Despre necunoscutul infinit

Sa discutam putin despre SF astazi. Acum cateva saptamani am comentat la un articol referitor la un avion care decolase in anul 1946 si a aterizat dupa 47 de ani plin de scheleti. Comentariul meu a fost un raspuns la comentariul unui om care zicea ca sa nu credem toate prostiile, ca presa, ca manipulare etc. Eu i-am raspuns ca nu il afecteaza cu nimic daca oamenii cred sau nu asta si ca nu il priveste pe el, in plus, cum zicea nepotica mea cand avea 7 ani, „daca tu n-ai vazut nu inseamna ca nu exista”, o afirmatie adevarata de altfel, dupa parerea mea.

Nu cred ca este nevoie sa va spun cat de mare este universul si cat de inapoiati am fost noi acum 2000 de ani si dincolo de ei. Daca veti privi in urma si veti analiza fiecare pas al evolutiei, veti realiza ca in orice timp ati fi spus de ceva ca este imposibil si ca lucrurile despre care se pomeneste in viitor sunt science fiction si rezultatul imaginatiei umane. Ei bine, iata, multe dintre ele au devenit realitate, si ghiciti ce? e rezultatul puterii de creatie a omului, a imaginatiei, a inventivitatii.

Printre multe altele in viata asta am mai invatat si ca omul se teme de necunoscut. Eu am invatat sa nu ma mai tem, am invatat sa-mi doresc sa descopar ca sa nu ma mai tem. Sunt multe lucruri ciudate in lumea asta tocmai pentru ca universul e atat de mare iar posibilitatile sunt infinite, sunt sigura ca exista lucruri pe care noi nu le vedem iar altele au existat si noi poate nu vom mai putea sa le vedem niciodata (exemplu dinozaurii).

Stiinta spune ca anumiti oameni, care vad sau simt anumite lucruri, sunt schizofrenici, ca sufera de paranoia si ca totul se intampla in inchipuirea lor, dar daca e real? daca ei pot vedea si simti ceea ce noi nu putem? de ce nu putem sa luam in considerare si lucrurile imposibile doar pentru a nu ne pune bariere singuri?

Multi oameni in trecut, nu dau nume, cautati voi pe google, au fost pedepsiti si considerati nebuni pentru ca au descoperit lucruri pentru care altii nu erau pregatiti. Cu siguranta se intampla acelasi lucru si acum.

Referitor la articolul cu avionul, oamenii de stiinta dau o explicatie acolo referitoare la calatoria in timp si spatiu. Altii vorbesc despre extraterestri si ca nu suntem singurele fiinte vii din univers. Multe carti si filme s-au facut dupa legende despre fiinte mistice precum dragonii, unicornii, centaurii si altele. Toate pot fi reale. De ce trebuie sa spunem doar „sunt povesti de adormit copiii, ai innebunit? cum sa crezi asa ceva?”. Ce nu inteleg oamenii aia e ca nebun nu esti cand iei in considerare faptul ca ar putea fi reale, ci cand actionezi in consecinta fara dovezi.

Scopul acestui articol e sa va faca sa va deschideti mintea si sa vedeti dincolo de granite, luati in considerare faptul ca orice e posibil si asteptati sa se intample. Sigur, nu va zice nimeni sa credeti ca daca beti telina fiarta in pipi de rechin o sa zburati, (sau, mai stii?) insa cand ceva grandios pare „imposibil”, incercati sa analizati mai mult si sa trageti si propriile concluzii.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Natura ne aseamănă, educația ne diferențiază

Acum cateva zile am purtat o discutie interesanta cu un om despre niste aspecte legate de fiinta umana. Discutia a inceput cand el m-a intrebat de ce stau cu nasul in telefon iar eu i-am raspuns ca citesc. M-a intrebat ce citesc, i-am zis ca articole pentru educatie financiara si ii spusesem de Burcas ca a infiintat academia de bunastare pentru care trebuie sa platesti niste bani ca sa o urmezi si ca apoi vei invata niste lucruri care te vor ajuta sa te dezvolti pe plan financiar. El m-a intrebat de ce-l cred pe ala, ca e un  escroc si ca nu ma invata nimic, ca nimeni care face bani nu vrea sa invete pe nimeni, ca tine pentru el si ca de fapt banii lui vin din asta, ca-i prosteste pe altii. Eu i-am zis ca nu sunt asa sceptica ca el pentru ca omul ala poate gandeste ca mine ca binele general se va raspandi asupra celui individual. Mi-a dat un exemplu care m-a speriat:

– Ce, tu nu stii ca romanul functioneaza pe principiul „sa moara si capra vecinului” ?

– Nu stiu, eu nu sunt asa.

– Cum ma, daca tie ti se strica masina nu vrei sa se strice si-a lu’ ala? numai asa, ca sa nu fi singura in paguba?

– Nu.

– Nu se poate, tu nu esti romanca!

El crede ca unii oameni se nasc rai. Eu NU sunt de acord si i-am zis parerea mea si anume ca toti oamenii se nasc la fel si ca in functie de mediul si familia in care cresc, de educatia pe care o primesc, se vor dezvolta sau nu. El mi-a zis ca sunt oameni care se nasc cu un IQ mai mare si altii cu un IQ mai mic in functie de parintii din care se nasc. De acord, insa un om, indiferent de IQ, poate fi atat rau cat si bun, iar totul tine de alegere.

I-am zis o pilda pe care mi-a zis-o si mie fratele meu candva, (o sa v-o dau intocmai cum am gasit-o pe net pentru ca eu mi-am amintit doar esentialul) despre un copil care-si intreaba bunicul care din lupi va invinge cand unul e rau iar celalalt bun, ea suna cam asa: „Cândva demult, un bătrân indian îi vorbi nepoţelului său despre un mare adevăr al vieţii. În sufletul fiecărui om are loc o luptă, foarte asemănătoare cu lupta dintre doi lupi. Un lup reprezintă răul – invidia, egoismul, ambiţia, minciuna, iar celălalt lup reprezintă binele – pacea, dragostea, speranţa, adevărul. Micul indian impresionat de cuvintele bătrânului, pentru câteva clipe căzu pe gânduri, apoi îl întrebă:
– Şi care lup învinge până la urmă?
Bătrânul indian îi răspunse zâmbind:
– Învinge întotdeauna lupul pe care tu îl hrăneşti.”

Asa e fiinta umana, in functie de ce alegi sa fii, asa vei fi, daca alegi sa fii bun vei fi bun daca alegi sa fii rau, vei fi rau insa alegerea va fi influentata de anumiti factori precum spuneam mai sus.

Asta probabil ca face parte din marele mistere ale vietii, de ce unii din noi aleg sa fie urati pe interior si altii aleg sa dezvolte frumosul atat in ei cat si in altii.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Bărbatul nu este o mașină de făcut sex

Astăzi o să abordez un subiect interesant, zic eu, și anume faptul că bărbații nu sunt atât de disperați după sex cum cred femeile (în general), că bărbații – se cunosc între ei.

Chiar dacă în titlu am pomenit de bărbați, mă voi referi și la femei (ele nici atât nu sunt o mașina de facut sex) și voi vorbi mai mult din perspectiva proprie, mai exact o să-mi dau cu parerea dar o să menționez și chestii realiste, dovedite.

Când spun că bărbații nu sunt mașini de facut sex, o spun din ce-am citit dar am și înțeles asta când am trăit-o pe pielea mea. Deși stim cu toții că și bărbații sunt tot oameni, multe femei și poate chiar și bărbați, nu știu că și ei pot fi afectați de stres, de traume sufletești care le vor reprima instinctul sexual mai mult decât credeți. Un bărbat care nu are chef de sex sau caruia i se taie erecția în timpul unui act sexual, e bolnav sufletește, a fost castrat mental, i-a scăzut încrederea în sine și normal, când are psihicul la pamânt e normal ca și fizicul să fie la fel. Nu vorbesc de cazurile in care chiar sunt probleme la nivel fizic, biologic. Oricum, ca o paranteza, ca sa stiti diferenta, vedeti daca in somn/dimineata, poate avea erectie.

Același lucru se întâmplă și cu femeile: deși e o regulă generalistă care spune că femeile au cheful de sex mai scăzut decât al bărbaților, și această chestie are diverse cauze cum ar fi: stresul, traumele sufletești din trecut precum și comportamentul actual față de corpul și persoana ei care ii pot afecta considerabil cheful de sex. Cine nu știe, trebuie să afle că femeia e o ființă care funcționează mai mult emoțional și fizic decât psihic. După părerea mea, regula e plauzibilă pentru că, la nivelul creierului, bărbatul și femeia sunt structurați diferit și din ce-am citit, bărbatul se poate detașa mult mai ușor de stres decât femeia, și pune la suflet mult mai puțin decât ea, astfel, va fi mai puțin afectat sufletește. De aceea, femeile, fiind mai sensibile pe partea emoțională, suferă de lipsa libidoului mai des decât bărbatul.

Si de ce am spus că e o regulă? pentru că există mai multe diferențe între bărbați și femei atât la nivel mental cât și fizic din punct de vedere al comportamentului sexual. Dacă pentru un bărbat, uneori e suficientă o imagine de ansamblu a unei femei frumoase pentru a avea erecție, pentru o femeie va fi nevoie mai mult de contact fizic și siguranță emoțională.

Există „animale” (bărbați) care profită de faptul că femeia nu trebuie să aibă erecție ca să fie capabilă de un act sexual, respectiv, ea are o gaură care va fi mereu capabilă să primească ceva în ea spre deosebire de bărbat care trebuie să îndeplinească condiția erecției pentru a participa la un act sexual cu penetrare. Ei bine, lucrul asta îi induce uneori pe bărbați în eroare pentru că „erecția” femeilor nu este atât de vizibilă; în majoritatea cazurilor, da, există lubrifierea vaginului și relaxarea muschilor vaginali însă, ce contează? unii nu țin cont, „merge și fără”. Dar, trebuie să mă adresez „animalelor” care cred că „merge și așa” – dacă la nivel fizic merge, la nivel psihic poți distruge femeia.

Mulți dintre oameni nu iau în considerare diferențele astea, generalizează prea mult, își fac proiecții nerealiste asupra persoanelor de lângă ei apoi se întreabă „da’ tu de ce nu …. ?” uite d-aia, pentru că suntem diferiți, avem nevoi și comportamente diferite.

O altă diferență, la nivel biologic, de care cred că nu se ține cont, este că un bărbat poate lăsa oricând o femeie însărcinată pe când o femeie, neputând rămâne oricând însărcinată, nu „este în calduri” tot timpul și atunci e normal să aibă libidoul mai scăzut decât de obicei. Ce-i drept, se poate ajunge la un consens, dacă sunt înțelese niste chestii. O femeie care are chef de sex, popular vorbind, „e în calduri”, poate iniția, poate cere o partidă de sex pentru că e în perioada în care i-o cere corpul; una care nu este în această perioadă, e posibil să nu facă asta și să fie catalogată frigidă. Dar mulți uită, din nou, de un aspect important în cazul ăsta și anume că femeia are nevoie să i se inducă cheful prin așa zisul preludiu. Dacă femeia nu sare pe tine, are dreptate, n-are chef, dar dacă îi provoci cheful, s-ar putea să se schimbe situatia, insa, referitor la ce-am scris mai sus, dacă și ea are sufletul/psihicul bolnav (chiar și pe termen scurt) atunci poți să-i faci tu ce vrei că ea nu va reacționa și va trebui să o înțelegi.

Ca și concluzie, nu există regulă generală pentru niciun om, femeie sau bărbat, să „i se scoale” ci va trebui să analizați persoana și nu corpul ei: „ah, dacă e bărbat, mă dezbrac și mă fâțâi puțin prin fața lui și tre’ sa i se scoale” sau „dacă e femeie, hai s-o sărut un pic pe gât și gata, tre’ să fie uda”. Invățați să vă cunoasteți și fiți mai constienți, învățați să simțiți nu vă mai luați după tot felul de chestii auzite la alții sau chiar citite prin tot felul de articole scrise de „inteligenți”. Un aspect foarte important în reglarea vieții sexuale de cuplu este comunicarea și deschiderea totală către partener/ă. Toți suntem diferiți, atât bărbații între ei cât și femeile între ele și clar sunt diferiți bărbații față de femei și invers.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Dacă nu-ți pasă, nu te plânge!

Astazi cand am plecat spre serviciu am trecut pe langa spatiile alea de borduri inalte, cu pamant inaltat si acoperit cu gazon si am vazut cateva ambalaje aruncate pe iarba. E o splendoare sa vezi verdele ala curat si continuu, simetrie si curatenie; ambalajele alea mi-au stricat tot peisajul si bine-nteles ca mi-am zis „cum pot unii sa traiasca in jeg? de ce nu le place curatenia? ar trebui izolati undeva unde sa traiasca in mizerie daca le place asa”.

Am postat pe facebook pentru ca eram asa de indignata si bine-nteles, am starnit controverse, bine-nteles ca printre cunostintele mele se afla astfel de specimene carora le place sa traiasca in mizerie. Unii, in loc sa ofere solutii ele m-au intrebat sec ca, cum o sa gestionez eu asta? sa tii sub control atatia oameni?

Ideea nu era de cum sa fac eu asta, ci de cum o putem face impreuna, toti ceilalti carora le place frumosul si curatenia, curatenia inseamna sanatate. Atat de putini se gandesc la aspectele astea. Cel mai bine imi pare cand astfel de persoane needucate isi dau seama ca traiesc intr-o societate si depind de ceilalti iar cand se va intampla ca ei sa aiba nevoie de ceilalti, atunci sa se tina, cand o sa li se intoarca spatele ca sunt niste jeguri ordinare.

Am mai spus-o si alta data, binele general se va raspandi asupra celui individual si nu invers. Nu sunt o fire religioasa, dar una din porunci parca suna cam asa „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, si nu e degeaba, e foarte logica, pentru ca asa cum vrei sa-ti fie bine tie, trebuie sa le fie si celor din jur pentru ca astfel au si ei grija de tine. Daca toata lumea ar respecta asta sau macar majoritatea, ne-ar merge  mult mai bine.

Nu fiti animale, incurajati frumosul, curatenia, sanatatea, educatia, chiar nu v-ati saturat? va place sa traiti in stres, in indiferenta, in „care pe care”? ce-i cu voi? treziti-va! Fiti frumosi ca sa fiti iubiti, va place sa fiti huiduiti si injurati? daca sunt unii deasupra voastra pot sa va si bata. Terminati cu prostiile.

Cand din raul facut de voi se va intoarce suficient impotriva voastra, poate o sa va treziti… Intodeauna veti depinde de altii, si intodeauna se va gasi o ocazie in care sa vi se dea peste nas pentru ce-ati facut, sper ca sunteti constienti de asta.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Libertatea în cuplu – dovadă fundamentală a iubirii

Am vorbit despre gelozie într-un articol separat însă aici aș vrea să punctez mai multe aspecte. De ce apare de fapt, gelozia, dorința de posesivitate? de siguranța? din cauza atașamentului. Oamenii, când se atașează de lucruri sau de persoane, încep să se teamă că ar putea să le piardă și din disperarea de a impiedica acest lucru acționează într-o direcție greșita, mai exact, fac exact opusul, crezând că dacă sunt geloși, dacă te controlează (verifică), te vor îndeparta de persoanele de care ești apropiat. Ce se întâmplă de fapt? un om care acționează așa, te îndepartează de el însuși pentru că niciunui om normal la cap nu-i convine să i se răpească drepturile, libertatea.

Vulpescu zice, probabil din învățăturile de psihologie, că bărbații sunt programați să-și apere libertatea. Părerea mea e că toți oamenii sunt programați să-și apere libertatea, ori, sunt eu un caz mai special, pentru că nici eu nu suport să mi se impună lucruri, să mi se ceară să fac sacrificii sau să mi se interzică lucruri. Ce-i drept, toți avem scăpări în viață, când suntem îndrăgostiți sau influențați, nu mai gândim limpede și atunci da, suntem în stare să facem lucruri pe care în mod normal nu le-am face, nu vorbesc de cazurile astea. Vorbesc de cazurile când ești lucid și știi pe ce lume traiești, lângă cine și de ce.

M-am gândit să scriu articolul ăsta pentru că trec printr-o perioadă de schimbări majore și sincer, mă simt ciudat. Ca să vă explic la ce mă refer, parcă nu imi mai doresc să fiu cu cineva anume sau să simt ceva anume, pur și simplu trăiesc și mă bucur de tot ce pot fără să mă tem că voi pierde sau că nu voi mai obtine. Unii ar numi-o „nesimțire”. Eu cred că încep să mă cultiv emoțional și încep să înteleg niște chestii.

Ce-i drept, acum câțiva ani aveam un puternic simț de posesivitate, mă dureau anumite chestii pe care le facea persoana de lângă mine dacă nu aveau legatură cu mine, mă temeam că o voi pierde, deși nu pot să zic că am fost vreodată crizată dar simteam lucrurile astea. Acum nu le mai simt, sunt eliberată din lanțul sentimentelor negative legat de ce-aș putea pierde. Si nu, nu am facut nimic special în sensul asta, pur și simplu mi-am dat sesama, trăind, că așa e corect și nu în ultimul rând, de fapt, am învățat asta pentru că am pățit-o pe pielea mea. Nu-mi place să fiu „ținută în lanțuri”, obligată să fac anumite lucruri sau să mi se ceară chestii. Omul, are în natura lui acea dorință de nesupunere, cel mai bun exemplu sunt copiii. Ați văzut cât sunt de rebeli? dacă le spui să nu facă ceva, fac fix acel lucru. Si adulții procedează asa, dacă îi interzici cuiva să facă ceva sau încerci să-l obligi, chiar il impingi să facă acel lucru sau să nu-l facă. Pe când dacă lași la alegerea lui, ai mari șanse să facă ceea ce vrei. O condiție se poate impune in toate situațiile, să fii sincer cu persoana care depinde de tine, să spui întotdeauna ce simți, ce nu simți, ce poți și ce nu poți și in funcție de asta se vor modifica și așteptările.

Mi-am dat seama de un lucru care rupe firul sentimentelor în relațiile amoroase, cum e și obligația de a fi monogam, asta nu trebuie să fie ceva obligatoriu, trebuie să fie o alegere, la fel și alte lucruri, important e să-ți asumi alegerea și asta înseamnă să le spui și celorlalți ce-ai ales pentru a știi cum să se poarte în raport cu tine și ce pot sau nu pot avea din partea ta.

Dacă te-ai nimerit într-o relație în care vrei anumite lucruri și nu se întâmplă de la sine, e clar ca nu sunt dorite, iar dacă unul din parteneri le dorește și nu le obtine, are doua optiuni, fie așteaptă până i se întâmplă iar dacă nu mai rezistă, va spune iar apoi fie riscă să-l îndeparteze pe celalalt de lângă el pentru că nu știe ce impact va avea cererea asupra lui fie va primi ce-a cerut. In primul caz, poate spune pentru că dacă a ajuns la capatul răbdărilor, oricum nu mai contează că-l îndepartează pe celalalt pentru că altfel se vă îndeparta el singur de el. Am vorbit despre asta și în articolul „Moneda de schimb în cuplu”, lucrurile trebuie să se întâmple de la sine, altfel apar frustrări care se vor revarsa tot asupra celui care a obtinut ce-a cerut și nu numai.

Dacă lucrurile nu se întâmplă de la sine sau după ce s-a încercat comunicarea dorințelor înseamnă că intervine incompatibilitatea și asta se acceptă și atât.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Nimeni nu se naște învățat

Cred că toată lumea a auzit expresia „nimeni nu s-a născut învățat” și nu țin să vi-o repet, vreau să încerc să vă scot însă în evidentă un comportament nociv atat pentru persoanele in cauză cat si pentru cele din jurul lor legat de faptul ca unii oameni sunt reticenți la a fi învățați sau corectați atunci cand gresesc.

Se spune ca „omul cat traieste, învață” iar eu sunt constienta ca e foarte adevarat, dar, unii învață mai mult, altii mai putin, unii isi doresc să învete cat mai mult altii nu-si doresc. Poate ati mai auzit si de vorba asta: „cu cat înveti mai multe cu atat iti dai seama cat stii de putine” si cumva, e logic, pentru ca descoperi mereu lucruri noi si devii constient de faptul ca universul e imens.

Ei bine, unii oameni cred ca le stiu pe toate, si ei sunt cei care se ard cel mai rau, pentru ca subestimeaza universul. Sunt unii oameni care se supara atunci cand încerci să le explici cum e corect să faca anumite lucruri. Si, cum eu actionez mereu dupa principiul, „ce tie nu-ti place, nici altuia nu-i face”, daca mie nu imi place să fiu lasata să mor proasta atunci imi place să-i învat pe altii din ceea ce eu stiu ca e corect. Daca gresesc cu ceva sau nu stiu ceva anume, imi doresc sa fiu indrumata pe calea cea buna, n-o să zic niciodata „nu”, decat daca persoana care vrea să ma-nvete nu pare potrivita să faca lucrul asta.

E adevarat ca aici va interveni si mandria, e greu să admiti ca esti nestiutor desi nimeni, niciodata nu s-a nascut învățat. Cu totii am învățat ceea ce stim să facem, fie încercand singuri, fie de la altii dar de cele mai multe ori ne cautam modele pentru a învață lucruri. De ce nu putem accepta asta si de la cei care chiar vor să ne transmita învațaturi? încercati să fiti mai deschisi, acceptati parerile celorlalti, filtrati-le si alegeti ce vi se pare bun. Nu va atacati, mai ales daca sunt persoane care va explica cu frumosul. Daca v-ar vrea raul, credeti ca s-ar mai obosi să aiba rabdare cu voi? parerea mea e ca nu.

Setea pentru dezvoltare este cheia pentru a deveni un container de informatii care te vor ajuta cand te astepti mai putin. Spor la învățat!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Motive care ne împiedică să fim fericiți

Nu m-am gandit la un numar de motive care ne impiedica sa fim fericiti insa recent mi s-a intamplat ceva interesant ce m-a inspirat sa scriu acest articol. Pe langa acest lucru m-a mai inspirat ceva sa gasesc si alte motive care ne impiedica sa fim fericiti precum lucrurile pe care le facem din obligatie si nerecunostinta. Ganditi-va putin, daca am fi multumiti cu ce avem, daca am fi lipsiti de invidie, daca am renunta la a ne mai compara cu altii, ne-am da seama ca tot ce avem e suficient iar daca vrem mai mult trebuie doar sa ne facem planul pentru a obtine dar nu pentru ca am vazut la altii ci pentru ca asta simtim noi ca vrem. Important e sa vrem sa scoatem maxim din noi si pentru noi, din propriile noastre resurse.

Ceea ce este in jur de obicei ne influenteza si ne face sa credem ca ceea ce avem nu este suficient pentru a ne bucura de viata, ca trebuie sa fii important, placut de lume, apreciat. Si de aici ajung la motivul de care mi-am dat seama ca este unul din cele ce ma face nefericita si anume ca nu ma pot bucura de anumite lucruri in viata de teama de a nu mi se pune eticheta. Desi am facut multe la viata mea care nu erau in concordanta cu genul feminin, cu varsta mea sau cu locul in societate, le-am lasat sa se vada fara teama ca voi fi etichetata in vreun fel sau chiar daca stiam ca asa va fi, mi-am asumat acest lucru, insa au fost si lucruri pe care le-am stiut doar eu si m-am simtit vinovata pentru ele doar din cauza a ceea ce puteau gandi ceilalti, pana acum.

Zilele trecute am trecut peste un astfel de prag si astazi, cand l-am urmarit pe Levi in cateva clipuri, (intr-unul din ele vorbea de increderea in sine), mi-am dat seama ca tot ceea ce cred ceilalti despre mine e doar problema lor, nu e problema mea, problema mea e strict ceea ce ma afecteaza direct si nu ceea ce zic si cred ceilalti despre mine, mai ales, ca in multe dintre cazuri, imaginea pe care o au ei despre lucruri si persoane, este una deformata in functie de frustrarile si trairile lor interioare. Nimic din ceea ce cred ceilalti nu reflecta realitatea in care te afli, nu reflecta ceea ce esti cu adevarat. Exista, intr-adevar, oameni care se raporteaza la defectele fizice ale altor oameni si apar asa zisele jigniri dar adevarul e ca toti suntem capabili sa fim fericiti exact asa cum suntem si in asta consta si secretul, ei nu vor fi niciodata in locul nostru asadar nu au cum sa gaseasca reteta nici pentru fericirea noastra nici pentru nefericirea noastra, de aceea nu trebuie luati in seama. Exista oameni rautaciosi iar un exemplu clasic si foarte des intalnit e legat de persoanele care poarta ochelari, acea expresie de „aragaz cu patru ochiuri”, vi se pare extrem de cunoscuta, nu-i asa? dar este totodata o realitate pe care nu avem cum sa o schimbam, sau, poate unii dintre noi au cum dar, o realitate nu are cum sa fie o jignire, ea e asa cum e si tu traiesti cu ea si daca ti se spune si daca nu ti se spune acest lucru. E ca si cum ai spune ca pomii sunt verzi, apa e uda, aerul e transparent, asa, si? ce-ai spus in plus? cred ca intelegeti ce vreau sa spun.

Cand vom invata sa iesim de sub sclavia catalogarii, vom fi liberi sa ne urmam simturile si scopurile si sa ne bucuram de viata in toate momentele ei fara sa mai tinem cont de ce cred altii.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Cum să recunoști o persoană periculoasă

Am avut parte in viata de o intamplare care a durat o perioada mai lunga, am invatat multe din asta si totodata, ca oricui i se poate intampla asta insa nu oricine va constientiza ce s-a intamplat, unii nu vor stii ce i-a lovit. Eu am aflat si am privit uimita obiectiv, nu mi-a venit sa cred ce vad. Ca sa va spun despre ce e vorba, o sa spun in cateva cuvinte: am avut o relatie de cativa ani cu un tip de persoana extrem de periculoasa, pericol d-ala nascut din cele mai intunecate parti ale gandirii umane, nu fizic. Daca era un pericol fizic, orice prost l-ar fi vazut, nu, asta a fost mental, si mi-au trebuit ani ca sa-l vad. Acum o sa incerc sa va dau cateva semne legat de cum puteti recunoaste o astfel de persoana, cum sa o jucati si cum sa va feriti de ea in asa fel incat sa nu va afecteze viata. O sa fac o paranteza ca exista deja un articol al cuiva, mentionat in cel al lui Vulpescu, cu care am fost de acord pentru ca multe de acolo s-au regasit in situatia asta, respectiv, le gasiti aici. Semnele 1, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 17, 18, 20   mi s-au intamplat mie.

Dar, sa revenim la ce vreau eu sa spun, persoana respectiva va adopta urmatoarele comportamente:

  1. Nu exista concordanta intre ceea ce zice si ceea ce face
  2. Se supraestimeaza, aparent, are o incredere mare in sine dar cauta mereu sa-si autodovedeasca valoarea
  3. Se contrazice singura
  4. Daca iti spui parerea in asa fel incat sa nu fie apropiata de a ei, nu iti va da dreptate, va folosi „se poate, nu stiu, e discutabil”
  5. Crede ca le stie pe toate
  6. Iti da mare dreptate atunci cand spui exact ce gandeste ea dar din alta perspectiva, aici e putin complicat, de exemplu, o femeie care si-o trage doar de placere, e indreptatita sa faca sex doar o data cu un barbat dar una care cauta o relatie si incearca asta in procesul de a-l cunoaste pe ala si a stii daca vrea sa fie cu el sau nu, nu are voie sa faca asta.
  7. Nu are scrupule cand vrea sa obtina ceva
  8. In disperarea de-a avea dreptate, minte cu nerusinare si se face de ras pentru ca e neinformata
  9. Infloreste povestile ca sa fie mai credibile.
  10. E sincera referitor la ea doar intr-o mica masura, cat sa capeti incredere in ea.
  11. Nu-si da seama cand greseste nici in situatiile care, pentru altii, sunt evidente, pe scurt, e penibila uneori.

Astea sunt doar cateva din semnele care arata ca aveti de-a face cu o persoana care n-are nicio treaba cu realitatea, respectiv, e „autista”, traieste in lumea ei si are un singur scop si acela nu e trairea vietii ei ci impiedicarea altora sa-si traiasca viata.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Oamenii au nevoie de oameni

M-am lovit de razboiul sexelor (barbati contra femei si invers) de atatea ori incat am obosit, zau. Unele femei incercand sa impiedice asta, au iscat un razboi intre ele, iar unii barbati incercand sa impiedice asta au iscat un razboi intre ei. De unde atatea lupte, fratilor? e clar ca orice om deschis la minte, fie el femeie sau barbat, stie ca femeile au nevoie de barbati si invers nimeni nu tre’ sa spuna nimanui asta, daca nu se prind singuri, e grav, si cum altii s-au prins deja, e suficient sa traiasca intre ei.  Restul e cancan, sunt oameni bolnavi, atat femei cat si barbati care n-au ca scop trairea vietii ci distrugerea sau scopuri d-astea, minimale si considerate primordiale precum perpetuarea speciei si nu convietuirea in conditii frumoase.

Am citit acum un articol a lu’ tanti Andra de la ANDRAFARAZAHAR, respectiv asta in care se vaita de mama focului ca femeile independente zic ca n-au nevoie de barbati, ca-s proaste ca nu stiu ce. Ok. Sunt o gramada d-astea, dar sunt si o gramada de idioti. De ce tre’ sa generalizam? sa incercam sa calmam pe toata lumea nu doar dintr-o categorie de oameni. Barbatii se tem ca femeile independente n-au nevoie de ei, oare? sigur ca au nevoie de ei, oriunde te duci in lumea asta oamenii au nevoie de oameni, trebuie doar sa-i lasati sa realizeze chestia asta si restul vine de la sine. Nimeni nu trebuie sa se agite.

Da, e adevarat, dorinta femeii de a fi puternica a venit din faptul ca s-a profitat de ea, ca i s-a indus ca e slaba, ca a suferit mult si asa mai departe, si e normal sa se ajunga aici. Asta nu inseamna ca nu mai are nevoie de barbat, cum nici barbatul care spune ca n-are nevoie de femeie nu e intreg la minte, ca a fost inselat sau secat de bani sau eu mai stiu ce.

Treziti-va cu totii la realitate si hai sa traim frumos impreuna ca SUNTEM FACUTI UNII PENTRU CEILALTI nu ca sa traim separat.

Toate chestiile generaliste, barbati impotriva femeilor, femei impotriva barbatilor, sunt nascute din frustrari ale OAMENILOR, in general, nu ale sexelor, nu exista asa ceva, nu exista barbat si femeie, exista om! Iar omul trebuie sa se bucure, sa iubeasca, sa se inmulteasca, sa se ajute, sa zambeasca, sa fie fericit, toate astea alaturi de alti oameni PUNCT.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Din categoria „așa nu”…

V-am spus vreodata ca sunt o fire curioasa? daca nu, va zic acum. Am vazut pe facebook postata o poza a unei masini din care s-au aruncat gunoaie pe geam, bine-nteles, autorul postarii voia sa dea un exemplu de „asa nu” insa s-a trezit unul mai destept ca el care i-a zis ca „desi scopul postarii e unul nobil (sa ii determini pe cei care vad, poate si pe EL, sa nu mai faca asemenea gest) pare totusi o metoda invechita de „leadership” (panoul rusinii). Mai mult, iti poti „atrage” si o plangere… penala (daca nu gresesc) de la el pentru postarea asta! Simt ca iti doresti sa contribui la educarea „natiei” noastre si e de laudat initiativa, chiar subscriu la ea… si nu ma limitez la doar atat. Dar asa nu functioneaza sa schimbi comportamente si obiceiuri. Tu cum ti-ai schimbat comportamente? Care crezi ca ar fi diferentele de la om la om din punctul de vedere al schimbarii obiceiurilor si comportamentelor? Sunt intrebari retorice si in spirit constructiv 100%”. Am intrat pe profilul tipului „destept” si ghiciti ce mesaj minunat are ca si cover photo? „it’s better to keep your mouth shut and appear stupid than open it and remove all doubt” citat de Mark Twain. Si s-a mai trezit o desteapta sa-i comenteze „Adevarat…”. Subliniez paranteza lui cu „(daca nu gresesc)” din comentariul pozei cu masina, adica, nici macar nu e sigur pe ce spune, deci, citatul lui din cover cam intra in contradictie cu actiunile lui. Vedeti ce repede puteti sa aflati ceva important despre cineva numai studiindu-l putin? serios, adica, rumega cineva chestiile astea? un lucru bun ne-au invatat la scoala, sau poate doar, m-au invatat,  „mai bine deschizi gura si spui o prostie decat sa taci”.

Nu vorbesc de situatiile in care stii ca esti pe langa subiect si-ti dai tu cu parerea ca vrei sa te simti important, vorbesc de faptul ca nimeni nu s-a nascut invatat si atunci cand se cer opinii e bine sa le spui, doar au fost cerute. De ce e bine sa spunem ce gandim? pentru ca daca nu stim, si pastram tacerea, nu vom stii niciodata daca ce-am gandit e bun sau rau, adevarat sau fals, corect sau gresit si nici nu vom avea sansa sa aflam reversul a ceea ce credem (exista posibilitatea dar nu e sigur). Si mai am un principiu, nu-mi place sa mor proasta, daca e ceva ce pot sa aflu, atunci vreau sa aflu si daca trebuie sa spun o prostie ca sa aflu lucrul ala, am s-o fac.

Parerea mea e ca omul cat traieste, invata, si ca prost nu e ala care, aparent, se face de ras invatand, ci ala care-l arata cu degetul.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.