„Cu rușinea, mori de foame!”

O provocare de a scrie din partea cititorilor mei se referă la aspectul privind bunul simț și opusul acestuia, să zicem, „tupeul”.

Încă de mică am auzit replica „cu rușinea, mori de foame!” dacă aș fi spus că mi-e rușine să cer ceva sau să fac ceva etc. Nimic de contestat până în momentul în care deja nu mai avem limite. De la bun simț la tupeu este un pas mic și anume atunci când încălcăm orice regulă morală, de exemplu: dacă ceri cuiva care nu are, dacă ceri prea mult, dacă ceri insistent sau dacă ceri în mod repetat. Dacă ai bun simț nu înseamnă că ești nici prost și nici timid, înseamnă că știi unde ți-e locul, cât despre cei care au tupeu și încalcă limitele bunului simț nu pot să spun decât că în unele cazuri au succes iar în altele nu, depinde asupra cărei persoane sau situații își exercită „tupeul”.

Din punctul meu de vedere a fi tupeist este de natură înferioară, reprezintă un comportament rezultat din lipsa de educație, de etică, de civilizație. Este un comportament animalic și, ca atare, poate fi folosit doar de către animale – către animale. Dar sunt și situații în care un om este justificat să fie tupeist cu un alt om tupeist pentru a-i vorbi pe aceeași limbă și a ajunge la o situație normală. Sunt situații în viață în care dacă ești tratat într-un fel, va trebui să răspunzi la fel pentru a nu pica de prost sau pentru a-i da peste nas respectivului/respectivei încercând să-i arăți că a depășit limita bunului simț, caz în care sunt de acord cu tupeul dacă varianta frumoasă nu a funcționat.

În concluzie, atât bunul simț cât și tupeul se pot manifesta în diverse situații în viață în care interacționăm cu ceilalți: la cozi, pe stradă, în RATB, în parcuri etc, iar situațiile în care poți da dovadă de bun simț sau tupeu sunt numeroase și diverse. În principiu trebuie să te adaptezi la situație, diferența e că un om inteligent va avea întodeauna bun simț și va încerca să rezolve situațiile amiabil iar, dacă nu se poate, va aplica obrăznicia, pe când un om lipsit de bun simț, implicit, de inteligență, va încerca din răsputeri să scoată animalul din el pentru a avea câștig de cauză.

Cum știm să facem diferența? cel mai ușor e în situațiile în care deja cunoaștem persoanele respective și s-ar putea să ne surprindă să le vedem și în alte ipostaze decât până acum, caz în care vă veți da seama că „s-a adaptat” la situație și mai sunt cazurile în care nu cunoaștem persoanele respective si va trebui „să testăm terenul”, bine-nțeles, adoptând, întâi, calea amiabilă, de bun simț.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri