O experiență nouă

Ieri am fost la munte, în Predeal să mă dau cu placa (snowboardul) dar n-am fost singură. Am fost cu doi băieți. Pe unul l-am cunoscut în urmă cu câteva zile pe facebook și nu am apucat să vorbim prea mult, mi-a spus că a vazut că mă dau cu placa. Apoi, a spus că merge să se dea și el în Predeal (stațiunea mea favorită) iar eu i-am zis ca daca e ok pentru el aș vrea să vin și eu. A zis că da și că mergem cu prietenul lui cu mașina. Zis și făcut, a doua zi dimineață ne-am întâlnit la o gură de metrou de unde m-am trezit cu un „cu noi, cu noi” pe fugă pentru că întârziaseră nițel.

Am plecat spre munte și am mai vorbit una alta,  cam aglomerat în apropierea destinației, am văzut și-un accident, în fine, am ajuns! Frig, frig rău! Am scos mâinile din mănuși doar vreo 2 minute cât am vorbit la telefon si deja îmi înghețaseră. Dureau. În fine, în Predeal ne-am întâlnit cu o cunoștință comună a noastră și ne-am îndreptat spre telescaun să facem prima coborâre. În telescaun, mai frig, cât am scos aparatul să fac cateva poze, mi-au înghețat atât de rău încât mi-a luat câteva minute de durere și să încerc să le încălzezsc. Am ajuns în vârf. Să ne filmăm! Am început să coborâm, plăcile erau cam înghețate că le lăsasem un pic pe zăpadă înainte și nu prea alunecau. După ce și-au dat drumul am văzut si partia. Neatinsă deocamdata, zăpada mișto dar nu prea multă, dedesubt, gheață si multe bucăți rebele care ne făceau cam dificilă coborârea. În fine, ne-am distrat până jos, apoi, băieții stăteau la cate o țigară și un vin fiert/ceai/energizant si apoi am mai urcat de câteva ori pe jos, la baza. Am vrut sa facem un kicker (rampă din zăpada) dar localnicul zise ca ne ceartă salvamontul. Ok, în timp ce urcam am găsit un bolovan mare de gheață pe care l-am înclinat cu unul din băieți, i-am pus putină zăpadă si am făcut un mini-kicker după care sărit de câteva ori la el. Am mai făcut o urcare cu telescaunul si sus ne-am pozat pantalonii, gașca din București (eu și cei doi băieți care m-au luat cu ei) s-a nimerit să aibă pantaloni de culori care formau tricolorul României. Caterincă! Tot atunci am aflat că există niște chestii cu lichid în ele care „se sparg” și se încălzesc foarte tare astfel încât te poți încălzi cu ajutorul lor. Nici acum nu știu cum se numesc dar eu le spun „mini calorifere” :)) Am început iar să coborâm. Amicul meu a învățat S-urile, ce bucurie pe el! Am ajuns jos fericiți. am băut o ciocolata caldă căci amicul nostru comun trebuia să „dea lecțtii”, din păcate s-a întors mult prea repede, elevul era neamț și nu știa engleză. După ce ne-am odihnit și am înghețat iar că am stat pe loc am mai făcut o urcare. Ultima. Apoi ne-am retras la un bar  după ce am lăsat plăcile la mașină, am vorbit, povestit si-am râs împreună cu un tovarăș al cunoștinței noastre comune. După care mie si amicului meu, cel puțin, ni s-a făcut o foame de lup și am plecat în altă parte să mâncăm. Am fost la restaurantul de pe pârtie. Cam pustiu, si era ciudat, cântau două melodii diferite în același timp, si așa s-a întamplat cât am stat pe acolo. Mâncarea, destul de bună.

Ne-am săturat si am plecat spre casa vorbind despre ziua de azi, evident, depanând amintiri si râzând. Amicul meu mi-a spus sa scriu cum mi s-a parut ziua de azi cu doi straini. Am spus ca mi s-a parut foarte bine si acum spun ca nu mi s-a parut ca am fost cu doi straini ci cu doi oameni frumosi care împart aceeași plăcere ca și mine. Le-am zis că probabil va fi unica ieșire pentru că amicul meu va evolua și nu vom mai sta uniți dacă mai mergem. Chiar dacă snowboardul este un sport individual, mie imi place sa-l practic în grup, sa facem filmulețe, să ne provocăm la progresat și să râdem împreună la întâmplări amuzante.

Dar, nu toată lumea e la fel, poate asta e si frumusețea, una peste alta, Adrian (graphic dealer, il găsiți aici https://www.facebook.com/graphicdealer/?fref=ts&__mref=message_bubble) si amicul meu (prietenul lui) sunt awesome! :)) iar Adrian a spus ca-i place stilul meu de snowboarding, ca e relaxat si ca se vede ca I enjoy it! Mă bucur că am fost cu voi, băieți. you’re cool! Sau, „putred” cum zice amicul Macanache :))

Poate vă hotărâți și voi, dragi cititori, să încercați placa.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Manelele – aparență pentru incultură

Hai că acum chiar o să-mi sară lumea în cap când o să spun ca manelele NU reprezintă incultură.

Atenție! Nimic din ceea ce este incorect nu reprezintă incultură decât în momentul în care este asimilat astfel. Să vă dau un exemplu: credeți că sunt o persoană incultă? poate că da, poate că nu, cert este, ascult manele! Da, ați citit bine, ascult ȘI manele. Ascult de asemenea rock, clasică, populară, dance, pop, hip-hop și multe altele. Selectez piese și nu genuri sau artiști. De ce? pentru că așa simte sufletul meu, îmi place muzica foarte mult. Ascult muzică când mă dau pe role, când mă plimb cu bicicleta sau cu moto, ascult la muncă, ascult acasă când fac treabă, din pacate, nu pot să ascult atunci când citesc pentru că mă distrage.

Sunt multe persoane care se uită urât atunci când te întreabă „ce muzica asculți?” iar tu răspunzi „manele” sau dacă spui „de toate”, te întreabă încruntat „și manele?!”. Îți pun eticheta, gata – „Ăsta e prost!”. De parcă ar conta. Ce e muzica? e un fel de virus care-ți pătrunde în creier și-ți omoară neuronii? nu, e artă! E  ceva ce ne face să ne simțim liberi, e ceva ce ne induce diverse stări în funcție de ritm, versuri, mesaj, sunete instrumentale și așa mai departe. Cum poți să spui că dacă te uiți la un măr stricat, te-ai stricat? la fel e și cu muzica, nu poți spune că dacă asculți ceva anume, ești acel ceva! Să vă spun la ce mă refer: percepem sunetele prin simțul auditiv, la fel percepem celelalte lucruri prin celelalte simțuri – mirosuri prin simțul olfactiv, gustul prin simțul gustativ, atingerile prin simțul tactil și imagini prin simțul văzului. Poți spune că dacă miroși o floare ești mai parfumat sau mai frumos? poți spune că dacă atingi aurul sau fierul ești mai valoros sau mai puțin valoros? bănuiesc ca ați prins ideea, concluzia, poți spune că dacă asculți manele ești incult? nu.

Incultura, ca multe alte caracteristici ce țin de dezvoltarea noastră, este o alegere. Alegi să fii incult sau nu, nu ți se poate induce acest lucru. Incultura este rezultatul unei educații precare și nu ale unor factori precum sunetele. Nu mai judecați după aparențe, și mai frumos din partea voastră ar fi să nu mai judecați deloc. Învățați să înțelegeți oamenii așa cum sunt atâta timp cât nu vă fac un rău real.

Societatea noastră, din pacate, încă adoptă spiritul de turmă mult mai mult când e vorba de lucruri negative decât de lucruri pozitive. Știu că manelele reprezintă, în general, muzica romilor, știu că, conțin multe expresii greșite din punct de vedere gramatical și argou dar nimeni nu vă obligă să procedați ca ei sau să adoptați lipsa lor de cultură. Puteți la fel de bine să ascultați manele și să fiți culți cât și să nu ascultați manele și sș fiți inculți. Am întalnit eu destule cazuri.

Eliminați ura asta față de diferențe, a urî sau a-ți displace o persoană care asculta manele doar pentru acest lucru este la fel ca și cum barbații cu parul scurt îi urăsc pe cei cu părul lung sau invers, sau, același lucru cu persoanele rasiste, sau, același lucru cu persoanele care pretind că sunt credincioase și se uită urât la atei etc. Este fix același lucru, încetați să mai priviți urât oamenii care nu v-au făcut niciun rău doar pentru că ei sunt diferiți de voi. Cu toții suntem oameni, iubiți-vă pentru că în fiecare din noi se afla câte un pic din ceilalți și invers. Cel mai important, învățați să deosebiți cu adevarat binele de rău. Nu mai judecați după aparențe.

Ca și concluzie, că se întâmplă ca unele persoane care nu sunt demne să fie numite „oameni” adoptă comportamente sau trăsături care vouă nu vă plac, este una, dar să credeți că toate persoanele care adoptă acele comportamente sau trăsături sunt la fel, e cu totul altceva, faceți diferența! Nu generalizați!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

 

Colindele nu mai sunt ce-au fost odată

Să fim serioși, unii or să spună că sunt insensibilă dar, fiți sinceri cu voi, ce simțiți când auziți țiganii prin metrou sau RATB cu „deschide uuuuuușa creștineeeee”, simțiți plăcere? simțiți că vi se urează de bine? nu cred. Eu una, simt că mi se zice în ultimul mod și maxim de josnic să le dau niște bani că n-au ce mânca. Bun, presupunând că e așa, cât să cerșești? nu e vina mea că trăiesc ei într-o societate ca asta, nu e nici vina lor, dar cineva, suportă consecințe…mai exact, ambele parți deși nu e vina nimănui. Ajungem iar la stat. Clar.

Totuși, sunt și tigani care muncesc, sunt și saraci care nu cerșesc. Deci, se poate. Oricum, nu doar asta mă deranjează. Circula pe net din nou o imagine amuzantă cu doi popi care se întreaba unul pe celalalt „cât au făcut” la colindat și se plang că puțin că nu le-ajunge de nu știu ce mașină și că „păcătoșii”, adica noi, nu i-am primit cu „colinda” :)). Păi, chiar mă gândeam zilele trecute, nu știu ce tineri au venit de pe la biserică, cred, sau pur și simplu, erau bine îmbrăcați, si-au început să bată la uși și să cânte nu mai știu ce colind, m-am uitat pe vizor și am zis sictirită, „Oooh! Get a job!”. De ce? nu zic, poate o fi plăcerea lor dar, nu știu, frate, mie când fac ceva ce-mi place dar îi include și pe alții și văd că pe aia îi enervează, îi las în pace, nu le fac viața grea.

Și acum să vorbim puțin de tradiție, și eu am colindat.. până pe la 12 ani, cred, cu Steaua, cu Sorcova și cu ce-am mai fost, că le-am uitat, dar ne bucuram la orice primeam și chiar însemna o bucurie pentru noi faptul că mergeam cu 1-2-3 tovarăși și era o distracție de grup pentru noi. Nu ne gândeam cați bani o să facem. Ne amuzam de tot felul de chestii și chiar puneam suflet, an de an să construim o stea frumoasă, striveam globuri de sticlă și le lipeam pe steaua decupată. Pentru adulți e altceva, să fim serioși, astea sunt tradiții de demult și învățate de mici și colindă inclusiv bătrânii însă la sate, unde chiar s-au păstrat tradițiile și au o valoare, nu la oraș, unde noi suntem preocupați de timp mai mult decât orice pe lume. Cum ar fi să vină șeful la tine să-ți spună să termini nu știu ce task iar tu-i spui „N-am timp, șefu’, mă duc cu Ursu’ „, păi, iți răspunde și el apoi la salariu: „du-te și plimbă ursu’ !”.

Tradițiile sunt pentru săteni, la oraș, lucrurile stau altfel. Aici, sunt colindatorii falși care, „fac bani” în perioada sărbătorilor, „colindând”, în loc să pună mâna pe carte să facă ceva util pentru ei și pentru societate. Colindele, la oraș, cel puțin, ca și biserica și ca multe alte lucruri, nu sunt ceea ce ar trebui să fie, au luat o altă față pentru că totul e plin de falsitate. Îmi pare rău pentru puținii reali colindători care nu mai sunt primiți. Am văzut că din ce în ce mai puțini oameni deschid ușile, de ce? pentru că și-au dat seama că totul e o afacere și tot ce era simbol s-a dus din cauza celor care „strică”.

Serios, câți dintre voi îi ascultă live cu plăcere? recunosc, aș asculta cu placere un cor la biserica, un concert de colinde sau chiar un CD audio, dar nu-mi veniți mie cu „rămâi gazdă sănătoasă c-ai primit colinda-n casă” că te trimit înapoi de unde-ai venit, mai ales după expresia aia „de departe am venit” și ei cine știe de pe unde de prin Ferentari au venit….15 km cu RATB-ul, sau mai rău, daca sunt de la biserică, de la câteva sute de metri.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Scrisoare – „Dragă omule,…

Îți scriu pentru că simt nevoia. Nu știu dacă vei citi această scrisoare însă sper să ajungă la  tine pentru că ești singurul care mă poate înțelege.

Sunt un om ca și tine, am avut parte în viață atât de momente rele cât și de momente bune, exact ca tine, am râs cu poftă dar am vărsat și multe lacrimi. Știu ce simți pentru că sunt om ca tine.

Îți scriu ca să-ți reamintesc că nu ești singur însă nu este ușor să vezi asta pentru că lumea s-a transformat. Lumea este acoperită de ură, răutate și lăcomie, de neîncredere și nepăsare. Țin să-ți reamintesc că tu nu ești așa iar motivul pentru care nu ești rău este că ești om, iar oamenii sunt ființe incredibil de frumoase. Oamenii sunt ființe care au o singură dorință – aceea de a deveni mai buni, de a nu se opri niciodată din evoluție, de a se bucura de viața pe care o trăiește, de tot ce este răsărit din propriile mâini și e frumos. Omul e înzestrat cu puterea creației, el nu poate face rău, el gândește că tot ceea ce realizeaza este pentru a dezvolta frumosul. Dar mai trebuie să știi că el nu deține puterea absolută, el se află în primejdie. Sunt alte ființe ce trăiesc în aceeași lume cu el și-i seamănă în multe aspecte, aceștia s-au născut oameni dar s-au pierdut undeva, pe drum; au nevoie de ajutorul tău pentru a reveni pe calea cea bună. Mulți nu mai pot fi salvați dar tu să nu-ți pierzi niciodată speranța, ești făcut să depășești orice dar ai o slăbiciune – crezi că ești singur și atunci se pierde tot.

Vreau să-ți reamintesc că lumea pe care o vezi nu e cea adevărată, realitatea e frumoasă și totul înseamnă bucurie; în esență, suntem născuți și creați să fim buni și fericiți dar am fost înșelați de ceva rău și, din păcate, nu știm ce este și probabil nu vom știi niciodată. Omule, amintește-ți, TU NU EȘTI RĂU! TU ești tot ce înseamnă bine în lumea asta și NU EȘTI SINGUR! Sunt alături de tine.

Știu că ai încredere în mine, pentru că ești om, iar omul are încredere – el nu se teme, el nu înșală, el nu minte, el nu face rău. Sunt om ca tine, am fost trădată și mințită și nu meritam. Știu că și tu ai fost, dar pentru că ești om îți dai seama că aceste lucruri nu trebuie să te schimbe, îți dai seama că trebuie doar să devii mai puternic pentru a nu mai suferi și știi ca asta nu se face zdrobind pe alții ci învățând din lecțiile ce ți s-au dat. Știu că doare, știu că e greu să faci mereu bine, dar calea dreapta nu este ușoară, este pentru cei puternici, este doar pentru OAMENI. Oamenii vor vrea să devină mai puternici doar pentru a-i proteja și pentru a-i aduce lângă neamul lor pe cei slabi.

Omule, vreau să știi că nu ești singur și vreau să-ți păstrezi speranța și voința de a rămâne pe drumul cel bun până la sfârșitul zilelor tale când ne vom întâlni. Eu sunt cu tine și te iubesc.

Cu drag,

Eu, omul”

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

De ce încercăm să impresionăm?

Stăteam și mă gândeam că unii oameni sunt atât de preocupați să impresioneze încât uită să fie ei înșiși, și atunci, care mai e scopul?

M-am gândit la mine, recunosc că niciodată nu am încercat să fiu ce nu pot sau ce nu sunt doar ca să impresionez. Să impresionez, am încercat, dar nu prin falsitate, ci prin ceea ce sunt eu, prin ceea ce pot și prin ceea ce sunt de fapt.

Am învățat la sociologie că masculii din majoritatea speciilor de animale de pe planetă trebuie să atragă femelele pentru a perpetua specia. În cazul oamenilor, ideea e acceași, însă, din păcate, sau, din fericire, în specia noastră eforturi trebuie făcute atât de bărbați cât și de femei pentru a atrage un partener cât mai bun, însă, lucrurile sunt mai complicate pentru că omul este o ființa inteligentă și deci, improvizează întotdeauna metode pentru a-și atinge scopurile, metode, care nu sunt întotdeauna „ortodoxe”.

Mă uit în jurul meu și pur si simplu nu înțeleg de ce oamenii adoptă comportamente false pe termen scurt, unii chiar pe termen lung, pentru a fi cu cineva sau pentru a impresiona pe cineva? dacă suntem inteligenți ne putem da seama ca asta nu va folosi la nimic pentru că nu te poți preface la nesfârșit. Nu e mai frumos să atragi prin calitățile tale reale? nu ești curios să afli ce efect ai asupra celor din jur atunci când ești natural?

Oricine în lumea asta are atât defecte cât și calități pe care oamenii le văd și le percep diferit, nu are rost să le deformezi tu.

După părerea mea, cei care se ascund în spatele măștilor sunt definiția cea mai clară a lașității, dacă nici măcar propria personalitate nu sunt în stare să și-o arate.

Dacă te consideri om, fii curajos, ce ai de pierdut? gândește-te de două ori înainte să încerci să fii altcineva, poate câștigi chiar mai mult fiind tu însăți decât dacă adopți o imagine falsă a ta. Și, cel mai important, treaba asta funcționează și în sens invers, o anumită acțiune are un anumit rezultat, dacă schimbi acțiunea, se schimbă și rezultatul, deci, vrei să primești tot iluzii?

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.