Dușmani cu gramatica

Și nu, nu mă refer la persoanele care greșesc din când în când, că deh, nu toți suntem scriitori sau profesori de limba română. Mă refer la persoanele alea care au trecut degeaba atât prin școala generală cât și prin liceu, asta, dacă au ajuns acolo.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă scârbiți atât de rău de un individ al societății din cauza cuvintelor pe care le scoate din gura sau pe care le scrie ? mie da. Nu știu, dar, mă zgarie pe creier, exact ca atunci când creta stă într-o anumită poziție pe tablă și când încerci să scrii s-aude un scârtâit de ală de-ți zgalțâie toți neuronii.

Și da, mă refer la greșeli de gramatică grave pe care nu le-ar face un om care are minim opt clase bine făcute.

Să vă dau câteva exemple, apropo, câțiva dintre voi s-ar putea să vă regăsiți dar, îmi pare rău, e crudul adevăr: „ânvățat” („învățat”), „cea mai superbă” (nu poate fi „cea mai superbă” pentru că „superbă” e la superlativ și nu are grad de comparație), „sînt” (sunt, chiar dacă în cărțile vechi încă se mai găsește „sânt”), „copii ei” („copiii ei” – mama lor, că la plural se mai adaugă un „i” și „copi” nu există, decât în dicționarele nescrise) și lista poate continua – cu pleonasme („avansează înainte”), cacofonii („că când eram eu tânăr”) și câteva exemple din faptul că verbul trebuie despărțit de prenume ca în cazurile: „țiam dat” (ți-am dat – ție îți), „mam tuns” (m-am tuns – pe mine mă) etc.

Nu spun că dau lecții de gramatică, că nu-s nici scriitoare, nici profesoară de limba română, băi, dar gramatica de bază, clasele 1 – 8, poate nici măcar, las-o-ncolo de treabă…

Ideea postului e – nu vă bateți joc de voi, dacă vă respectați, arătați educație, că de fapt de asta este important să vorbim și să scriem corect – pentru a ne dovedi educația.

P.S De curând mă ocup și de canalul meu de youtube. Puteți să aruncați o privire și poate găsiți ceva ce vă interesează printre activitățile pe care le desfășor. Dacă da, nu uitați să dați subscribe.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: