Vârsta nu e un reper pentru maturitate

Unii dintre voi știu asta însă foarte mulți nu știu că poți fi copil la o vârstă înaintată asș cum poți fi adult la o vârstă fragedă, vorbind din punct de vedere psihic. De fapt, mulți dintre cei care nu știu acest lucru sunt copii, respectiv persoanele cu vârsta unui adult dar care sunt neexperimentate, needucate sau cu o educație precară și nedezvoltate din punct de vedere personal.

Ce înseamnă să fii copil și ce înseamnă să fii adult? să le luăm pe rând. Exceptând trăsăturile fizice care, în mod evident, ne vor ajuta să facem diferența dintre un corp de copil și unul de adult, există diferențele la nivel comportamental pe care le vom descoperi doar interacționând cu persoana despre care vrem să aflăm dacă este un copil în corp de adult sau un adult în corp de copil sau oricare din ele în corpul potrivit.

Ce este, de fapt, nivelul de maturitate? este nivelul de înțelepciune. Cu cât înțelepciunea este mai mare, cu atât putem spune că avem de a face cu un adult. Ce este înțelepciunea? înțelepciunea putem spune că înseamnă cunoaștere, experiență, înțelegere intuitivă cât și înțelegere rezultată din analiză, împreună cu capacitatea de a aplica aceste calități pentru a găsi soluții la problemele existente.

M-am lovit de câțiva factori zilele trecute care m-au făcut să analizez situația cu privire la maturitatea persoanelor. Mai întâi a fost un clip care scotea în evidență faptul că noi, românii, suntem puțin subdezvoltați din punctul ăsta de vedere (din mai multe dar nu asta e subiectul azi) și anume faptul că noi facem distincție de respect între persoane prin pronumele de politețe (englezii nu au așa ceva, când spun „you” („tu”) spun și unui copil dar și unui bătrân), vorbim cu „dumneavoastră” dacă, considerăm că persoana căruia îi vorbim merită respectată sau cu „tu” în caz contrar. Practica cel mai des folosită între copii/persoane tinere și adulți, și mai nou, între străini, indiferent de vârstă. în mod normal n-ar trebui să existe. În al doilea rând, într-un alt clip s-a punctat lipsa de respect a celor în vârstă față de cei tineri, diferența dintre generații, prea rare sunt persoanele trecute de 50 de ani care să trateze cu respect una de 20. Au impresia că noi suntem cei care distrug lumea/România, că avem prea multă libertate și că nu muncim. Lucru total neadevarăt.

Adevărul e că orice om poate învăța câte ceva de la un altul, indiferent de vârsta acestuia. Nu mai aveți prejudecăți, de la un copil nu poți avea pretenții să respecte, mai ales dacă e prost crescut, dar de la un adult, personal, am pretenția să-și dea seama că, chiar dacă nu știe ce e respectul, ar trebui să fie conștient că trebuie să învețe.

Așadar, diferența dintre un copil și un adult nu este dată de vârsta ci de acțiunile și comportamentul adoptat, un adult poate fi copil la modul inocent, de a se prosti, distra, de a râde mult, de a fi fără griji atunci când iși permite; un copil nu va putea fi niciodată adult, indiferent de situație, va fi lipsit de responsabilitate, de respect, de dorința de a deveni mai capabil și de multe alte calități ce țin de caracter.

Tu te-ai gândit dacă te-ai adresat vreodată cuiva, cui, și cu ce drept, cu „mucosule/mucoaso/moșule/babo”?

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: