Lăsați emoțiile negative să fie constructive!

De curând viața mi-a mai dat o lecție. Sufăr, ca orice om când își ia șuturi în fund. Știți cu ce trebuie să rămân? cu ceea ce am învățat și încă ceva: dorința de a deveni mai bună! Nu mai rea! Nu trebuie să mă gândesc cum să fac să mă răzbun sau să fac asta altor persoane din viața mea. Cunosc – furia, tristețea, dorința de a distruge tot în jurul meu, pentru că doare! Doare atât de tare încât îți vine să-ți smulgi inima și să o infigi într-o țeapă ca să nu mai simți.

Dar știți ce? nu merită! Viața e un dar, tratați-o ca atare, asta înseamnă, să vă bucurați de ea! Nu să vă întristați, nu să vă distrugeți pe voi înșivă! Pentru că dacă rețineți emoțiile negative și le hrăniți, o să ajungeți niște epave omenești. Însă trebuie instruire ca să puteți savura viața în toata splendoarea ei, și această intruire vine din știința numită „Dezvoltare personală”. Este o știință nouă în țara noastră și chiar în lume dar există! Căutați ce înseamnă, învățați, dezvoltați-vă și vă promit că veți suferi din ce în ce mai puțin în viața voastră, și mai mult, vă veți bucura din ce în ce mai tare. Veți învăța să faceți difereța, veți învăța ce trebuie si ce nu trebuie să faceți, vă veți cizela instinctele și inteligența, veți avea enorm de câștigat.

Eu consider că am avut enorm de câștigat că nu mi-am pierdut mințile până la vârsta asta deși am avut din plin motive. Cei ce mă cunosc, știu. Recunosc că pe atunci nu știam ce e dezvoltarea personală, însă am avut ceva al meu, înnăscut, care m-a facut să nu cedez și să vreau să fiu mai bună. Dezvoltarea personala este atât pentru cei ca mine cât și pentru cei care nu sunt atât de puternici de la sine.

Nu vă înverșunați împotriva celorlați doar pentru că nu ați știut să gestionați anumite situații din viața voastră. Luați-le ca pe niște învățături utile, atât pentru binele vostru cât și pentru al celor din jur. Iubiți-vă ca frații! Nu ne-am născut să urâm, ne-am năescut să iubim și din iubire să dăm naștere copiilor noștri. Așa că nu ajungeți să urâți, mențineți-vă sufletele curate! Doar așa veți fi fericiți pentru că ura, nu dăunează doar celor din jur ci și purtătorilor ei.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Anunțuri

Mai bine doar unul decât niciunul

Oameni buni, trăim într-o lume în care oamenii fac din ce în ce mai multe greșeli și își aleg din ce în ce mai greșit partenerii de viață deși vremurile s-au schimbat iar acum putem alege! Nu mai trăim în vremurile în care am fi fost obligați să trăim cu aceeași persoană toată viața indiferent de cum ne-am fi înțeles, nu mai trăim în vremurile în care părinții să ne sugereze partenerul de viață sau chiar să ni-l impună.

Trăim în lumea în care alegem greșit și conștientizăm târziu. Dar niciodată nu e prea târziu! Am întâlnit oameni care încă mai au mentalitatea de pe vremea lui Ceaușescu că dacă sunt căsătoriți și mai au și copii, nu au voie să se despartă, din cauza copiilor, că vor suferi. Am să vă spun o singură poveste legat de asta deși am auzit multe altele.

Știu o femeie care avea doi copii și prezenta risc ridicat de a dezvolta o boală dacă l-ar fi născut pe al treilea. Dar a facut-o oricum pentru că își dorea o fată, ceea ce a și obținut. Lucrurile s-au înrăutățit deoarece bărbatul ei nu o ajuta atât cât trebuie chiar începea să o încurce. El a devenit alcoolic iar ea a încercat să renunțe la el, să divorțeze. Prin anii ’90 se practicau, probabil, sfaturile de genul „rezistă de dragul copilului/copiilor”, însă ce nu știau ei atunci e ca prin asta, poți face mai rău copiilor decât ai fi făcut dacă te-ai fi despărțit de persoana respectivă. Cum e în cazul femeii despre care vorbesc. Boala pe care a dezvoltat-o era foarte delicată. Nu avea voie să facă efort fizic sau psihic, nici să se supere. Ceea ce a și facut din cauza bărbatului alcoolic. Așa că lucrurile s-au înrăutățit. El a decedat în câțiva ani după ce, în mod ironic, starea ei era de 10 ori mai rea. După alți câțiva ani s-a stins și ea. Chiar dacă doi dintre copiii ei erau destul de mari, cel de-al treilea înca mai avea nevoie de ea. Așadar, cei trei copii au rămas fără ambii părinți. Nu era mai bine să-i aibă, separat decât deloc?

Gândiți-vă la asta, iar dacă veți face alegeri greșite, nu vă fie teamă să le reprimați, puneți în balanță și judecați înainte de a acționa, renunțați la clișee!

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

De ce faci contra?

Acum câteva zile m-am întalnit cu un cunoscut din cartier care mi-a spus că e pasionat de mașini și că vinerea ce urmează se va duce la curse ilegale. Imediat mi-a venit în gând, de ce trebuie să fie ilegal? să existe pericol atât pentru cei care le organizează cât și pentru cei din jur?

Am reflectat puțin asupra situației și mi-am răspuns: „pentru că nu li se dă posibilitatea să o facă legal.”. Lipsa posibilităților din țara noastră, deloc justificată, impinge oamenii la a face ilegalități: zi de zi se întamplă lucruri ilegale, traversatul prin locuri nepermise, aruncarea gunoaielor peste tot, consumul drogurilor, vânzarea fără a plăti contribuții (la asta cică se lucrează acum a-i impulsiona pe oameni să primească iar pe comencianți, să ofere bonul fiscal), oferirea șpăgilor etc.

E adevărat că e în natura umană, parcă, să facem opusul a ceea ce ni se zice, dar, poate, pentru că nici nu ni se oferă o alternativă mai bună sau deloc. Așa sunt și copiii, părinții le spun: „nu ai voie să faci asta!”, dar de ce nu au voie sau ce au voie să facă în schimb, nu le spun.

în țările civilizate lucrurile se întamplă mult mai controlat pentru ca societatea și membrii ei să nu aibă de suferit.

Sper că într-o bună zi, oamenii să lupte pentru drepturile lor și să le facă legale. Până la urmă, mai bine legalizezi măsurat ceea ce e ilegal decât să lași ilegalitatea să fie legală și fără limite. Părerea mea.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Lupul schimbă blana, dar năravul, ba!

Deși sunt de acord cu multe vorbe din popor, aceasta a început să îmi dea îndoieli. De mică am fost influențată de oameni care spuneau că un om, dacă a trecut de o anumită vârstă, nu se mai schimbă. De acord în mică măsură, în sensul că da, un om poate păstra anumite obiceiuri toată viața, dar, ceea ce mulți nu conștientizează, e că omul se schimbă permanent.

Sunt două feluri în care un om se poate schimba: în bine sau în rău, totul depinde de mediul în care trăiește. Chimistul Lavoisier spune că „În Natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.”. Așa este și cu oamenii, atâta timp cât ei își desfășoară activitatea pe parcursul vieții în locuri diferite, înconjurați de oameni diferiți, petrecând o anumită perioadă în fiecare din situații, vor adopta un comportament lejer acelei situații, în acea perioadă, și pot păstra din ceea ce au adoptat, mai departe.

Există oameni care poate „au început cu stângul” viața, dar au în interiorul lor ceva ce-i poate aduce pe calea cea bună, acei oameni, cu stimulii potriviți, pot să-și dezlănțuie dorința de a evolua, de a se schimba în continuu, în bine.

O să vă pun o întrebare la care să vă răspundeți vouă, sincer: de câte ori ați zis în viață că nu veți face anumite lucruri și la un moment dat, cu stimulul potrivit, ați făcut acel lucru? probabil de aici și vorba că „niciodată să nu spui „niciodată”!”.

Am întâlnit persoane în viața mea, persoane apropiate, pe care pot spune că le cunosc, că s-au schimbat aproape radical pe parcursul a 2-3 ani, persoane cu varste între 19 și 36 de ani.

Am să vă povestesc pe scurt: una dintre ele era extrem de atentă la ce manancă, să fie calitativ, nu neapărat sănătos, să fie îmbracată bine, să fie văzută bine, să trăiască în lux. Era o persoana mincinoasă, încerca să scape ușor din orice prostie, era perversă, era superficială. După ce am reîntâlnit-o după câțiva ani, parcă nu mai era ea. Era o persoană cu totul altfel, grijulie, nu-i mai păsa de ceea ce o înconjoară material, era foarte atrasă de sufletele oamenilor și de ce se întamplă spiritual în jurul ei. A întalnit un stimul care a schimbat-o.

O alta persoană era foarte moale. Se lăsa influențată de toată lumea, nu știa să zică „Nu!” profitorilor, nu se gândea la sine, îi păsa mai mult de ceilalți decât de ea. Era o persoană bună, doar că își făcea rău și nu conștientiza. Peste alți câțiva ani, am început să observ o schimbare mare: determinare, duritate, dozaj în bunătate, dorință mare de schimbare în mai bine. Parcă nu am mai recunoscut-o, deși recunosc, e o schimbare bună pentru că dorința ei a fost de a evolua și astfel a întalnit stimulul care a adus-o în situația de a nu mai înghiți și de a trage linie atunci când trebuie.

A treia persoană despre care vreau să vorbesc este una care a fost înnecată într-un viciu pentru foarte mulți ani, un viciu puternic, deloc ușor de renunțat la el. Puteam să bag mâna în foc că nu va renunța vreodată și că nici măcar nu va micșora problema, însă, cu stimulul potrivit, am observat cum începea să renunțe. Nu mi-a venit să cred.

Ultima persoană despre care vreau să vorbesc sunt eu. Recunosc că încă sunt tânără dar și eu am descoperit că am în mine dorința de a vrea ceva mai bun. Când eram adolescentă eram extrem de sensibilă, îmi păsa dacă mă înjură și un străin pe stradă. Acum, după ce am fost stimulată să învăț dezvoltare personală, am învătat să nu mai dau importanță decât lucrurilor care merită. Sunt o persoană schimbată, și nu mă voi opri aici, deoarece pentru a avea o viață bună, tu ești cel care trebuie să devină mai bun. Și când spun „mai bun” nu mă refer neapărat la „mai sufletist” ci la superior în toate aspectele: mai inteligent, mai răbdător, mai atent, mai curajos, mai constient, mai înțelept, mai bogat, mai mărinimos, mai harnic, mai bucuros.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Numărul foștilor parteneri nu contează!

Am să vă spun la ce gând din mentalitatea voastră de barbati trebuie să renunțați: la acela în care credeți că dacă femeile au avut un număr de n barbați înaintea voastră, sunt curve, sau sunt „prea folosite”, sunt uzate. Am întalnit persoane, și am auzit de altele, interesate de numărul de foști parteneri.  Care-i rostul? bărbații caută să aibă cât mai multe relații în tinerețe, să experimenteze, să se distreze, să învețe, femeia de ce n-ar face la fel? credeți că ea se naște învățată? și în aceeași idee, dacă o femeie alege să nu aibă o relație și să facă sex cu mai mulți bărbați, e curva, dar un barbat care face asta, e mare armasar, de când până când?

Să nu-mi spuneți că vă legați de religie atunci când judecați femeia! Că acolo e valabilă inclusiv masturbarea ca fiind păcat și inclusiv pentru bărbați valabilă denumirea de curvie și preacurvie dacă se culcă cu mai mult de o femeie toată viața lui. Deci, care e problema? puteți să-mi răspundeți? de ce barbatul are voie și femeia, nu? moral, vorbind, în societate. Dacă nu puteți să-mi răspundeți cu ceva plauzibil, atunci e clar că trebuie să vă schimbați mentalitatea, dacă dețineți acest tip de mentalitate.

Am un raspuns de la cineva care sună cam așa: ” femeia e ființă superioară și nu trebuie să devină WC-ul tuturor, pe când bărbatul e animal prost și nu se poate abține.”. Ok, am și eu un răspuns la asta, femeile sunt oameni, de ce să trăiască cu animalele? mai bine singure sau cu oamenii de sex opus care au curajul să se arate. Mi se pare o scuză penibilă, demnă de o minte imatură, răsfățată.

Trăim în secolul XXI, oameni buni, fiți raționali, fiți logici, lăsați orgoliile și tiparele. Și dacă vă e teamă să vă schimbați mentalitatea din cauza vreunui anturaj sau a familiei, am o vorbă pentru voi „gura lumii, nici pământul n-o astupă!” (pământul, adică globul pământesc, întreaga planetă). Și o imagine simpatică pe tema asta:

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.