Facebook – impresia că toată lumea îți aparține

De cand am cont de facebook  ma trezesc cu cereri de prietenie de la necunoscuti. Astazi mi-a umplut unul paharul si m-a facut sa scriu un articol despre asta, mai exact, m-a calcat rau de tot pe coada. Facebookul asta e periculos tare, chiar zicea cineva la un moment dat, legat si de scandalurile astea sociale, sunt atatia care au gura mare din spatele monitoarelor incat te iei cu mainile de cap, 90% dintre ei n-ar fi in stare sa comenteze in viata reala, majoritatea dintre ei pozeaza in violenti si batausi si sunt cu gura mare dar real nu ar fi in stare sa dea un pumn. Femeile, la fel, cu gura mare, nefiind constiente ca in viata reala s-ar gasi unul care sa le mute gura la spate cu o palma. Incredibil!

Dar nu asta ma intriga atat de tare cat faptul ca oricine are un cont de facebook are impresia ca detine planeta. Da, dau cereri de prietenie in stanga si in dreapta, ei vor sa intre in viata tuturor, asa, fara invitatie si vor sa stie tot. Nu stiu ce e in capul lor. E ca si cum te duci la una/unul pe strada si-l intrebi direct „vrei sa faci sex cu mine?”, cati dintre ei fac asta si-n viata reala? niciunul! (cel mai probabil)

Luati aminte, facebook chiar daca e o retea de socializare si totul e virtual si mai putin palpabil, nu inseamna ca puteti sa faceti ce vreti, si aici sunt reguli de bun simt exact ca in viata reala. Vrei sa devii prieten cu cineva, da-i frate, „buna ziua!” intai, nu te duci cu japca peste el cu cerere de prietenie, intreaba-l de viata sau zi-i de ce vrei sa-l cunosti dar nu asa, hodoronc-tronc, hai sa fim prieteni! Precum copiii aia mici din parc, ii stiti? aia mici n-au rusine, si bine, nici n-au de ce, se duc la un alt copil si-i intreaba „vrei sa fim prieteni?” celalalt il scaneaza, il vede, e agreabil? nu? ce jucarii are? daca e convenabil „da” daca nu, „nu”. Asa si pe facebook, de fiecare data intreb cand ma trezesc cu cereri noi „Buna, scuza-ma ca te intreb dar de ce mi-ai dat cerere de prietenie?”. Pauza, niciun raspuns plauzibil, ma iau cu d-alea „de ce nu?” sau ,”scuza-ma ca te-am deranjat! O zi buna” sau eu mai stiu ce, unul nu e in stare sa zica „pai uite am vazut ca faci aia, aia si aia si as vrea sa facem aia impreuna” sau „imi place de tine si vreau sa te cunosc” sau „eram curios ce zici” sau orice, un motiv! Nu, ei n-au motive, ei actioneaza la intamplare, si va mai intrebati de ce-a ajuns lumea cum a ajuns, pentru ca foarte putini au un scop, frate, foarte putini sunt in stare sa-si asume actiunile sau sa le organizeze.

Si daca or sa fie printre voi d-aia care se gandesc „a, dar ce, ca ai buton de delete request sau block”, da, si tot asa am si buton de confirm sau add friend, dar le folosesc cand am un motiv, nu asa, ca n-am ce face. Sau mai sunt unii care zic „si ce? e facebook!”, da si daca e facebook, ce? eu am poze, ganduri, chestii personale acolo, de aia exista „cerc de prieteni”. Niste terminati.

In opinia mea toate lucrurile trebuie sa aiba un scop, sa se intample cu un motiv, sa nu consume timpul degeaba. De ce? pentru ca daca irosesti o resursa atat de importanta precum timpul, ei bine, asta spune multe despre tine ca om.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

 

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: