Nu-ți sacrifica sănătatea pentru el!

Am din nou dorința de a scrie un articol de tip avertisment și sfat în acelasi timp pentru fetele și femeile tinere care n-au ajuns încă aici pentru ca e ceea ce mi-aș fi dorit si mie să mi se spună. Rectific, e ceea ce mi-aș fi dorit să respect pentru că de spus mi s-a spus de către o persoană foarte dragă mie însă nu am vrut să ascult. Ceea ce vreau să spun se referă la viața sexuală pe care urmează să o aibă sau să o continue orice femeie în viață.

Mi s-a spus ca femeia este fiinta slabă ce trebuie protejată și că ea dictează viața sexuală în cuplu pentru că așa este de bun simt. Nu am vrut să ascult, de fapt, nu am stiut să ascult pentru că nu aveam încredere in mine și nu mă iubeam suficient. Nu, a te iubi nu înseamnă a fi egoist, ci a te proteja de egoiști. Vreau să mă adresez fetelor ce urmează să-și înceapă viața sexuală si celor care nu au făcut încă prea multe sacrificii în viata sexuală cu partenerul.

Am scris deja un articol referitor la sexul anal și oral de tip deepthroat, nu am să repet decât faptul că nu trebuiesc făcute la cerere ci numai și numai din dorință proprie și în cazul în care se știe ce implică aceste lucruri și sunt asumate. Pe lângă asta mai sunt și alte tipuri de sacrificii pe care o femeie le poate face fără să-și dea seama de „greutatea” lor și anume începerea vieții sexuale sub presiune sau în condiții nepotrivite (cu partenerul nepotrivit, din motive nepotrivite sau influențe negative precum părerile altora, temeri etc), acceptarea unei partide de sex in condiții favorabile lui sau luarea contraceptivelor (pilule anticonceptionale).

Din păcate, am ajuns să sfătuiesc din proprie experiență în speranța ca generațiile viitoare de femei vor face din ce în ce mai puține greșeli de genul ăsta și că bărbații își vor da seama că nu mai pot profita de naivitatea femeilor neexperimentate / tinere.

Am spus în mai multe articole și o repet – nu vă călcați pe inima pentru nimeni si pentru nimic, sunt urmări ce nu le puteți repara sau le puteți repara foarte greu cu și mai multe sacrificii. Tot ce trebuie să știți e că înainte de a face ceva pentru bărbatul pe care-l iubiți, asigurați-vă că ceea ce va cere nu vă va face rău (nici fizic nici psihic). A se întelege prin „asigurați-vă”: căutați toate informațiile legate de acel subiect și cel mai bine de la persoane avizate și nu credeți nimic „dupa ureche” sau chiar din gura „iubitului” vostru pentru că acesta nu e întotdeauna ceaa ce credeți voi. Se întâmplă în viață să avem parte de bărbați care dau impresia că ne iubesc și că ne vor binele si pot fi extrem de înselatori prin comportament, atât de înșelatori încât te vor face să te dăruiești cu totul pentru un mare nimic ambalat frumos. Sub genul ăsta de iubiti se ascund bărbați egoiști dornici să-și satisfacă animalul din ei. Vă avertizez că nu sunt deloc usor de recunoscut și necesită un nivel ridicat al dezvoltarii personale pentru a-i recunoaște și pentru a vă feri de ei.

Dacă întâlniți în viață bărbați care credeți ca merită o șansă și vi se întâmplă să vă ceară anumite lucruri, la început sau după o perioadă de relație, după ce vă informați cu privire la acel lucru și știți „ceea ce vă asteapta” puteți decide dacă veți accepta sau nu și urmează să vă asumați efectele secundare dar altfel, nu.

Aici nu e vorba de un razboi între bărbați și femei, ci dintre oameni și animale. Dacă vreți să construim o lume mai bună, începeți prin a vă dezvolta, dacă evoluați, veți fi capabile/capabili să evitati influența negativă a celor egoiști și astfel le va scadea puterea și cu timpul, se vor diminua.

Eu vă dau acest sfat pentru că mulți nu vi-l vor da fiindcă sunt individualiști dar e decizia voastră dacă vreți să-l respectați și să vă fie bine sau nu. Eu încerc să previn ceea ce n-a reusit altcineva să prevină pentru mine.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Uitați trecutul ca să nu stricați prezentul

In viață avem parte de tot felul de surprize, unele plăcute, altele neplăcute și de multe ori au un impact asupra noastră. In funcție de intensitatea/ gravitatea lucrurilor care s-au întâmplat în viața noastră vor avea un impact mai puternic sau mai slab asupra noastră însă indiferent de acesta, trebuie sa învățați să treceți peste ele pentru că altfel se transformă în sechele. De ce nu e bine să avem sechele? pentru că se pot manifesta în momente în care pot strica ceva frumos și nu faceți altceva decât să vă faceți viața și mai grea.

Trebuie să înțelegeți că în viața toți avem parte de tot felul de momente, nimeni nu e lipsit de dureri dar, nu credeți că ar fi groaznic să le vedem ulterior peste tot, oricând? precum ființele care se sperie de propria umbră? atât de înfricați ne fac sechelele. Ne vom pierde încrederea și bucuria fată de ceva ce cândva ne provoca stări de bine. Știu că e greu, dar trebuie sa înțelegeți un singur lucru: toți oamenii sunt diferiți și se vor comporta diferit. Dacă ați avut parte în viață de persoane care v-au trădat încrederea sau v-au făcut, într-un fel anume, să suferiți enorm, nu înseamnă că și următoarea persoană va face la fel. Pot să fi fost și două, și trei care v-au făcut asta, niciodată nu trebuie să generalizați, trebuie să așteptați mereu excepția, dar cu grijă. E o discuție delicată și o sa încerc să vă explic cât pot de bine. Nu spun acum să aveți încredere în oricine din plin și să-i dați totul pe tava din prima zi dar încercați să vedeți rațional situațiile, nu vă mai speriați de propria umbră când știți că e acolo mereu cu voi dar vă surprinde când o vedeți. Așa se întâmplă și cu încrederea în oameni, atunci când aveți încredere în cineva, cum vedeți chestia asta vă speriați și deveniți suspicioși fără nici cea mai mică dovadă, din cauza traumelor din trecut.

Înțelegeți că nu toți oamenii sunt la fel, nici măcar asemănători, încercați să cunoașteți persoanele și nu vă mai raportați la trecutul vostru, trăiți prezentul. Trădările trecutului nu sunt singurele din care să învățați. Puteți învăța multe și din experiențele altora sau dacă vă dezvoltați pe plan personal, maturizându-vă, veți vedea mult mai limpede lucrurile. Fiți precauți, nu paranoici. Îmi amintesc că am citit undeva că trebuie să ai încredere în oameni până la proba contrarie iar eu sunt de acord cu acest lucru. Pentru că și atunci când pierzi, câștigi o lecție importantă de viață. Important este să nu pierzi în zadar. Iar dacă repeți greșelile sau devii paranoic în urma lor este clar că nu ai învățat nimic.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Am fost grasă și am slabit. Află cum.

Da, ati citit bine, am fost grasa. Ma rog, grasa, pentru cum e de fapt silueta mea de obicei. Pana pe la 21 de ani am variat cu greutatea intre 49 si 51 de kg si era ok. Apoi brusc, fara sa-mi dau seama ajunsesem pe la 53, si da, se vedea diferenta. Nu eram exagerat de grasa dar eu, obisnuita cu ale mele coapse tari ca piatra si forme pe abdomen, ce-mi place sa le numesc „patratele”, aratam usor rotunda si moale, facusem „colacei” in lateral si paream clar mai robusta.

M-am speriat, ce-i drept, pentru ca nu stiam nici cauza si nici nu mancam mai mult decat de obicei (sau asa credeam). Nu imi schimbasem modul de viata, in continuare faceam sport. Chiar nu stiam, insa am decis ca trebuie sa slabesc si nu m-am gandit la pastile, nici sa ma infometez si nici sa renunt la anumite alimente ci doar sa mananc mai putin. Imi amintesc, ce-i drept, ca inainte sa ma ingras parca mancam mereu de ma saturam, ba mai mult, mancam pana nu mai intra nimic. Cred ca asa m-am ingrasat, totusi.

Ca sa slabesc, am redus considerabil volumul de mancare, respectiv mancam fix cat sa nu-mi mai fie foame NU cat sa ma satur. Ce inseamna asta? iti iei ceva de mancare, incepi sa mananci, savureaza, si dupa vreo 2 -3 minute te opresti. Bei putina apa si te plimbi vreo 5 minute prin casa, lejer, sau te asezi in alta parte, nu in fata mancarii, nu in bucatarie. Vezi, iti mai e foame? da? repeti pasii de mai sus, nu? atunci strangi masa si NU te bagi la somn. Faci ce faceai inainte sau ceva util, citesti o carte, inveti ceva, te plimbi cu cainele, vezi tu. De asemenea, recomand miscare, sport, macar de 2-3 ori pe saptamana ceva, orice – abdomene, flotari, tractiuni, alergare usoara, bicicleta, role – gasiti voi ceva.

Daca va faceti un obicei din asta, veti slabi fara sa va dati seama, ce-i drept, eu am slabit mai mult decat am vrut iar acum ma chinuiesc sa ma ingras dar e ok, usor, usor, m-am mai echilibrat. Am 48 kg de la 46. Eu zic ca e ok, nu? eu va zic ca la mine a functionat, si, sincer, mi se pare cea mai ok metoda decat sa te infometezi sau sa iei cine stie ce tampenii de pastile.

Recent am zis sa fac un update pentru ca am niste informatii noi, pe langa ceea ce am zis eu si mi s-a confirmat (am gasit un articol foarte urmarit care zice ca trebuie sa ai deficit de calorii de 25% pe zi timp de cateva saptamani pentru a slabi) am mai aflat ca zaharul este un agent de ingrasare foarte eficient si cu atat mai mult cu cat dupa consumarea lui se bea apa / lichide. Asadar, daca va stiti ca mancati biscuiti care contin mult zahar cu cafea sau cu ceai/lapte e bine sa renuntati daca vreti sa slabiti. De asemenea nu beti apa dupa ce consumati ciocolata sau orice e dulce.

Astea fiind spuse va urez succes si astept vesti de la voi. Dupa parerea mea, ar trebui sa se vada primele rezultate dupa 3-4 saptamani. A functionat?

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

In drumul spre vindecarea sufletului

Ma gandeam la ce nu am putut transmite la momentul potrivit anumitor persoane, nu pentru ca am fost impiedicata ci pentru ca nu am fost constienta de aceste lucruri atunci si, ca sa intelegeti la ce ma refer: daca ar fi sa fac un review asupra relatiilor amoroase pe care le-am avut pana acum as vrea sa-mi punctez mai clar ce n-a mers si de ce si cum as putea sa evit aceste lucruri pe viitor. A se intelege prin relatie amoroasa orice perioada de intalniri cu persoane de care am fost indragostita sau atrasa, cu sau fara contact sexual. Lectiile invatate pornesc de la varsta din adolescenta si pana in prezent si sper sa le pot aplica si in viitor.

Lui George i-as spune ca femeia nu are nicio „datorie” sexuala la adresa barbatului si ca femeia nu este o papusa gonflabila gata sa-si deschida picioarele la orice ora pentru barbatul ei. Lui Ionut i-as spune ca nu e dreptul lui sa schimbe o persoana doar pentru ca lui i se pare ca e ceva in neregula cu ea. Lui Florin i-as spune ca indiferent cat de dureros i se pare a fi un adevar pentru o persoana, mai bine i l-ar spune decat sa fuga sau sa o jigneasca ca sa o indeparteze; preferam adevarul decat o respingere de fatada. Lucian ar trebui sa stie ca parintii nu sunt intodeauna un model pentru copilul lor si ar trebui sa mai trecem si prin filtrul mintii comportamentul lor dar si tot ceea ce se intampla cu ceilalti. Lui Bogdan as fi vrut sa-i arat ca oricine merita a doua sansa si ca nu trebuie sa judeci dupa aparente. Alex trebuia sa inteleaga ca iubirea nu tine vesnic si ca nu cuvintele sunt cele care tin sau distrug o relatie, in cea mai mare parte, faptele sunt de vina. Radu ar fi trebuit sa invete ca nu exista regula valabila pentru toate femeile si comunicarea este mai importanta decat cliseele. Si, in sfarsit, lui Andrei i-as spune ca nu poti trai prezentul atata timp cat esti legat de trecut.

Am invatat din toate astea si sper ca altii sa invete sa se analizeze si sa-si corecteze comportamentele nocive pe care le-au adoptat in urma unor invataturi gresite sau in urma unor traume sufletesti.

De ce am spus ca mi le spun mie? pentru ca, tocmai am terminat de citit o carte care se numeste „Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine” de Lise Bourbeau si am citit-o la recomandarea terapeutului meu. V-o recomand din toata inima, daca o cititi cu atentie s-ar putea sa va regasiti destul de mult. Am aflat ca oamenii sufera de niste rani pe care nu le constientizeaza si le manifesta in viata pe care urmeaza sa o aiba inca din primii ani de viata. Aceste rani se manifesta in special cu persoanele cu care interactionam si se spune ca le cautam pe acelea care ne agraveaza aceste rani, drept urmare, cautam in ceilalti ceea ce ne facem noua insine sau altora. Este un cerc vicios pe care dupa ce-l constientizam si incepem sa lucram la a ne vindeca, lucrurile bune vor veni de la sine. Sunt oameni care au cate putin din fiecare rana sau care au o rana foarte pronuntata. In functie de rana sau ranile pe care le avem, purtam niste masti, aceste masti ne fac sa ne comportam conform lor, si ne fac sa uitam cine suntem cu adevarat. Pentru a fi noi insine, trebuie sa ne dam jos mastile si sa ne vindecam ranile.

P.S daca doriti cartea „Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine”, va rog sa-mi scrieti pe mail, il gasiti la „contacteaza-ma” iar eu am sa v-o trimit.

P.S 2 De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Nu avem ce învăța de la animale

Da, probabil că îmi pasă prea mult de ce nu ar trebui însă sincer, mă doare când văd atâta prostie în jur.

Am văzut un selfie al unui tip care avea in spatele lui un câine tolanit pe o plantă, la soare și scrisese la descrierea pozei o tonă de fraze fără sens, total inutile și chiar toxice. In descrierea cu pricina, tipul zice că animalele sunt fericite și că n-au niciun stres, că noi ar trebui să ne bucuram de viată si că să luăm lecții de la animale. Adică, ce vrea el să spună? că noi ne agităm prea mult să trăim viața asta și că de fapt, ar trebui să ne doară-n c*r de toate exact ca pe restul vietăților.

Nu pot să spun decât că e o dovadă clară de lipsă de inteligență când afirmi asemenea lucruri din simplul fapt că nu poți măcar să constientizezi că noi am fost cândva ca animalele, când trăiam în pesteri și barbații vânau pentru a supravietui ei și familiile lor iar femeile năsteau și cresteau copii. Care e diferenta dintre noi și animale? am scris un articol deja pe tema asta, desi, acolo nu cred că am specificat, omul, pe langa ratiune, are și imaginație, are capacitatea de a crea. Animalele nu au așa ceva, ele nu au cum să evolueze iar când o fac, o fac cu ajutorul nostru.

Animalele nu au niciun merit, ele există și atât. Si, să spui că animalele sunt fericite și noi să luam exemplu de la ele, ești idiot. Ele se luptă pentru supraviețuire așa cum o faceam și noi cândva, iar animalele de companie care se bucură de confort o fac multumită nouă, oamenilor și a evoluției noastre. Si animalele sufera, nu sunt toate fericite asa cum nici toți oamenii nu sunt fericiți.

Faptul că oamenii suferă de stres se datorează haosului provocat tot de noi. In funcție de nivelul nostru de dezvoltare stim să ne bucurăm mai mult sau mai putin de viată asta nu inseamnă ca animalele ne dau lecții in ceea ce privește viata. O ineptie uriașă.

Nu am respect la adresa animalelor pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce fac, am respect la adresa vietii si a frumosului; animalele fac parte din viată, au un rol pe planetă, ca fiecare dintre noi, de aceea trebuie ocrotite pentru că sunt slabe. Omul este cel puternic și care, din păcate, are putere atat de creatie cat si de distrugere. Noi trebuie sa le protejăm, nu să invătăm de la ele; nu au ce să ne invete. Singurii care ne pot invăta ceva sunt alti oameni mai evoluati decat noi.

Da, mă doare când văd atâta prostie in jur, pentru că mi-e sete de evoluție, vreau să văd civilizație și creatie la fiecare pas, vreau să văd frumosul in plină dezvoltare și vreau să fiu fericită alături de semenii mei. Dar cui să-i spui asta când specimenele rămase în urmă invidiază pisica care se spală singură, mănancă, bea, doarme și eliberează rezultatul digestiei?

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Nu-ți găsești perechea? schimbă placa!

Aproape că m-am săturat. De fapt, da, m-am săturat să eșuez în relațiile amoroase. Trebuie să pun piciorul în prag și să zic stop. M-am tot plâns, în stânga, în dreapta, am fost la terapie, mi-am întrebat neamurile și prietenii. M-a ajutat doar pentru că am aflat că problema nu e la ceilalți, problema e la mine. Sunt rezultatul alegerilor mele, așadar, trebuie să aleg mai bine. Problema, iar, vine de la mine pentru că deciziile importante și corecte se iau în urma unei lungi analize, analiză, care necesită răbdare. Răbdarea este o virtute…pe care eu n-o am, din păcate. Dar, nevoia te învață! Da, acum o să învăț să fiu răbdătoare pentru că m-am săturat să mă tot ard. Voi aștepta până când îmi voi da seama că bărbatul ala e capabil să înțeleagă, atât, să înțeleagă, pentru că dacă înțelege, poate face orice.

Am învățat, citindu-l pe Vulpescu, și nu numai, că cele mai multe greșeli referitoare la relații se fac în primii 20 – 25 de ani de viață. De ce? simplu, pentru că atunci ești mic și prost! Si noi, aștia mici și proști, bine-nțeles, când ajungem la 16 ani deja le știm pe toate. Ei bine, când ajungi la o vârstă începi să-ți dai seama că nu ai suficientă vârstă, adică, că nu ești înțelept. Si începi să-ți dai seama că la 30-35 când mulți cred că viața e la mijloc sau chiar spre sfârșite, de fapt, ea începe. Atunci vezi lucrurile mult mai limpede, nu te mai lași păcălit așa de ușor, (bine, sunt excepții, desigur), îți schimbi criteriile de selecție, schimbi prioritațile etc. Era și o glumă pe tema asta care zice ceva de genul că la 40 de ani nu mai vezi scrisul de aproape însă îi vezi pe idioți de departe.

E adevărat că există copii și la 20 și la 40. Eu am avut parte de parteneri de ambele vârste dar, din păcate, același nivel de maturitate, adică scăzut. Așadar, nu vârsta dă neapărat feedbackul pozitiv al unei persoane însă sunt mai mari șanse să întâlnești oameni maturi când tu ai o vârstă înaintată decât când ai o vârstă fragedă, pentru că se presupune că ești trecut prin viață și destul de „copt”.

Dragi prieteni, nu vă mai grăbiți, mă adresez atât femeilor cât și bărbaților tineri, cautați-vă mai cu atenție partenerii, nu vă mai grăbiți și nu veți mai da peste „porci care vor doar sex” sau „curve care-mi vor doar banii”. Am dat astea ca exemple ușoare legate de aspectele negative de care se plânge majoritatea, din ce-am vazut, și pe care le puteți întâlni la parteneri însă sunt multe altele care nu se văd atât de repede cum ar fi cele opt comportamente toxice. Va recomand cu caldură să citiți cartea „Iubiri toxice” de Walter Riso, veți afla că printre noi sunt oameni bolnavi chiar dacă ei par sănătoși. De fapt, acești oameni au adoptat niște comportamente toxice atât pentru ei cât și pentru cei din jurul lor din diverse cauze din viața lor si pe care nu le pot reprima decât la specialist, însă pentru asta, trebuie să le și conștientizeze. Dar cei care pot face asta sunt puțini și, e adevarat, oamenii de calitate și destul de sănătoși, sunt și mai puțini; de asta, cu atât mai mult, e nevoie de răbdare si căutări intense. Statisticile arată ca doar 5% dintre relații sunt cu adevărat funcționale. Nu faceți ochii mari, faptul ca vă suportați pe termen lung nu înseamnă că vă iubiți sau că aveți o relație funcțională. Sper că v-am atras atenția și până când vă veți găsi o pereche potrivită, fiți ok cu voi înșivă, bucurați-vă de viată. Zâmbiți, viața e frumoasă!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Bătrânețea n-are gen

Nici bine nu începusem să citesc un articol al lui Vulpescu că mi-a și venit o idee de subiect, si, bine-nțeles, trebuia să o scriu. Articolul cu pricina îl găsiți aici și se intitulează „Ce îi îmbătranește prima oară unui bărbat?” iar ideea mea de a scrie se referă la o glumă din interiorul articolului referitor la faptul că femeile îmbătrânesc mai repede decat bărbații.

Da, din pacate, femeile îmbătrânesc mai repede decât bărbații si, din nefericire pentru noi, femeile, nu cred ca vom afla prea curand răspunsul la întrebarea „de ce noi? de ce asa?”. Pe de alta parte, studiile spun că durata medie de viață este mai lungă la femei decat la bărbați ceea ce intră în contradicție cu soluția pe care as fi vrut să o dau următoarei probleme: se întamplă în societatea noastră, si, din cate stiu, cam mereu a fost asa, ca femeile să fie cu bărbați mult mai în varstă decat ele însă, de obicei, acest gen de relații sunt croite pe interes. Pe de altă parte femeile se maturizează mai repede decat bărbații, mai mult, stiințific vorbind, unii bărbați nu se maturizează niciodată ceea ce denotă, logic vorbind, ca o maturitate egală sau apropiată între un bărbat si o femeie există dacă bărbatul este mai în varstă decat femeia. Asta ar fi fost soluția la problema ca mulți dintre bărbați după ce se căsătoresc si au copii cu femeile lor, ele îmbătranesc iar ei nu mai sunt atrasi de ele si îsi caută femei mai tinere pentru aventuri sau chiar relații noi. Dar, avand în vedere ca bărbații mor mai repede, femeile nu rezolvă nimic dacă construiesc relații cu bărbați mult mai în varstă decat ele, pot rămane văduve prea devreme, si atunci, ce facem?

Părerea mea este că, totusi, ar trebui ca varstele să fie relativ apropiate astfel încât să nu se simtă prea mult diferența de varstă si să nu intre în peisaj întai decesul bărbatului, (în cazul în care nu face excepție de la regula) dar, totodata, e necesar si ca bărbatul să aibă caracter, astfel, va respecta valorile morale si aleasa lui va fi aceeasi până la adânci bătrâneți. Bine, nu vorbesc aici de incompatibilitați dar nu poți spune ca bărbat că, dacă ai ajuns la 40-50 de ani, după ce ai trăit 10 ani cu femeia aia, nu o mai vrei. Dacă ai „suportat” atat, vei suporta si mai departe. Presupunand că au intervenit incompatibilitați prea mari, măcar să fii fair play si să-ți alegi tot o femeie de varsta apropiată nu una cu mult mai tanără.

Din păcate, în ziua de azi persistă această mentalitate si recunosc că uneori, îmi trece prin gand teama că, candva, voi fi parasită pentru o femeie mai tanără din cauza că bărbații pot, îsi permit, îi tine erecția pană tarziu. Că, pană la urmă ce contează la un bărbat? banii pe care-i face la 30 îi va face si la 50, erecția o va avea la fel, fizicul se poate schimba putin iar personalitatea si mentalitatea se schimbă in permanentă însă… nu putem vorbi de acelasi lucru si în cazul femeii. La ea au loc mult mai multe schimbări fizice si pentru un bărbat involuat, aspectul fizic e tot ce contează la o femeie iar cand acesta se deteriorează, bine-nțeles că el devine dezinteresat de ea si animalul din el vrea ceva proaspăt. Din nou, mă adresez vouă, ca oameni – învățați să tratați oamenii din jurul vostru, si viața, în general, mai în profunzime, nu superficial. Avem în sange grija fată de cei neajutorați, trebuie doar să urmați acest sentiment. Nu-l reprimați pentru propria satisfacție căci există si urmări negative si prin asta mă refer la o constiința încărcată care, de cele mai multe ori se reflectă asupra sănătății fizice.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Și unii bărbați au vagin

Astăzi, mi-am amintit de ceva interesant ce mi se întâmpla prin „tinerețe”, respectiv, adolescență. Dar de ce mi-am amintit? pentru că m-am lovit din nou de acest lucru – barfa. Sunt femeie, și, spre surprinderea mea m-au barfit bărbații, nu femeile. De ce zic ca sunt suprinsă? pentru că, recunosc, de mică am avut o reținere cand vine vorba de legarea unor relații sociale cu fetele/femeile pentru că le-am observat încă de mica, sunt rele! Sunt invidioase, geloase, respingatoare, zgarcite si nu in ultimul rand – bârfesc. De asta zic ca mare mi-a fost surpriza cand am întâlnit asta și la barbați. Dar la ei se explica altfel, având in vedere ca eu sunt o femeie cu un corp atragator, daca nu au cum sa se apropie de mine, ce sa faca? incearca sa-i faca pe ceilalți din jurul lor sa fuga de mine, ce zic ei? „Daca eu nu am, sa n-aiba nimeni!”. Deh, unii oameni au, pe langa lipsa de ocupație, foarte puțini neuroni, iar acei neuroni sunt capabili doar sa comunice cu perechile lor gasite prin alte creiere, de asemenea lipsite de ocupație.

Da, trăim intr-o lume atat de tristă tocmai pentru ca vedem la fiecare pas de cate e capabil creierul uman să creeze, de câta tehnologie, de câte distracții care mai de care mai inventive, de câta noutate si te miri cum de exista asemenea specimene limitate preocupate doar de dinamica propozitiilor prin aer.

Sa va explic cum funcțonează: aceste specimene, au doar o parte mică activă din creier si asta, din pacate, pentru ca au gene proaste, ca altfel nu se poate. Toți ne nastem cu o marime aproximativ egala a creierului insa unii il folosesc mai mult, alții mai puțin, depinde de gene. Si, dacă sunt gene proaste, normal ca rezultatul nu are cum sa fie bun. Din păcate, aceste erori ale ADN-ului uman sunt necesare pentru a ne face, pe noi, ceilalți, mai fericiți. Cum? prin amuzament, normal. Nu ai cum sa nu râzi când vezi cum prostul isi bate singur joc de el crezând ca realizeaza ceva prin chestia asta. Bine-nțeles, daca atâta poate, ce sa-i faci? n-ai ce sa-i faci decât sa-l faci sa se simta util, atunci când te face sa râzi.

Partea tristă incepe când aceste specimene se multiplică mai mult decât e cazul ca nah, trebuie să păstrăm si noi un echilibru, nu? drept urmare cand observați ca se ingroasă gluma trebuie sa-i faceți sa se simtă atat de prost incât sa se sinucida, ca sa nu se reproduca pentru că, stim cu toții ca ce-i mult – strică.

Asadar, nu ezitați atunci când intâlniți astfel de cazuri, nu sunt de ignorat, oamenii care au o capacitate redusă de folosire a creierului trebuie ținuți intr-un tarc de unde sa nu iasă iar dacă dă țarcul pe afară că sunt prea mulți, mai trebuie sa eutanasiem din ei, stiti cum e? râdem, glumim dar nu părăsim incinta!

Asa că, vedeți voi, atât bărbații cat si femeile care sunt născuți din gene proaste trebuie ținuți sub control precum animalele pentru ca ei se pot rani atât pe ei insisi cat si pe cei din jur. Astea fiind spuse, zâmbiți, prostia e-n aer!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Cum să faci bani în România

Nu, nu furând. Știu că mulți dintre voi nu cred în faptul că România e o țară cu potențial economic, dar e. Corupția din țara noastră vrea să ne facă să credem că suntem o țară săracă și cei corupți ne-au făcut să ne pierdem speranța și să ne lăsăm păgubași când vine vorba de a face bani.

Sunt o româncă săracă ca mulți dintre voi și când zic „săracă” mă refer la faptul că deși am un acoperiș deasupra capului – trăiesc de azi pe mâine dintr-un salariu și nu-mi mai rămâne timp pentru altceva, dar asta și vrea statul nostru, să ne mănânce banii și sănătatea astfel încât să rămânem o adunătură de blegi, de involuați și de nepretențioși care se mulțumesc cu ce primesc.

Vreau să mă adresez tuturor celor care vor mai mult de la viață – calea îmbogățirii nu este ușoară dacă nu furi, e adevărat, dar va merita pentru cine va depune efortul.

Am să scriu și pentru cei care vor porni de jos și pentru cei care deja au ceva capital dar nu știu ce să facă cu el. Este general valabil faptul că trebuie să vă informați cu privire la orice vreți să faceți dacă nu vreți să o dați în bară. Așadar, puneți mâna pe cărți scrise de cei mai mari antreprenori ai lumii, nu-i stiți? google. Informați-vă cu privire la tot ce vă e necesar – comunicare, psihologie, educație financiară și personală.

Cei care pornesc de la nivelul de angajat, economisiți bani pentru a avea o siguranță financiară oricând, dacă nu veți reuși să faceți o afacere, măcar veți avea siguranța zilei de mâine pentru câteva luni/ani în cazul în care sursa voastră de venit ia o pauză. Cum? economisiți minim 10% din fiecare venit al vostru. Nu vă atingeți de acei bănuți, eventual, îi puneți într-un cont de economii. Acest sfat l-am primit și eu din cartea „CEL MAI BOGAT OM DIN BABILON” scrisă de George S. Clason, pe care mi-a recomandat-o cineva drag în 2011 și tot de atunci am pus în aplicare această regulă. Vi-o recomand și eu vouă. Personal, am alocat un fond și pentru problemele legate de sănătate pentru că, într-o țară plină de probleme, e inevitabil să nu te îmbolnavești sau să nu te îmbolnăvească sau să te rănească alții. Un alt sfat, atât pentru cei care stau mai prost cu disciplina cât și pentru ceilalți, este să mai puneți o sumă de maxim 10% pentru distracție, pe care, dacă simțiți nevoia aprigă de ceva distractiv sau să cheltuiți banii, în funcție de sumă, la sfârșit de lună sau la 2-3 luni puteți să-i cheltuiți. Este o răsplată psihică pentru efortul pe care-l depuneți pentru a economisi. Desigur, pentru a face toate astea e nevoie de disciplină și asta înseamnă să renunțați la multe cheltuieli inuntile din viața voastră. Pentru a vă face un plan, din nou, vă recomand să citiți și, ca să aveți un start vi-l recomand pe Eusebiu Burcaș de unde puteți obține gratuit e-bookul „Controlează-ți banii”.  De asemenea, există pentru fiecare om o ecuație financiară care de multe ori este Venituri – Cheltuieli = Economii. Ei bine, ecuația asta este destul de păguboasă și cel mai ușor de realizat. Ecuația corectă, însă, este Venituri – Economii = Cheltuieli. Era și o glumă pentru noi aștia săraci, „Ție îți rămân bani la sfârșitul lunii sau lună la sfârșitul banilor?”. Referitor la economii am un citat pentru voi – „Diferența dintre săraci și bogați este că săracii cheltuiesc banii și economisesc ce rămâne, pe când bogații economisesc banii și cheltuiesc ce rămâne.” Jim Rohn.

Deci, v-am lămurit? puneți mâna pe economii, gestionați-vă banii, înarmați-vă cu răbdare și citiți cât mai multe cărți folositoare legate de educația financiară, va merita. Cei care sunteți tineri, aveți timp, nu-l irosiți! Folosiți-vă de el pentru a vă informa și a vă face o viață frumoasă devreme și nu la pensie.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Mai bine să regreți ceva ce ai făcut decât să regreți ce n-ai făcut

„Mai bine să regreți ceva ce ai facut decât să regreți ce n-ai făcut” – mi se pare o expresie extrem de toxică. De ce? pentru că multe dintre greșelile făcute în viată au urmări grave și, mai important, multe, nici nu mai pot fi reparate.

Pe de altă parte, sunt, după părerea mea, sunt puține lucruri pe care nu le-ai făcut și care nu mai pot fi făcute, așadar, mai bine aștepti. După părerea mea, sunt prostii care pot fi făcute oricând, așa că, mai bine nu te grăbești.

Am făcut multe în viața de dragul altora, pentru satisfacerea lor, și, ghici ce-am obținut? continuarea vieții plină de regrete și frustrări. Nu am fost apreciată pentru ceea ce am făcut și nici nu am primit ceva, cel puțin la fel de valoros, în schimb. Vă spun vouă acest lucru pentru că mie nu a avut cine să mi-l spună atunci când am avut nevoie – nu-ți calca pe inimă! Nu face lucruri care te deranjează, te lezează sau te marchează pe o perioadă lungă de timp, sau chiar și pe o perioadă scurtă de timp, doar de dragul altora. Vei regreta și nu vei putea repara. Ocazii să le faci, vei avea, dar ocazii să repari ce-ai făcut….cel mai probabil nu vei avea niciuna. Vorbesc din experiență, unele lucruri nu vor putea fi reparate, și tot din experiență vă spun, au fost lucruri pe care nu le-am facut si poate atunci am simțit nevoia, dar nu am regretat ulterior. Pur si simplu. Stau și mă întreb, „oare, de ce nu simt că nu le-am făcut? de ce nu-mi pare rău că nu le-am făcut?” și vine și răspunsul „pentru că dacă nu le-am făcut nu am la ce să mă gândesc ca rezultat, și nu mă doare dar nici nu mă bucur” așadar, dintre „am făcut, îmi pare rău și sufăr acum” și „n-am făcut, n-am rămas cu nimic de atunci decât cu întrebarea „cum ar fi fost daca?” ce preferi? personal, categoric a doua variantă.

Dacă vrei să ai cât mai puține regrete în viață, fii atent la ce-ți doresti că s-ar putea îndeplini. Analizează costurile ce vor urma după ce acționezi. Incearcă sa ghicești dinainte ce se va întâmpla, presupune, întreabă-te, analizează. Cântărește fiecare decizie căci este important pentru momentele ce vor urma în viața ta. Orice decizie îți influențează viitorul, unele mai mult, altele mai puțin, depinde doar de tine dacă influența va fi pozitivă sau negativă sau te va aduce într-un alt moment în care trebuie să decizi. Rareori se întâmplă să mai avem o șansă după ce greșim. Gândiți-vă la asta, personal, aș vrea ca cei care încă au șansa, să nu facă aceleași greșeli sau, greșeli grave în general, ca și mine. Cei care aveți de făcut în viitorul apropiat o alegere, ar fi bine să meditați la aceste lucruri și să nu faceți alegerea dacă aveți indoieli. Mai așteptați puțin si documentați-vă, cercetați, cereți păreri, analizați și amânați alegerea până când puteți lua o decizie asumată și cu inima împacată. Vă doresc să fiți bine.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.