Viciile – plăcerile omului insuficient dezvoltat

Câți dintre voi fumați sau consumați alcool frecvent? poate unii se și droghează. Cafeaua (cofeina/cafeina), jocurile video și jocurile de noroc, toate pot fi considerate vicii atâta timp cât nu poți trai fără ele și îți provoacă plăcere atunci când le practici/consumi. Eu definesc viciile ca fiind ceva, în general, negativ (face rău atat ție cat și celor din jurul tău), care provoacă plăcere (sau uitarea supărării) cât și dependență. Este destul de subiectivă abordarea atata timp cât cineva ca mine nu găsește plăcere în așa ceva sau poate găsi într-o anumită măsură și doar controlat – exemplu: coca-cola, jocurile PC; însă, dovada științifică este substanța cu numele de „dopamină”. Aceasta substanța, este secretată în mod natural în organismul nostru și are mai multe funcții importante precum – reglare umorală (functie antidepresivă, timostabilizare comportamentală, motivare și recompensă etc); funcție cognitivă (rol foarte important în memorizare, atenție, concentrare și învățare); funcție neuroendocrină (inhibarea producției de prolactină (PRL) (sursa și multe alte detalii importante aici). Trebuie știut că atât lipsa ei cât și excesul acesteia provoacă dezechilibre. Viciile sunt responsabile pentru un nivel ridicat de dopamină, ceea ce provoacă dependența, pentru că dopamina este hormonul care provoacă placere. Dar cum ce-i mult strică, și dopamina, în cantități excesive are efecte secundare extrem de neplăcute atât pentru posesor cât și pentru cei din jurul lui.

Mi s-a întâmplat de multe ori să mă plâng când am intrat în contact cu viciile altora și am fost întrebată mirat „tu n-ai niciun viciu?” și am raspuns calm, „Nu.”. Dacă sportul se poate numi viciu, atunci da, deși nu îndeplinește caracteristicile cu ajutorul cărora am definit eu viciile. Da, sportul și adaug ca aliment – cola – îmi plac foarte mult dar pot trai fără ele (am pomenit mai devreme de jocurile PC – din lipsa de timp, am renuntat demult la ele și mă mai joc foarte rar, motiv pentru care nu sunt tentată să mă joc în schimbul altor lucruri mai importante). Când am spus că nu am niciun viciu, m-am referit la faptul că nu există nimic în viața mea care să-mi provoace plăcere dar și dependență sau pe care să-l folosesc pentru a-mi trece supărarea, nu există ceva care, dacă nu-l mai fac sau nu-l mai consum, să mă facă să intru în sevraj sau în depresie, si in acelasi timp, sa-mi faca rau pe termen scurt sau lung. Nu există. Pot trăi fără de orice mă privezi, chiar dacă nu se poate face în momentul ăla, nu o să am crize de nervi, nu o să mă agit și nu o să manifest prin reacții negative in lipsa acestor lucruri. Prin acest lucru se deosebesc viciile de alte tipuri de plăceri – diferența o face, în special, cantitatea, pentru că, în funcție de asta (și de caracteristicile activității/alimentului în sine) ajungi sau nu la dependență – ceea ce transformă lucrul acela în viciu. Dacă se păstrează un echilibru, în așa fel incât să se evite dependenta, atunci nu se pot numi vicii.

Spun că viciile sunt placerile omului subdezvoltat emoțional pentru că viciile provoacă emoții de care depinde omul cu o maturitate emoțională scăzută. Viciile, de asemenea, dau senzația compensării supărărilor pe care le simte omul cu o maturitate emoțională scăzută.

„Specialiștii definesc maturitatea emoțională ca fiiind starea care „îți permite să accepți realitatea oamenilor și a lucrurilor din jurul tău exact așa cum este, fără să-ți activezi nevoia de a-i schimba”. Sau, altfel spus, maturitatea emoțională este „arta de a trăi în pace cu ceea ce nu putem schimba, curajul de a schimba ce e de schimbat, cu orice preț, și înțelepciunea de a face diferența”, subliniază acest citat extrem de răspandit mai nou în întreaga lume.” (sursa evoluamimpreuna.ro) .

Pe lângă descrierea de mai sus, oamenii maturi emoțional sunt caracterizați și de alte trăsături de caracter ca: „Abilitatea de a sti ce vor si capacitatea de a face ca lucrurile sa se intample, autocontrol si chibzuinta inainte de actiona, incredere in sine si capacitatea de a-si asuma responsabilitatea pentru viata si actiunile lor, rabdare, capacitatea de a avea relatii intime sanatoase si de a inchega relatii sociale pozitive cu ceilalti, generozitate si dorinta de a da si de a fi acolo pentru altii, integritate, un sentiment de echilibru si calm in situatii de stres, perseverenta, determinare, modestie si capacitatea de a admite atunci cand gresesc” (sursa evoluamimpreuna.ro). Stiu, e o listă lungă de calități pe care nu oricine e capabil să le aibă, căci, dacă s-ar întâmpla așa, am scăpa de multe probleme în societate. Iar setul de calități descris mai sus este destul de aproape de ideal. Nimeni nu o să îndrăznească să vă spună să faceți întocmai, însă, cu cât aveți mai multe din calitățile de mai sus, și cu cât le intensificați, veți deveni mai maturi emoțional, ceea ce vă va ajuta să treceți mai usor și mai frumos prin viață, atât pe voi cât și pe cei care interacționează cu voi. Căutați cărți și oameni care vă pot învăța să vă dezvoltați personal și să vă maturizați emoțional pentru a reuși.

Cine nu ar vrea să fie mereu cu zambetul pe buze fără să fie „fumat”? ce ziceți, încercăm?

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: