Top defecte pe care le detest la un om

De câteva ori in viață, parcă, mi s-a spus că mă cred perfectă. Nu, nu mă cred perfectă din simplul motiv că sunt constientă de faptul că NIMENI nu e perfect. Și sincer, nici n-aș vrea să fiu perfectă – aș fi singură. Însă vă asigur că nu am nimic din ceea ce eu detest în general și mi se par colosale, mi se par lucruri care pot afecta relațiile de orice fel. Nu vorbesc neapărat de toate la un loc sau de lipsa fiecăreia în parte, în totalitate, că, poate, unii au câte o doză mică din câte ceva din ce-am enumerat; vorbesc de prezența lor la superlativ în caracterele oamenilor, și aceste defecte sunt:

1. Indiferența

Vedem peste tot pe unde ne ducem oameni plini de indiferență: aruncă gunoaie pe jos, strică lucruri din bunurile publice din plictiseala, nu răspund la strigătele de ajutor ale unor oameni. Credeți-mă, e ultimul lucru pe care-l vreți în viața voastră. Cândva, credeam că ura e cel mai rău lucru, acum sunt sigură că indiferența este, pentru că de un om care te urăște, îți poți da seama și te poți feri de el, dar de unul care e indiferent… poți pierde timp prețios având bază în el că te va ajuta când vei avea nevoie dar te vei trezi cu surprize neplăcute.

2. Nerecunoștința

Știți oamenii nerecunoscători, cu siguranță ați întâlnit cel puțin unul în viață. Ideea nu este să scoateți ochii nimănui pentru că i-ați ajutat în anumite momente sau de-a lungul timpului dar ei ar trebui să fie conștienți de faptul că nu au reușit singuri. Cum se simte nerecunoștința? prin abuz, prin lipsa de respect, prin uitare. Există și o vorbă: „Recunoștința-i floare rară”, ceea ce arată că într-adevăr, sunt cam mulți oameni nerecunoscători pe lume și probabil, doar cei care au caracter sunt recunoscători, și aceștia, sunt puțini.

3. Minciuna

Să fim serioși, cred că toți am mințit măcar o dată în viață, mai ales când eram copii, dar unii, probabil, uită că au ajuns la vârsta de adult și continuă să mintă precum copiii ca să iasă mai ușor din anumite situații – dovadă de imaturitate. E greu să îmbrățisezi responsabilitatea și asumarea, dar nu e greu dacă ești un om matur, pentru că oamenii maturi știu să iasă din orice situație fără să înșele încrederea celorlalți și nu se tem de urmările „prostiilor” pe care le-au făcut și ei și le asumă.

4. Ipocrizia

Am vorbit despre ipocrizie într-un articol de-al meu acum ceva timp. Nu sunt multe de zis dar un om ipocrit nu este un om pe care sa-l ai în preajmă, să-l asculți sau să-l „suporți”. Este un tip de om de joasă speță.

5. Lipsa parolismului

Nu zic că eu am reușit să-mi țin mereu cuvântul dar de la a „eșua” de câteva ori la a-ți face un obicei din asta, este cale lungă. Și ca o referință, aș zice, una e să spui la un moment dat, într-o zi, că nu ai reușit să-ți ții promisiunea facută și alta e să spui „o să…” mai multor persoane în același timp, și în fiecare săptămână și să nu reușești nici măcar jumătate.

6. Egoismul

Un om egoist, e un om pe care nu te poți baza niciodată. De ce? pentru că există doar el în lumea lui. Se pune întotdeauna pe primul plan, profită din plin dacă poate primi ajutor de la alții, în schimb, uită să dea vreodată înapoi, uită chiar să multumească, crede că totul i se cuvine. Un om egoist este un parazit și nu trebuie să vă așteptați la nimic din partea lui, iar dacă ați descoperit în viața voastră persoane de un egoism autentic, vă sfătuiesc să le eliminați din viața voastră cât mai repede.

7. Nesimțirea

Vorbesc aici de nesimțirea crasă, că, poate toți avem câte o doză de nesimțire, ceea ce, de fapt, este recomandat în ziua de azi, dacă ai prea mult bun simț, riști să suferi grav. Dar aici nu vorbesc de situațiile în care se impune să fii puțin nesimțit, vorbesc de situațiile în care unii trăiesc din nesimțire, la modul, frate, nimic nu-i doare, nimic nu-i intereseaza, nimic nu-i afecteza, sunt un fel de roboți – poți să torni ce mizerii vrei tu pe ei, că ei tot acolo stau și zic cu zâmbetul pe buze „așa, și?”.

Cam atât, deocamdată. Sper să mă fi exprimat suficient de clar cât să înțeleagă toata lumea și sper să înțelegeți că bunul simț e important cât să-ți dai seama că nu vă cere nimeni să le faceți viața mai frumoasă, dar vă imploră să nu le-o complicați.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: