Libertatea în cuplu – dovadă fundamentală a iubirii

Am vorbit despre gelozie într-un articol separat însă aici aș vrea să punctez mai multe aspecte. De ce apare de fapt, gelozia, dorința de posesivitate? de siguranța? din cauza atașamentului. Oamenii, când se atașează de lucruri sau de persoane, încep să se teamă că ar putea să le piardă și din disperarea de a impiedica acest lucru acționează într-o direcție greșita, mai exact, fac exact opusul, crezând că dacă sunt geloși, dacă te controlează (verifică), te vor îndeparta de persoanele de care ești apropiat. Ce se întâmplă de fapt? un om care acționează așa, te îndepartează de el însuși pentru că niciunui om normal la cap nu-i convine să i se răpească drepturile, libertatea.

Vulpescu zice, probabil din învățăturile de psihologie, că bărbații sunt programați să-și apere libertatea. Părerea mea e că toți oamenii sunt programați să-și apere libertatea, ori, sunt eu un caz mai special, pentru că nici eu nu suport să mi se impună lucruri, să mi se ceară să fac sacrificii sau să mi se interzică lucruri. Ce-i drept, toți avem scăpări în viață, când suntem îndrăgostiți sau influențați, nu mai gândim limpede și atunci da, suntem în stare să facem lucruri pe care în mod normal nu le-am face, nu vorbesc de cazurile astea. Vorbesc de cazurile când ești lucid și știi pe ce lume traiești, lângă cine și de ce.

M-am gândit să scriu articolul ăsta pentru că trec printr-o perioadă de schimbări majore și sincer, mă simt ciudat. Ca să vă explic la ce mă refer, parcă nu imi mai doresc să fiu cu cineva anume sau să simt ceva anume, pur și simplu trăiesc și mă bucur de tot ce pot fără să mă tem că voi pierde sau că nu voi mai obtine. Unii ar numi-o „nesimțire”. Eu cred că încep să mă cultiv emoțional și încep să înteleg niște chestii.

Ce-i drept, acum câțiva ani aveam un puternic simț de posesivitate, mă dureau anumite chestii pe care le facea persoana de lângă mine dacă nu aveau legatură cu mine, mă temeam că o voi pierde, deși nu pot să zic că am fost vreodată crizată dar simteam lucrurile astea. Acum nu le mai simt, sunt eliberată din lanțul sentimentelor negative legat de ce-aș putea pierde. Si nu, nu am facut nimic special în sensul asta, pur și simplu mi-am dat sesama, trăind, că așa e corect și nu în ultimul rând, de fapt, am învățat asta pentru că am pățit-o pe pielea mea. Nu-mi place să fiu „ținută în lanțuri”, obligată să fac anumite lucruri sau să mi se ceară chestii. Omul, are în natura lui acea dorință de nesupunere, cel mai bun exemplu sunt copiii. Ați văzut cât sunt de rebeli? dacă le spui să nu facă ceva, fac fix acel lucru. Si adulții procedează asa, dacă îi interzici cuiva să facă ceva sau încerci să-l obligi, chiar il impingi să facă acel lucru sau să nu-l facă. Pe când dacă lași la alegerea lui, ai mari șanse să facă ceea ce vrei. O condiție se poate impune in toate situațiile, să fii sincer cu persoana care depinde de tine, să spui întotdeauna ce simți, ce nu simți, ce poți și ce nu poți și in funcție de asta se vor modifica și așteptările.

Mi-am dat seama de un lucru care rupe firul sentimentelor în relațiile amoroase, cum e și obligația de a fi monogam, asta nu trebuie să fie ceva obligatoriu, trebuie să fie o alegere, la fel și alte lucruri, important e să-ți asumi alegerea și asta înseamnă să le spui și celorlalți ce-ai ales pentru a știi cum să se poarte în raport cu tine și ce pot sau nu pot avea din partea ta.

Dacă te-ai nimerit într-o relație în care vrei anumite lucruri și nu se întâmplă de la sine, e clar ca nu sunt dorite, iar dacă unul din parteneri le dorește și nu le obtine, are doua optiuni, fie așteaptă până i se întâmplă iar dacă nu mai rezistă, va spune iar apoi fie riscă să-l îndeparteze pe celalalt de lângă el pentru că nu știe ce impact va avea cererea asupra lui fie va primi ce-a cerut. In primul caz, poate spune pentru că dacă a ajuns la capatul răbdărilor, oricum nu mai contează că-l îndepartează pe celalalt pentru că altfel se vă îndeparta el singur de el. Am vorbit despre asta și în articolul „Moneda de schimb în cuplu”, lucrurile trebuie să se întâmple de la sine, altfel apar frustrări care se vor revarsa tot asupra celui care a obtinut ce-a cerut și nu numai.

Dacă lucrurile nu se întâmplă de la sine sau după ce s-a încercat comunicarea dorințelor înseamnă că intervine incompatibilitatea și asta se acceptă și atât.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: