Procrearea – motive pro si contra

Am fost pusa in pozitia in care trebuia sa dau un raspuns la intrebarea „iti doresti copii?” si sincer, de cele mai multe ori am raspuns „acum sigur nu, mai incolo, poate”. Recunosc insa ca la mine, acel „poate” reprezinta mai mult un „nu”, din urmatoarele motive:

  1. Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul iar un copil inseamna o responsabilitate enorma si renuntarea la propriile placeri pentru o buna bucata de timp, daca nu, pentru tot restul vietii, pentru ca unele dintre ele nu le poti face decat in anii tineretii.
  2. Traiesc in Romania unde coruptia e la un nivel inalt iar Statul nostru nu ne ofera nici macar jumatate din ceea ce ar trebui. Platim o viata intreaga taxe si impozite pe care ni le fura altii iar noi trebuie sa ne chinuim sa ne crestem copiii cu restul de bani ramasi. Timpul in care ei cresc trec prin o gramada de experiente care, din nou, necesita ajutorul statului, pe care nu-l primesc – scoala, ingrijire medicala, protectie sociala, posibilitati de recreere.
  3. Traiesc in Romania si nu am posibilitati destule, abia imi ajung banii si daca nu reusesc sa-mi imbunatatesc situatia financiara, cu banii pe care i-as cheltui sa cresc un copil, as putea sa imi indeplinesc cateva dorinte si sa-mi asigur viata la pensie.
  4. Traiesc in Romania si nu vreau sa nasc sclavi. Parem o tara libera dar multi dintre cei care s-au trezit stiu ca suntem sclavi. Muncim fix cat sa mancam si ii imbogatim pe altii. Daca as face un copil, n-ar fi al meu, ar fi inca un sclav pentru Statul Roman. Cei care detin puterea inchid ochii cand altii isi manifesta comportamentul liber ingradind libertatea celorlalti, ei actioneaza doar cand sunt ei afectati.
  5. Traiesc in Romania unde educatia e precara si e din ce in ce mai greu sa gasesti o persoana cu care poti face casa buna, deci nu vreau sa risc sa ruinez un destin din cauza unei alegeri gresite.
  6. Traiesc intr-o lume cu prea multa rautate si indiferenta, prea putina disciplina, prea putina dreptate, prea putin frumos. E o lume care va evolua spre rau si nu stiu cand se va opri. Poate candva un savant geniu va modifica ADN ul uman astfel incat sa nu mai existe lacomia si atunci lucrurile se vor schimba dar pana atunci nu vreau sa nasc un copil care va trebui sa infrunte toate cacaturile lumii.

Motive pro:

  1. Daca parintii din care se nasc copiii au gene bune, se iubesc si au o situatie materiala frumoasa – sa procreeze si sa-si invete copiii atat sa pastreze averea cat sa o si inmulteasca si sa invete sa o foloseasca pentru a face bine.
  2. Daca parintii din care se nasc copiii au gene bune, se iubesc si au o situatie materiala frumoasa – sa procreeze pentru a oferi darul vietii unui suflet care sta la coada cu conditia sa-l invete sa traiasca viata frumos si sa se fereasca de ce i-o poate distruge.
  3. Daca parintii din care se nasc copiii au gene bune, se iubesc si au o situatie materiala frumoasa – sa procreeze pentru a-i onora pe stramosii lor, pentru ca merita sa duca arborele genealogic mai departe.

Alte ganduri ale altora de genul „sa nu fi singur la batraneste” sau „sa ai cui sa lasi averea” nu mi se par plauzibile. La batranete vei fi singur oricum, impaca-te cu ideea iar averea poti sa o lasi nepotilor, daca esti unchi / matusa iar daca nu, o donezi, ce-ti pasa? nu iei nimic cu tine in mormant si nici nu trebuie sa te intereseze ce se intampla dupa, nu mai depinde de tine.

Sunt de parere ca viata ne-a fost data sa fie traita si a trai inseamna sa te bucuri de fiecare clipa, nu sa te stresezi, sa plangi, sa-ti para rau, sa suferi fizic, sa fii bolnav, sa fii in pericol… adica tot ceea ce se intampla in mare parte in lumea asta.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: