul de conservare, de instinctul de supravietuire pe care l-am ridicat la o putere mult prea mare. Da, cand eram la inceput eram precum animalele, trebuia sa ne batem pentru mancare, pentru teritoriu, sa putem supravietui. Dar acum nu mai e cazul, am ajuns la un nivel foarte inalt de evolutie, dar am pastrat obiceiurile de cand eram primitivi. Omenirea trebuie sa se trezeasca, nu mai e nevoie sa traiasca in frica, nu mai aveti de ce.

Fiti curajosi, indurati suferinta tocmai pentru ca sa deveniti puternici, sunteti puternici dar inca nu o stiti, ironia face ca nu noi, cei care suferim suntem cei slabi, ci cei care ne fac sa suferim. Dar ca sa intelegi asta trebuie sa invatati acest lucru, daca nu il puteti invata cand sunteti mici, daca nu il aveti in voi, acum, la varsta asta, trebuie doar sa aveti minimul de CURAJ sa ACCEPTATI ca asa este si nu altfel. Apropo de asta, ultimul lucru despre care vreau sa va vorbesc este teoria mea privind pe Fiul Omului. Consider ca Iisus a fost un om foarte puternic, un om care a schimbat lumea prin ceea ce a facut si de aceea este atat de cunoscut, pentru ca a avut atata putere si a devenit martir, a avut CURAJUL sa ia asupra lui o suferinta enorma. Prin acest lucru a vrut sa ne invete puterea emaptiei: „ALEG sa sufar EU in locul TAU pentru ca NU SUNT mai PRESUS decat TINE si NU am NICIUN DREPT sa-ti fac RAU DOAR ca sa-mi fie MIE BINE chiar daca POT”. Asta este ceea ce omenirea trebuie sa invete. Poate ca Dumnezeu chiar exista, lupta dintre bine si rau mie mi-este evidenta. Poate chiar avem un Creator, cineva clar incearca sa ne invete cum sa ne purtam. Tot ce stiu e ca am dreptate.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Cum, nu stii cine e….?!

Cum mi-a venit ideea sa scriu articolul asta? acum cateva luni mi s-a pomenit de Valentino Rossi, iar eu, desi motociclista de la jumatea lui 2014 (consider ca inclusiv in scoala am facut motociclism) nu auzisem de el, si am spus indiferenta „nu stiu cine e”. Mi s-a raspuns cu o mirare incredibila, „cum, nu stii cine e?”. Deschizand o paranteza ulterior m-am gandit si la o replica la intrebarea asta pe care o s-o dau de fiecare data cand mi se pune intrebarea asta si anume „dar el/ea stie cine sunt eu?”.

Stiu, aparent pare stupid, vorbim de oameni celebri din anumite domenii, de anumiti sportivi etc dar sa fim seriosi, nu toata lumea ii stie pe toti, de ce trebuie sa ne comportam asa? de ce nu putem raspunde pur si simplu cu „Este cineva care….” si sa ne vedem de treaba? de ce trebuie sa-l facem pe ala sa se simta mai jos? sa se simta un nimic? da, pentru ca vrei nu vrei, daca ai legatura cu un anumit domeniu si ti se da exemplu un nume d-asta greu si mai esti si mustrat ca n-ai auzit de el, brusc s-ar putea sa-ti scada putin stima de sine la modul „aaa, pai cine sunt eu sa fac nu stiu ce ca uite ce mare a fost ala”.

N-am inteles niciodata de ce oamenii isi aleg idoli, eroi, oameni pe care ii venereaza efectiv. Cum poti sa crezi despre cineva ca e cel mai bun dar sa vrei sa ajungi ca el? stim bine, sau, ma rog, cei constienti, ca nu exista doi oameni la fel si ca succesul unuia nu va fi si al altuia. Nu ma refer la cei care au fost campioni ani la rand intr-un anumit domeniu pentru ca au fost si altii care s-au aflat pe aceeasi pozitie ca si ei dar asta nu inseamna ca au ajuns la fel acolo, pun pariu ca nu au avut idoli chiar pe cei pe care i-au intrecut.

Oamenii care au ajuns sus si merita asta din plin sunt foarte putini, ca sa fii deosebit intr-adevar, sa fii deasupra tuturor, e nevoie de genialitate, e nevoie de unicitate, de originalitate, or sa-mi dai exemple ca Valentino Rossi care e din genul de oameni care nu va fi atat de adanc scrijelit in istorie precum Enstein sau Eminescu al nostru, esti infantil. Oricum m-am uitat de curiozitate la cateva curse de ale lui si de cateva ori cand a castigat „a jucat murdar”, pai nume d-astea imi dai? apropo, asta, dupa parerea mea spune multe si de caracterul tau. Oamenii care dau nume d-astea sunt genul de oameni care cred ca victoria conteaza mai mult decat competitia, mai mult decat oamenii. Pentru ei nu conteaza cum a fost obtinut succesul ci doar ca a fost obtinut. Ei, dragilor, aflati ca mie imi pasa cum a fost obtinut succesul si cine „joaca murdar”, pentru mine, nu e campion, indiferent de clasament, dimpotriva, e ultimul clasat pe lista celor respectati de mine sau nici macar nu apare acolo.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Copiii sunt persoane!

Am sa va spun ceva ce pe multi dintre voi s-ar putea sa va socheze dar copiii gandesc! Da, gandesc! Atat cat pot, la nivelul lor, ei isi pun intrebari, analizeaza, raspund la provocari, cauta solutii si asa mai departe. E nedrept din partea adultilor sa-i trateze ca pe niste marionete sau ca pe niste gunoaie, mucosi etc, cum se intampla in multe dintre cazuri.

Am vazut des pe strada oameni care se poarta urat cu copiii lor, profesori care se poarta urat cu elevii, oameni care trateaza de sus copiii/adolescentii de parca ei le-ar stii pe toate.

Un singur lucru trebuie sa se schimbe in comportamentul acestor oameni si anume atitudinea. Pur si simplu trebuie sa inteleaga ca oamenii tineri si copiii trebuie tratati exact ca pe cei de varsta lor. De ce? un raspuns vi-l ofera Andra in articolul de aici, este vorba de faptul ca majoritatea oamenilor cu tulburari de comportament, care nu duc o viata sanatoasa, care nu se descurca in viata, care au probleme psihice/emotionale, cea mai mare parte din ei sunt asa din cauza felului in care au fost tratati in copilarie. Socant pentru unii dintre voi, nu-i asa?

Un copil este ca orice alta fiinta care creste, de cand se naste si pana ajunge la maturitate se transforma iar aceasta transformare poate fi buna sau rea in functie de tratament/mediu. Daca in timpul transformarii sale are parte de tratamente negative, inevitabil rezultatul va fi unul negativ.

Trag un semn de alarma pe care au inceput sa-l traga si cat mai multi psihologi buni si anume FITI ATENTI CUM VA TRATATI COPIII si nu numai pe-ai vostri! Pentru cine nu a auzit exista termenul de „parenting”. Este un fel de disciplina pentru parinti, cu alte cuvinte ii invata cum sa-si creasca copiii intr-un mod sanatos.

Iata un simplu test adresat parintilor, are titlul „Vrei sa stii cum se simte copilul tau? pune-te in locul lui si intreaba-te: ” dupa care, sunt cele 7 intrebari:

  1. Cum m-as simti daca cineva m-ar obliga sa mananc tot ce mi s-a pus in farfurie?
  2. Cum m-as simti daca altii ar vorbi despre mine, ignorandu-mi prezenta?
  3. Cum as reactiona daca doi oameni pe care-i iubesc s-ar certa in fata mea?
  4. Ce as simti daca mi s-ar spune mereu ca nu sunt bun si ca ma port prosteste?
  5. Cum m-as simti daca preocuparile si grijile mele nu ar fi luate in serios?
  6. Cum m-as simti daca atunci cand vreau sa vorbesc, mi s-ar spune, scurt, sa tac?
  7. Cum m-as simti daca, atunci cand sunt trist, cei pe care-i iubesc m-ar certa si m-ar batjocori doar pentru ca am varsat o lacrima?

Iata 7 intrebari de bun simt care ar reduce mult din suferinta copiilor (a se intelege „progenitura”, nu doar persoana in primii ei ani de viata) daca parintii acestora si le-ar pune din cand in cand.

O alta lectie de parenting o puteti lua din acest album cu imagini animate – imaginile in engleza si le gasiti aici iar pe cele in limba romana aici.

Am vazut un clip dintr o campanie antifumat pe care va invit sa-l urmariti aici si care mi-a adus aminte de felul in care sunt tratati copiii din punct de vedere al respectului, al dreptului la o parere, al dorintelor si am vrut sa scriu acests articol. Nu in ultimul rand, mi-a adus aminte de acest aspect nepotica mea de numai 9 ani pe care a preocupat-o situatia mea scolara cand aveam mari probleme la o anumita disciplina.

Ca o concluzie, trateaza-ti fiul/fiica, cum ti-ar placea tie sa fii tratat/a, indiferent de varsta acestuia/eia.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Esti rasist/a? esti prost/proasta (Video)

Am vazut un filmulet acum cateva saptamani pe care l-am revazut acum si pe care l-am sharuit pe facebook insa nu am scris pe tema asta, am sa scriu acum. E vorba despre rasism. Nu am fost niciodata rasista si nu voi fi pentru ca am un minim de inteligenta emotionala incat sa-mi dau seama ca indiferent de rasa suntem toti oameni, avem toate celelalte lucruri in comun in afara de micile diferente fizice. Toti vorbim o limba cu cei din tara in care locuim, toti ne educam, muncim ca sa ne castigam existenta, ne distram, respiram acelasi aer, mancam aceeasi mancare, iubim si simtim la fel, putem suferi de aceleasi boli si asa mai departe.

Majoritatea oamenilor urasc tiganii (romii) insa majoritatea dintre romi au dat motive ca ei sa o faca. E adevarat ca e o natie care a adus multe probleme romanilor si nu numai insa ca si restul natiilor, au exceptii. A uri oameni, e diferit de a uri doar oamenii care apartin unei anumite etnii. A uri oameni din anumite motive intemeiate, e omeneste (la nivel instinctiv) insa a-i uri doar pentru ca nu apartin natiei tale sau a alteia preferate de tine, este o greseala. Acum nu spun ca sa urasti e bine, recomandat ar fi sa renuntati de tot la orice fel de ura pentru ca va consuma tot pe voi pe termen lung insa macar nu o faceti nejustificat, doar pentru ca va credeti mai buni, pentru ca nu sunteti, cu totii apartinem aceleiasi specii si aceea este „omul”.

Inainte de a uri oamenii care apartin unei anumite etnii, intrebati-va mai intai de ce o faceti, si incercati sa va raspundeti cat mai sincer si cat mai exact, apoi sa va intrebati daca raspunsurile voastre sunt plauzibile, daca sunt rationale. Daca nu sunt, si mai mult ca sigur nu sunt, atunci problema e la voi.

Va invit sa urmariti filmuletul si sunt convinsa ca cei care au minimul de inteligenta emotionala necesar, chiar daca acum sunt rasisti, isi vor schimba parerea conform dovezilor stiintei.

 

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.